Avem o datorie de a lansa public un apel către cetăţenii României, de a-şi folosi liberul exerciţiu al dreptului la vot pentru că orice împiedicare, prin orice mijloace, a exercitării acestui drept de a-şi exprima votul reprezintă şi o potenţială încălcare şi a unor tratate internaţionale ratificate de România, şi aici mă refer în primul rând la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Paragraful de mai sus nu-mi aparţine. E un citat, fără ghilimele, dintr-o declaraţie din 2012  a unui recent fost ministru de externe, T.Corlăţean. Pe atunci, ministru al justiţiei.

Nu ştiu de ce, dar a început să-mi placă să dau citate fără ghilimele. Chiar aş putea să scriu o carte numai din citate fără ghilimele. Singura reţinere e că unii s-ar putea să o plagieze. Dar, să revenim.

Cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2014, în ambele tururi, s-a pus din nou şi în termeni chiar dramatici, mai ales pentru diaspora,  problema împiedicării exercitării dreptului de vot, care-l îngrijora în 2012 pe ministrul de externe din 2014.

După cum se ştie, potrivit art. 385 al. 1 din Codul penal, „Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

După cum se ştie mai puţin, potrivit art. 393 si art. 33 din Codul penal, tentativa (încercarea nereuşită) de a împiedica liberul exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales constituie tot infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an şi jumătate.

Cu privire la aceste chestiuni ar fi utile unele precizări:

1) Noţiunea de „împiedicare” dacă nu are o definiţie specială în legea penală, şi nu are, este cea folosită în limbajul comun, respectiv: a jena, a stingheri, a stânjeni, a zădărnici, a înfrâna, a opri, a stăvili.

2) Împiedicarea „prin orice mijloc” înseamnă şi împiedicarea printr-un mod intenţionat defectuos de organizare a alegerilor (de exemplu, prin lipsa unui număr corespunzător de secţii de votare şi prin amplasarea celor existente în zone fără alegători), întrucât, în mod evident, e şi acesta un mijloc prin care s-a obţinut rezultatul de a împiedica exercitarea dreptului de vot.

Sub acest aspect, nu sunt exonerate de răspundere persoanele care aveau obligaţia legală de a lua măsurile necesare pentru ca exerciţiul dreptului să nu fie împiedicat şi care susţin că au interpretat/înteles legea în alt sens decât acela care le stabilea obligaţiile sau care invocă lipsa unor aprobări/autorizări de care, în mod real, nu aveau nevoie ori care afirmă că au făcut tot ce trebuia şi nu au nimic să-şi reproşeze.

Recurgerea la sofisme pentru a justifica neluarea măsurilor legale poate avea un oarecare efect în mass-media, dar, în cadrul unei anchete penale, aceste sofisme, de genul „nu ne lasă legea pe care tot noi o putem imediat modifica pentru a ne lăsa, dar nu o modificăm, aşa că nu putem face nimic”, nu pot avea vreo relevanţă, întrucât în cadrul anchetei se examinează dacă, cine şi ce obligaţii legale avea, modul şi posibilităţile legale de îndeplinire a acestora şi rezultatele/prejudiciile produse în mod real.

3) În cazul persoanelor care, din cauza modului intenţionat defectuos de organizare a  alegerilor, au aşteptat ore întregi la coadă pentru a vota şi, totuşi, cu toată opoziţa de natură organizatorică, au reuşit să voteze, se poate susţine că au fost victime ale unei tentative de împiedicare a exercitării dreptului de vot, ceea ce e tot infracţiune.

În aceste cazuri, deşi s-a încercat împiedicarea lor să voteze, ea nu s-a produs pentru că acele persoane au rezistat piedicilor puse (cozi imense şi multe ore de aşteptare) şi au reuşit să ajungă în localul secţiei pănă la ora încetării votării. În acest caz, subzistă răspunderea penală, dar nu pentru o infracţiune consumată, ci pentru o infracţiune în forma tentativei de împiedicare a exercitării dreptului de vot.

4) În măsura în care autorul plângerii are indicii sau dovezi în sensul că există o legătură între împiedicarea exercitării dreptului de vot şi o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid şi care şi-a folosit influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de foloase necuvenite, inclusiv de natură electorală, se adaugă şi infracţiunea prevazută de art. 13 din Legea nr. 78/2000,  iar plângerea trebuie adresată  DNA.

De altfel, DNA a anchetat folosirea influenţei/autorităţii unei persoane cu funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii de foloase electorale necuvenite şi în legătură cu referendumul din 2012 şi anchetează, în prezent, acelaşi gen de faptă, într-un caz legat de alegerile prezidentiale din 2014 şi care priveşte un lider judeţean de partid.

5) În situaţia în care, în urma cercetărilor, s-ar ajunge la concluzia că organizarea votării în diaspora a fost necorespunzătoare, dar că nu s-a urmărit împiedicarea exercitării dreptului de vot astfel că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, prevăzută de art. 385 Cod penal, asta nu înseamnă că persoanele responsabile de debandadă au „scăpat”.

În acest caz, aceleaşi fapte urmează să fie analizate sub o nouă încadrare juridică, drept infracţiune de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 Cod penal (pentru situaţia în care se stabileşte că organizarea defectuoasă a alegerilor s-a făcut în mod intenţionat) sau, după caz, de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 Cod penal (pentru situaţia în care se stabileşte că organizarea defectuoasă a alegerilor nu s-a făcut în mod intenţionat, ci din greşeală, din neglijenţă).

Potrivit art. 297 al. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de abuz în serviciu şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice.

Potrivit art. 297 al. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice.

Dreptul de vot este un drept cetăţenesc fundamental, prevăzut expres în Constituţie, iar punerea unei persoane în situaţia de a nu-l putea exercita constituie o vătămare evidentă a acestui drept al persoanei, care se sancţionează potrivit prevederilor din Codul penal amintite mai sus.

P.S. E-adevărat, la votul din turul 2 de la prezidenţiale s-a împedicat şi candidatul care  a organizat alegerile, căzând pe locul 2. Este o altfel de împiedicare, permisă de lege şi asigurată, cu dărnicie, de alegători.

 

text de Dan Mihai 

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.