Crimele Revoluţiei: măcelul de la MApN

Crimele Revoluţiei: măcelul de la MApN

Despărţit de trup, capul colonelului Trosca a fost sprijinit într-un cauciuc plasat pe un TAB

În dimineaţa de 24 decembrie 1989, capul unui militar împuşcat era batjocorit de trecători, convinşi că aveau de-a face cu un terorist. Era colonelul Trosca de la USLA, care fusese chemat să apere ministerul. Gheorghe Trosca era  şeful de Stat Major în cadrul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), trupă de elită a Securităţii. Alături de el au murit alţi şapte „uslaşi”.

Ştiri pe aceeaşi temă

În dimineaţa de 24 decembrie 1989, locuitorii blocurilor din zona Pieţei Orizont, din cartierul bucureştean Drumul Taberei, aveau să descopere, în plină stradă, urmele unui adevărat măcel petrecut în timpul nopţii. Intrarea în fostul sediu al Ministerului Apărării Naţionale era presărată cu cadavre împrăştiate pe şosea, cu sute de gloanţe - de mărimi diferite - şi cu bălţi de sânge îngheţate. Cele mai multe cadavre erau carbonizate până la pierderea oricărui reper ce ar fi putut servi la identificare.

„Terorist. A încercat să atace sediul Armatei"

În mijlocul acestui tablou oribil trona capul uneia dintre victime, detaşat de restul corpului şi arborat pe post de „trofeu": sprijinit într-un cauciuc şi cu o ţigară înfiptă în figura ce se blocase într-o mimică a durerii din ultimele secunde de viaţă.

Capul desprins de trup a zăcut pe TAB mai bine de 24 de ore. Majoritatea cetăţenilor care treceau prin zona „Orizont" nu ezitau să scuipe capul abandonat, să-l lovească violent cu picioarele sau să urineze pe el. Era rodul unei diversiuni macabre şi al intoxicării continue din timpul nopţii, când au abundat mesajele televizate ce dădeau ca sigur asaltul final al teroriştilor fideli fostului regim. „Terorist. A încercat să atace sediul Armatei" - aceasta era nu o ipoteză, ci era cea mai spectaculoasă certitudine descoperită în acea dimineaţă într-un cartier din Bucureşti.

A trebuit să mai treacă ceva timp, pentru ca pasiunea isterică din primele zile să se dizolve, iar raţiunea să-şi reintre în rol. Şi să reconstituie adevărata identitate a acelui cap, desprins dintr-unul dintre corpurile ce umpleau şoseaua pe 24 decembrie 1989. Era al colonelului Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major în cadrul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA).

Povestea măcelului din faţa Ministerului Apărării, unul dintre episoadele cele mai groteşti şi sângeroase ale Revoluţiei, nu a fost nici până astăzi pe deplin elucidat. În spatele său stau confuzia, dezinformarea şi, nu în ultimul rând, furia ce deveniseră deja „mărci înregistrate" ale momentului „decembrie 1989".

Acum, „Adevărul" este în măsură să vă spună adevărul! Şi să vă arate vinovaţii.

Vânătoarea de „terorişti"

Măcelul din faţa fostului sediu al Ministerului Apărării Naţionale a avut loc într-o noapte în care zeci de milioane de perechi de ochi erau „lipiţi" de ecranele televizoarelor. Revoluţia se petrecea „în direct", în timp real. Tot ceea ce astăzi pare încâlcit şi fără sens era, la cel moment, extrem de clar. Lumea se împărţise în „cei buni" şi „cei răi".

În prima categorie se afla poporul, ieşit în stradă, dornic să-şi facă dreptate cu propriile mâini. Din când în când, inamicul era expus, legat şi bătut, spre bucuria a milioane de privitori. Mesajele care însoţeau imaginile cu presupuşii trădători se situau la graniţa cu irealul: „Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi. Nu mai este timp de pierdut. Soldaţi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare, fără a mai aştepta neapărat această dezlegare formală! Poporul vă dă acum ordine!".

În 24 decembrie 1989, locuitorii câtorva blocuri din Drumul Taberei aveau să pună în aplicare ce auziseră la televizor. A fost nevoie de câteva cadavre, ciuruite dinspre minister, de gândul că „Armata e cu noi!", de o cauză a evenimentelor cum nu se putea mai relativă, ce diferea de la om la om, şi de cineva care să pronunţe cuvântul magic: „Terorişti".

Scenele de cruzime ce au urmat au fost cel mai potrivit final al teribilei farse cu iz de manipulare ce începuse cu o seară înainte.

„Cred că în spate e Trosca"

Oficial, era clar. Încă din ziua de 22 decembrie 1989, angajaţii Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) predaseră armele sau participau la acţiuni comune cu Armata pentru „depistarea şi anihilarea" teroriştilor din Bucureşti. Surpriza a sosit însă sub forma unui anunţ-şoc.

În seara de 23 decembrie, generalul de Armată Ion Hortopan - figură controversată a Revoluţiei, cel care condusese personal represiunea armată din zona hotelului Intercontinental, ordonată de către fostul ministrul al Apărării, Vasile Milea, la cererea expresă a lui Nicolae Ceauşescu - dădea năvală într-o întâlnire dintre generalul Gheorghe Ardeleanu (şeful USLA) şi alţi oficiali ai FSN. „A avut loc un schimb de focuri la marginea Bucureştiului. În urma acestuia, plutonierul-major Popa Ioan Ştefan a fost capturat. Făcea parte din USLA", a fost anunţul care i-a pus pe jar pe toţi cei prezenţi. Potrivit acestora, Ardeleanu ar fi exclamat la auzul veştii: „Cred că în spate e Trosca. El mi-a făcut asta!".

Câteva ore mai târziu, generalul Ardeleanu primeşte un telefon de la generalul Nicolae Militaru, aflat la acel moment în sediul MApN. Militaru tocmai fusese numit ministru al Apărării de către Ion Iliescu, în locul generalului Victor Atanasie Stănculescu. Generalul Militaru îi transmite lui Ardeleanu că există grupuri de terorişti în blocurile de peste drum de sediul instituţiei şi îi ordonă să trimită „întregul personal al USLA" la minister pentru a-i înlătura pe trăgători.

La acel moment, în USLA erau înregimentate 757 de persoane cu rang militar. Dintre acestea, 30 erau de gardă la diverse ambasade, iar alte 80 fuseseră trimise la Sibiu. Dintre cei 647 de „uslaşi" rămaşi la ordine, generalul Militaru ceruse ca nu mai puţin de 600 să se prezinte la Ministerul Apărării Naţionale. Au fost trimişi doar 18.

Dicţionar de personaje

Gheorghe Trosca (foto).
Înainte de a lucra în Armată, a fost ofiţer de contrainformaţii la Armata a II-a, condusă de generalul Militaru. În această calitate, a fost unul dintre cei care s-au ocupat de strângerea de informaţii în celebrele dosare "Corbii", ce vizau un complot la adresa lui Ceauşescu organizat de agenţi KGB sub acoperire. Generalul Nicolae Militaru figura, în acest dosar, ca fiind agent al serviciului militar de informaţii sovietic, GRU. În plus, Trosca îl cunoscuse personal pe Militaru, în timpul percheziţiilor pe care le efectuase la domiciliul acestuia.

Nicolae Militaru.
A fost comandant al Armatei a II-a, fiind înaintat, în 1974, la gradul de general-colonel (cu 3 stele). În anul 1978 este trecut în rezervă, fiind bănuit de complot împotriva lui Ceauşescu, şi numit în funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale. Pe 23 decembrie 1989 este numit ministru al Apărării Naţionale şi înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) de către Ion Iliescu. Candidează la Preşedinţia României în 1996, obţinând 0,22% din voturi. În acelaşi an se stinge din viaţă.

Gheorghe Ardeleanu. În timpul Revoluţiei a fost comandant al celebrei Unităţi Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), din Departamentul Securităţii Statului. În noaptea de 22 decembrie 1989 îşi face apariţia în sediul CC al PCR, arătându-se dispus să pună la dispoziţia Armatei trupele speciale de intervenţie. La şase luni după moartea suspectă a lui Gheorghe Trosca, colonelul Ardeleanu a fost îndepărtat de la conducerea USLA. A decedat în iunie 1994, la 55 de ani, în urma unui infarct miocardic.

„Se trage asupra Ministerului Apărării"

Ordinul lui Nicolae Militaru este transmis de Gheorghe Ardeleanu către colonelul Ion Bleort. Acesta raportează că lângă el se află chiar colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major în cadrul USLA. Ordinul ajunge la Trosca.

Acesta alege 14 persoane, le plasează în trei ABI-uri (autovehicule ARO cu blindaj de tablă) şi porneşte spre sediul MApN. Soarta face ca unul dintre aceste ABI-uri să se defecteze şi să fie lăsat în urmă, cu tot cu militarii aflaţi în interior, în zona Gării de Nord.

Pe drum este preluat şi Constantin Isac, unul dintre oamenii de decizie ai FSN, responsabil cu legătura dintre stat şi trupele USLA. Autovehiculele se deplasează spre Drumului Taberei, însă, imediat după intrarea în cartier, raportează că există un grup de tancuri şi blindate ale Armatei care trag chiar în direcţia Ministerului Apărării.

Stenograma acelui schimb de replici, între Trosca şi Bleort, este halucinantă.

Dialogul Trosca - Bleort

Gheorghe Trosca: Permiteţi să raportez.
Ion Bleort: Da.
Trosca: La MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras zece minute asupra Ministerului şi-au oprit acum...
Bleort: Cum, mă?!
Trosca: ...asupra Ministerului.
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (...)

Începe carnajul

Bleort transmite mesajul către şeful său direct - comandantul USLA, Gheorghe Ardeleanu -, care îl anunţă pe generalul Militaru. Mai mulţi martori ai momentului au declarat, de-a lungul anilor, că Militaru s-a retras în anticameră, unde a purtat o convorbire telefonică, timp de câteva minute, cu o persoană necunoscută.

Între timp, în faţa ministerului, cele două ABI-uri se opresc în faţa unui tanc, cu luminile stinse, cum primiseră ordinul prin staţie. Constantin Isac povesteşte acele momente: "Ni s-a spus să ne oprim în faţa unui tanc cu luminile stinse. Asta însemna că exista comunicare între USLA şi MApN şi, de asemenea, cu tancul. După aceea mi s-a transmis să mă dau jos, să o iau pe lângă tancul din faţă şi să intru în minister, iar ei să-şi continue misiunea.

Nu am apucat să mai cobor, pentru că ei au tras o rafală dintr-un blindat din stânga noastră. Au fost răniţi luptătorii USLA de pe bancheta din spate. Unul a fost lovit în umăr, iar altul în maxilar (...) Am comunicat că se trage şi că avem doi răniţi. Ne-au comunicat că tancul ne va da trei semnale luminoase, după care ne va conduce. Am primit semnalele şi am făcut şi noi trei semnale. În loc să plecăm, am intrat din nou sub rafala tancului din stânga". Aşa începea carnajul din Drumul Taberei.



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările