Va fi şi o suită de spectacole festive. Din acelea cu versuri, cântece şi dansuri, în multe locuri concepute, scrise şi regizate cam de aceiaşi oameni care, până în urmă cu 29 de ani, coordonau spectacolele-mamut făcute întru slăvirea socialismului dinastic. Adică a lui Nicolae Ceauşescu. Oricum, istoria de parastas a revenit în forţă. Sigur, vor fi şi două-trei spectacole de calitate, acolo unde directorii de teatre au făcut economii la sânge şi au mai găsit bani de producţie. Şi aceasta fiindcă anul acesta bugetele teatrelor naţionale au fost mai mici ca niciodată. Unii se vor amăgi cu promisiunea făcută de dl. George Ivaşcu, ministrul Culturii, că Centenarul se va sărbători până în 2020. Aşa că este vreme. Rămâne de văzut doar dacă la data de 1 decembrie, dl. Ivaşcu va mai fi în funcţie. Oricum, sunt gata să pariez că succesorul domniei-sale va uita de zicerea cu pricina.  

Politicienii de rang înalt probabil că nu vor avea ce face şi se vor duce puhoi la Alba Iulia. Măcar pentru o zi sau, mă rog, pentru câteva ore vor trebui aşa, de ochii lumii, să uite de războaie, acuze, lupte şi ameninţările reciproce cu dosare.  Vor-nu vor, se vor afla alături în tribuna oficială preşedintele Iohannis, preşedintele Senatului, Tăriceanu şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. Probabil că vor face acelaşi lucru şi cu ocazia sesiunii solemne a Parlamentului. Însă în discursurile lor festive, scrise şi concepute de tot felul de consultanţi şi consilieri de imagine sau de specialitate, vor avea, desigur, grijă să îşi plaseze nelipsitele înţepături reciproce. Se contează pe faptul că măcar o parte dintre români se vor uita la transmisiunea televizată a manifestării, aşa că ocazia nu poate fi ratată. Cetăţenii ţării trebuie să afle şi cu acest prilej că unii sunt mai patrioţi ca alţii, iar patriotismul se măsoară nu în acţiuni concrete, ci în gradul de combativitate. În cât de intens va fi acel „le-a zis-o!“. Vom vedea dacă al doilea şi al treilea om în Stat vor găsi de cuviinţă să ia parte la recepţia de la Palatul Cotroceni şi dacă o vor face cum şi cât vor schimba saluturi de complezenţă.

Şefii minorităţii maghiare au anunţat deja că ei nu au de sărbătorit nimic. Din contră. Desigur, atunci când au făcut anunţul nu i-au întrebat ce părerea au despre asta pe cei pe care pretind că îi reprezintă. Temperatura şovinismului trebuie însă reglată periodic cu termostatul, nu de alta dar se apropie confruntările electorale.

Mai mult ca sigur diplomaţii Budapestei vor boicota recepţia de la Cotroceni. Încă înainte de a se supăra cumplit pe dl. Jean-Claude Juncker, care a avut îndrăzneala de a spune că sărbătoarea României este una a întregii Europe, politicienii din capitala Ungariei au fixat linii clare de conduită. Care, de fapt, sunt aceleaşi din anii anteriori.

Nimeni de la Bucureşti nu va spune nimic, nu va exista nici un protest, nici măcar unul de formă fiindcă dl. Dragnea este prieten bun cu dl. Orbán, iar prietenia şi transferul iliberalismului de tip maghiar în România nu trebuie sub nici o formă puse în pericol.

Va veni apoi data de 2 decembrie. Duminică. Zi de odihnă.  Odihnă binemeritată. Gata! Am trecut şi de Centenarul ăsta. Inutil să ne stricăm bucuria datoriei împlinite cu întrebarea cu cât sunt mai puţin românii din România decât la 1 decembrie 2017. De ce emigrează de parcă în ţara lor ar fi mai rău decât în Siria. De ce cred că viitorul sună rău în România. De luni, 3 decembrie, revenim la programul obişnuit. Politicienii cu cearta şi disputele sterile, românii se vor gândi dacă nu e cazul să îşi utilizeze paşaportul.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors şi pe blogurile adevărul.ro