Practica schimbării majorităţilor peste noapte a născut şi mutanţi politici, partide create din facţiuni ale unor partide parlamentare (PLR, PMP) sau chiar partide parlamentare care nu au participat niciodată la alegeri precum PC şi mai nou UNPR, care trec dintr-o tabără în alta fără a da socoteală electoratului, o masă de manevră amorală.

Avantajul României de ţară stabilă este doar în teorie. Să luăm ca exemplu doar anul electoral 2012 când România a avut trei guverne, un referendum pentru demiterea preşedintelui şi proteste de stradă. Înconjurată de instabilitate în vecinătate şi proximitate, şi de democraţii verticale aşa cum sunt Rusia şi Ungaria, cu cetăţeni din ce în ce mai nemulţimiţi că actuala clasă conducătoare nu cedează monopolul asupra politicii, şi pe fondul creşterii inegalităţilor sociale care-şi găpsesc expresie zi de zi în cotidian (am auzit din ce în ce mai multe cazuri în care oamenii obişnuiţi sunt apostrofaţi cu cuvântul sclavule), România nu are nevoie de jocuri de culise ilegitime pentru formarea unei noi majorităţi.

PNL pare să nu priceapă că victoria în alegeri nu-i aparţine, poate nici lui Klaus Iohannis nu I se datorează, acesta fiind beneficiarul voturilor anti-Ponta şi anti-PSD, nu are legitimitatea pentru a forţa schimbarea majorităţii. Cu atât mai mult cu cât una dintre ideile care i-a mobilizat pe cetăţeni la vot a fost tocmai păstrarea unui echilibru prin împărţirea puterii. PNL încearcă să instrumentalizeze politic victoria şi să-l utilizeze pe Klaus Iohannis în rol de cal troian pentru a accede la putere şi tropăie precum oştenii greci în burta calului înainte de cucerirea Troiei.

Ce aduce cu sine această instabilitate politică de care politcienilor nici le pasă, stabilitatea fiind o victimă colaterală pentru atingerea obiectibvului enunţat de Iohannis: preluarea totală a puterii. "Calitatea guvernării într-o ţară este compromisă de probabilitatea schimbărilor de guvern, care are impact direct nu doar asupra continuităţii politicilor, ci,de asemenea, la un nivel mai profund, subminează capacitatea tuturor cetăţenilor de a-i selecta pe cei care vor prelua puterea" avertizează cercetători în calitatea democraţiei care, potrivit acestora, se corelează pozitiv cu stabilitatea politică.

 În administraţie perspectiva schimbării guvernului blochează activitatea instituţiilor centrale şi locale şi descurajează iniţierea de noi politici publice care riscă să fie invalidate de o nouă majoritate, cu alte interese. În economie, împiedică oprice firmă, mică, mijlocie sau mare., să-şi elaboreze un plan de afaceri, chiar pe termen scurt şi ţine investiţiile la distanţă. La nivelul societăţii instabilitatea politică creşte pesimismul cetăţenilor faţă de un viitor impredictibil, în care individul nu ştie dacă va mai avea sau nu slujbă săptămâna viitoare, sau dacă-şi poate face un plan de viaţă pentru următorul an - nu mai mult!

Nu doar PNL contribuie la instabilitate prin jocuri de culise care ar putea conduce la schimbarea majorităţii, dar chiar Guvernul Ponta îşi sapă groapa. Dacă va fi adoptată şi cel mai probabil va fi în preajma Crăciunului, ordonanţa care preşlungeşte actualul sistem de redevenţe pentru reseursele naturale considerat de populaţie ca fiind inechitabil pentru stat şi favorabil companiilor străine, ar putea scoate din nou cetăşeni în stradă, într-o mişcare de tip Uniţi Salvăm resursele ţării de la o exploatare injustă pentru statul român. La fel ca în 2013 şi 2014 PSD-ul lui Victor Ponta subestimează puterea unei minorităţi intense oraganizată în reţele online şi offline. Iar guvernul Ponta ar putea părăsi puterea nu ca urmare a unor jocuri ilegitime de culise ci chiar în urma unor proteste de stradă.

Aud des în jurul meu întrebarea înăcată de o oarecare speranţă: va fi mai bine cu Iohannis? Oamenii aşteaptă în continuare schimbarea de la şeful statului. Participarea lui Iohannis la jocuri de putere în interiorul clase conducătoare nu va face decât să submineze bruma de încredere în viitor pe care o mai au oamenii, esenţială pentru o democraţie.