Varujan Vosganian la Adevărul Live: "Eu în mod public nu mi-am dat demisia din PNL, încă sunt membru în grupul parlamentar" (VIDEO)

Varujan Vosganian la Adevărul Live:

Varujan Vosganian a declarat la Adevărul că este în continuare membru al PNL    FOTO: Eduard Enea

Prezent în studioul Adevărul LIVE, unde a vorbit despre volumul său, "Cartea şoaptelor", Varujan Vosganian a răspuns şi câtorva întrebări din domeniul politicii, fireşti momentului în care se află senatorul demisionar din PNL.

- Vă gândiţi să candidaţi în 2016 la alegerile parlamentare?

- Realitatea românească este foarte fluidă şi nu ştim ce se va întâmpla până atunci. S-ar putea sugera că aşa cum merg lucrurile în România oameni ca mine - nu eu, ca să nu personalizăm - nu prea îşi mai găsesc locul pentru că noi am intrat în politică în 1990 cu anumite convingeri, purtăm pe pieptul nostru şi în rănile necicatrizate ale multor înfrângeri şi exaltările multor biruinţe, înţelegem mai puţin tipul acesta în care se face politică la televizor şi cu ochii în sondaje. Noi credeam că omul politic trebuie să fie un model, că oamenii îl aleg ca el să-i conducă şi nu ca el să îi urmeze. Şi că atunci când faci numai ce spun oamenii, s-ar putea ca la un moment dat oamenii să fie la un moment dat dezamăgiţi de tine. De aceea, în această perioadă eu am avut mai mult preocupări de natură culturală şi economică. (...) Dar eu sunt în continuare un observator al vieţii politice şi aşa cum am spus, demisia care mi s-a cerut de la PNL şi pe care mi-am dat-o din jenă pentru cei care mi-au cerut-o, ca să nu le prelungesc situaţia sânjenitoare, eu am spus acolo că îmi dau demisia din noul PNL. În PNL-ul pe care l-am cunoscut eu, din anii '90, am rămas în continuare, tot aşa cum nu poţi să dai afară un veteran din armata cu care a luptat.

- Vă gândiţi să vă faceţi un partid sau să intraţi într-un partid?

- Nu. Partidul în care eu am intrat şi pe care nu l-am părăsit niciodată a fost Uniunea Forţelor de Dreapta. A fost un partid alcătuit din mulţi oameni de cultură, un partid care a lansat Manifestul Dreptei din România în 1998, când mulţi dintre cei care îmi cereau astăzi demisia erau în Internaţionala Socialistă, un partid care nu a pactizat cu zone subterane şi care din acest motiv nu a reuşit să depăşească pragul de 3%, nu l-am părăsit nici când am intrat în PNL în 2003, pentru că atunci când am intrat în PNL a fost un moment în care statutul PNL a acceptat cuvântul "dreapta" şi toată luema din PNL a ştiut că eu reprezint dimensiunea conservatoare a partidului liberal. De aceea acela rămâne partidul în care eu am intrat şi ideile căruia le voi folosi. Nu e momentul să facem partide noi, pentru că partidele noi nu vor face decât să alimenteze frustrările unor oameni care fie nu şi-au găsit loc în altă parte, fie doresc acum să parcurgă într-un timp mai scurt ceea ce ar trebui să facă prin unul mai lung în alte partide. Partidele astea, aşa cum sunt ele, trebuie să treacă printr-un proces de purificare, printr-un proces de reîntoarcere la valoarea umană, să aibă politici de resurse umane, să înţeleagă faptul că în politică cel mai important nu este să câştige în alegeri, ci când se termină mandatul, trebuie schimbată legea finanţării partidelor, trebuie schimbată legislaţia electorală. (....) Dacă vrem ca toată această campanie de asanare să aibă o finalitate, trebuie să schimbăm sistemul. Pentru că dacă nu schimbăm sistemul va fi un fel de "scoală-te tu să mă aşez eu"

.- În ce relaţii aţi rămas cu foştii colegi de la PNL?

- M-au sunat zilele trecute să mă întrebe dacă pot să folosească infrastructura biroului meu senatorial pentru reţeaua administraţiei locale liberale. Le-am spus "sigur, biroul meu aparţine Partidului Naţional Liberal". Eu, dacă observaţi, în mod public nu mi-am dat demisia din grupul parlamentar PNL. Procedura spune că trebuie să te duci la tribună şi să-ţi dai demisia. Eu figurez în continuare în grupul parlamentar PNL. Deşi nu sunt de acord cu o anumită aprobare tacită, care a fost instituită în PNL de câţiva ani încoace, care nu era pe vremea când Tăriceanu şi cu mine conduceam PNL-ul. Nu sunt însă supărat pe colegii mei şi îi tratez în continuare ca pe adevăraţii mei colegi. Când merg în teritoriu îi sun, mă întâlnesc cu ei, vorbim, vorbim despre un viitor comun. Ceea ce s-a întâmplat acum cu mine şi cu acest nou PNL nu e foarte lămurit, care din noi a ieşit: adica dacă ei au ieşit sau eu am ieşit din PNL, aşa cum îl arată tradiţiile şi cum ar trebui să fie. Dar dincolo de asta, cred că trebuie să fim îngăduitori. Prea mult ne certăm, prea mult ne duşmănim unii pe alţii, prea mult nu există decât alb şi negru. Cea mai mare măreţie a omului este să ierte ceea ce nu este de iertat. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: