Expeditorul nu se plânge de traiul greu şi nici nu cere vreun ajutor, ceva. Doar îşi descarcă sufletul care acum 20 de ani i-a fost ciuruit de gloanţe. Pe plic, la expeditor, o mână ordonată a scris cu litere de sânge: Haidău Grigore, strada Haidău Grigore-Cătălin, Târgu-Jiu... Dumnezeule, omul acesta şi-a pierdut pe cineva drag şi a primit în schimb numele unei străzi! Să-şi amintească în fiecare zi, când iese din casă, tragedia suferită în decembrie '89...

„Domnule Grigore Cartianu,

Ne aducem aminte ca acum, eu şi soţia mea, Elena-Doina, despre tragica întâmplare care s-a abătut asupra familiei noastre atunci, în ziua de Piţărăi (24 dec. 1989).

Băiatul meu, Haidău Grigore-Cătălin, terminase Liceul Militar «Tudor Vladimirescu» din Craiova. După terminarea liceului a luat examenul de admitere la Şcoala de ofiţeri din Braşov, arma Rachete - Artilerie Antiaeriană.

Revoluţia din decembrie 1989 l-a găsit elev-caporal în anul II al Şcolii Militare «Leontin Sălăjan» din Braşov.

Vestea morţii lui Cătălin am primit-o în ziua de 24 decembrie 1989, la ora 12.00, când o persoană s-a prezentat la uşa apartamentului cu telegrama în care era scris că «în urma unui atac terorist asupra şcolii, elevul-caporal Haidău Grigore-Cătălin a fost împuşcat mortal».

Am luat legătura telefonic cu Şcoala Militară din Braşov, care prin ofiţerul de serviciu a confirmat moartea fiului meu.

Plângând, cu telegrama în mână, am mers la Consiliul Judeţean, la noile organe ale puterii nou-instalate, să le cer ajutorul în sensul de a-mi da o maşină pentru a merge la Braşov să-mi iau băiatul. Am fost refuzat.

La ora 16.30 am plecat cu soţia la Braşov. Deja întunericul începuse să se lase. Când am intrat în Râmnicu Vâlcea, baraje de militari ne opreau. Plângând, le arătam telegrama şi ne lăsau să trecem.

La ieşirea din Râmnicu Vâlcea, pe un întuneric de-ţi băgai degetele în ochi, ne-a oprit un locotenent-colonel însoţit de un grup de militari. Tot plângând, i-am arătat telegrama. După ce a citit-o, a zis: «Aveţi grijă, doamnă, cum mergeţi şi nu opriţi pe Valea Oltului decât când vă opresc militarii, că diferite persoane se dădură deja la acte de jaf şi tâlhărie. Ar fi bine să mergeţi numai cu faza mică a farurilor». Ne-a mai zis că a auzit pe la orele 16.00 că Şcoala Militară din Sibiu e decimată, toţi elevii sunt morţi. Ne-a urat drum bun şi să fim atenţi cum mergem".

Scrisoarea, semnată la interior „Familia Haidău", este îmbibată de la un capăt la altul cu emoţia unor părinţi care şi-au pierdut fiul. De aceea, am decis s-o public integral, în serial, în rubrica de faţă, însoţind-o cu mici precizări.

Voi publica, de asemenea, şi ultima scrisoare a elevului-caporal Grigore-Cătălin Haidău, pe care mama acestuia, Elena-Doina Haidău, a inclus-o în volumul „Baladă pentru Cătălin" (Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2007). O carte scrisă şi îngrijită de o mamă veşnic îndurerată.

Ne revedem mâine, cu pioşenie, în acest colţ de pagină.