Un partid fără cap, care nu mai ştie ce să facă cu mâinile. Şi atunci gândeşte cu picioarele

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rămăşiţe de-ale lui Liviu Dragnea rămase în PSD Foto Mediafax
Rămăşiţe de-ale lui Liviu Dragnea rămase în PSD Foto Mediafax

Un obsedat sexual tocmai se pregăteşte să execute un viol, când e surprins asupra faptului de nişte trecători, e ridicat de pe trupul victimei şi predat imediat poliţiei. La proces, are o pledoarie de excepţie: „Onorată instanţă, eu nu am violat această femeie”.

Nu mai ştiu dacă episodul de mai sus a existat aievea, a fost scris undeva printr-o carte sau l-am inventat eu. Cert e însă că Marcel Ciolacu, liderul PSD, l-a aflat de undeva şi îi aplică principiile de la cea mai înaltă tribună a ţării, Parlamentul. Deunăzi, el i-a zis următoarele premierului Ludovic Orban: „În Parlamentul României, nu a fost modificat niciodată Codul penal”.

Asta am auzit-o la radio, nu mi-a venit să cred. Am căutat apoi pe internet declaraţia în format video şi am găsit-o pe facebook-ul Partidului Social Democrat: aşa e, chiar aşa a zis Marcel Ciolacu, şi în acel moment privea peste umăr, undeva în spate. Bănuiesc că n-a avut curajul să se uite drept în faţă, de unde îl priveau doi ochişori care, fără doar şi poate, ştiu mult mai multe decât oricine despre aventurile Codului penal prin Parlamentul României. Ochişorii lui Florin Iordache.

Domnul Ciolacu, fără doar şi poate, minte. Stau mărturie documentele Comisiei Iordache, care n-au mai ajuns să vadă lumina Monitorului Oficial doar pentru că trecătorii au picat asupra faptului şi au alungat agresorul de pe trupul victimei. E drept că la momentul agresiunii domnul Ciolacu nu era preşedintele PSD, el doar dădea la vâsle - dar asta nu înseamnă că agresorul nu există, că nu e cunoscut, oricât încearcă el acum să spună că violul nu a existat.

Totuşi, chiar mincinoasă, declaraţia domnului Ciolacu n-ar trebui ignorată, căci ea reprezintă o semnificativă schimbare de discurs. Dacă imediat după ce a preluat conducerea partidului spunea că vom vedea un nou PSD, unul mai curat decât a fost pe vremea lui Dragnea sau Dăncilă, acum liderul spune altceva: că PSD a fost, de fapt, întotdeauna curat şi că de-aia Codul penal nu a fost modificat niciodată.

Sigur, domnul Ciolacu are dreptul să creadă orice despre propriul partid, dar şi noi avem dreptul să nu ne lăsăm insultată inteligenţa – atâta câtă e. Dar mai presus de toate, avem cu toţii dreptul să vedem din partea agresorului puţină penitenţă şi, dacă se poate, şi ceva dovezi concrete de îndreptare.

Nu, nu poate fi considerat dovadă de îndreptare faptul că nişte iniţiative penale de-a dreptul idioate (atenţie: altele decât documentele Comisiei Iordache!) au fost recent respinse pe bandă rulantă de majoritatea controlată de PSD. Aceea a fost doar o recunoaştere a înfrângerii, nimic altceva: respectivele proiecte chiar nu mai puteau fi susţinute, decât cu riscuri electorale inimaginabile. Iar domnul Ciolacu, fără probleme penale cunoscute, chiar n-avea nicio miză personală să le mai susţină.

Un bun semn de penitenţă ar fi fost, bunăoară, ca PSD să fi renunţat la subminarea instituţiilor de stat prin numirile pe care le face. Marcel Ciolacu a vrut să-şi cureţe partidul de persoane dubioase, ceea ce e un lucru lăudabil – şi atunci l-a numit pe Bădălău vicepreşedinte la Curtea de Conturi. Adică îţi cureţi partidul, dar infectezi cu premeditare o instituţie importantă. N-aş zice că e o dovadă de îndreptare - ba dimpotrivă, e chiar aplicarea in integrum a doctrinei Dragnea: liniştea în partid e crucială şi se poate cumpăra pe socoteala statului. Dacă Dragnea şi-a pus Busuioc în Curte, de ce nu şi-ar pune şi Ciolacu Bădălăul său?

Decontul partidului faţă de societate, aşadar, nu doar că e departe, dar se îndepărtează pe zi ce trece. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu, pe care elitele PSD ori nu-l văd, ori refuză să-l vadă. Toţi, absolut toţi liderii PSD, începând de la faimosul CEx şi mergând în sus către liderii la vârf, inclusiv toţi parlamentarii care încă formează majoritatea parlamentară (cu Marcel Ciolacu moţ), indiferent de prieteşugurile sau de duşmăniile de moment pe care le au între ei, absolut toţi şi-au câştigat poziţiile pe care le au exclusiv datorită lui Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea a controlat toate listele, toate candidaturile, n-a mişcat nimic în partid şi în stat fără semnătura sa. Şi instinctul de conservare l-a sfătuit ca întotdeauna să promoveze oameni mai puţin inteligenţi decât el. Iar Liviu Dragnea a fost atât de inteligent, încât în pofida tuturor combinaţiilor pe care le-a încercat, tot la puşcărie a ajuns. Asta ne arată cam câtă inteligenţă se acumulează în Kisselef într-o zi cu şedinţe.

După aceste şedinţe, iese bietul Romaşcanu sau vreun alt purtător de cuvânt şi perorează un discurs care ar suna bine în gura oricui altcuiva, dar în gura unui PSD-ist sună de-a dreptul hazliu: corupţie, nepotism, jaf instituţionalizat. Şi-apoi se întreabă toţi de ce nu iese lumea în stradă, ca atunci când erau ei la putere...

Iat-o, bunăoară, şi pe Gabriela Firea. Lansează dimineaţă, pe surse, ştiri ameninţătoare la adresa partidului, ca să aibă tot ea ce dezminţi spre seară. Aşa făcea şi Dragnea: mai ştiţi de câte ori a dezminţit demiterea guvernului Grindeanu?

Toate delimitările faţă de viaţa şi opera lui Liviu Dragnea pe care le practică acum elitele PSD sunt simple exerciţii individuale de salvare, în speranţa că lumea, electoratul, va mai uita. N-aş zice că e cea mai inteligentă mişcare, dar pare singura găsită. Privit din afară, partidul are o singură şansă de a convinge că devine altceva: decapitare totală de la CEx în sus, adică înlăturarea a 60-70 – hai să zicem maximum 100 de oameni. Înlăturarea acestora se poate face doar prin două metode, una mai improbabilă ca alta: plecare voluntară (da, din dragoste faţă de partid) sau alungare printr-o mişcară născută din straturile inferioare, dar sănătoase (atâtea câte mai sunt) ale partidului.

Utopii. Nimic din toate acestea nu se va întâmpla. Pentru că PSD-iştii rămaşi acum în piramida de la vârf sunt convinşi că au ajuns acolo pe merit, că sunt nişte genii politice, iar o plăcintă încă suficient de mare precum PSD nu se face să fie lăsată pe mâna altora. Singurul care s-a prins că plăcinta e demult stricată e primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă – şi pare să fi optat pentru o stafidă mucegăită căzută din aceeaşi plăcintă: Ponta.

În momentul de faţă, PSD mai merită respectat doar dintr-un singur motiv: pentru că a devenit deja un partid istoric. Iată, are mai bine de 30 de ani, dacă e să-i ignorăm ascendenţa PCR. Partidul Naţional Ţărănesc, tot fără alte ascendenţe, tot cam 30 de ani a trăit. Două partide, aşadar, istorice: unul mort, altul muribund. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite