Salariile înalţilor demnitari. Ponta încearcă o aruncare de 3 puncte

Întorsătura pe care a luat-o subiectul creşterii salariilor înalţilor demnitari scoate la iveală un Victor Ponta conştient că, odată cu întoarcerea în ţară, trebuie să fie ofensiv prin orice mijloace dacă vrea să-şi câştige timp şi pe mai departe.

În stilu-i clasic, premierul întinde capcane peste tot, sperând că nu va fi el, aşa cum s-a mai întâmplat, cel care va calca în ele.

Întors în ţară miercuri dimineaţă, fără să dea de veste, şi punând în scenă un veritabil scenariu de victimizare (opritul la semafor, cârjele, îmbrăţişările pe treptele Guvernului, copilul cu skatebourdul, barba etc.), Victor Ponta avea tot timpul să blocheze ordonanţa prin care erau crescute salariile înalţilor demnitari, chiar dacă şedinţa de guvern urma a fi condusă de Gabriel Oprea. Unde mai pui că documentul trebuia semnat de Rovana Plumb, omul de bază din guvern şi din partid. Premierul n-a făcut-o pentru că a simţit potenţialul subiectului.

Există trei paliere pe care Victor Ponta le atacă odată cu acest subiect:

• Mutarea atenţiei de pe întoarcerea în ţară. Orice nou scandal îl acoperă pe anteriorul dacă are intensitatea potrivită. Victor Ponta a stat aproape o lună plecat din ţară, iar în tot acest timp opinia publică şi mai ales partidul propriu au fiert la foc mocnit. Argumentele folosite pentru justificarea deciziilor personale n-au prins întru totul nici măcar la propiul bazin electoral şi la presa favorabilă. În condiţiile acestea, a începe să dai explicaţii despre subiect odată cu întoarcerea în ţară ar fi fost total neproductiv pentru Victor Ponta şi l-ar fi adus din nou în situaţia de care încearcă să scape foarte des în ultima perioadă, aceea de a fi în defensivă. În acest context apare scandalul salariilor înalţilor demnitari.  
• Menţinerea partidului sub control. PSD-ul e în degringoladă, iar membrii săi în fierbere. Cu un şef urmărit penal, plecat aproape o lună, nu se ştie unde, pentru o operaţie la genunchi, cu Gabriel Oprea premier, cu Liviu Dragnea vârf de lance al opoziţiei interne, cu un vot în Parlament care a arătat că altă majoritate este posibilă şi cu membri care vor să candideze la alegerile locale gândidu-se cu groază ce balast va trebui să care în spate în campania electorală, PSD-ul nu pare a fi în cea mai prolifică perioadă a sa. Victor Ponta avea nevoie de o mişcare rapidă pentru a încerca să liniştească apele, ştiind, încă de când a pierdut alegerile prezidenţiale, că pierderea postului de premier sau pierderea funcţiei de preşedinte al PSD ar avea aceleaşi consecinţe. Premierul încearcă prin această diversiune legată de salariile inalţilor demnitari să vină în întâmpinarea părţii contestatare din partid (Liviu Dragnea a spus că trebuie renunţat la măsură) şi să arate partidului că e încă „la butoane” sancţionându-l public pe Gabriel Oprea întorcându-i măsura şi atacându-l pe preşedintele Iohannis.  
• Încă un atac la Klaus Iohannis. Din momentul în care a fost pus sub urmărire penală, fapt ce a coincis şi cu cererea de demisie din partea preşedintelui, Victor Ponta nu ratează nicio oportunitate pentru a-l ataca pe Klaus Iohannis. Premierul ştie că, dacă va mai rămâne în fruntea Guvernului sau cel puţin în fruntea PSD-ului, în lupta de anul viitor preşedintele Iohannis rămâne unul dintre atuurile importante ale PNL-ului atât timp cât cota sa de încredere se menţine la un nivel ridicat. Iar Victor Ponta şi PSD sunt puşi într-o evidentă poziţie nefirească vis-a-vis de Klaus Iohannis: nu se aseamănă deloc cu Traian Băsescu, iar tipul de joc prudent pe care îl face nu pare prielnic pentru o erodare semnificativă a încrederii. De aceea, Victor Ponta a considerat creşterea salariilor înalţilor demnitari o temă care să suscite destul interes public pentru a arunca o piatră fierbinte în curtea Cotroceniului şi a mai lua presiunea de pe umerii proprii.

Însă ca orice aruncare de trei puncte, jocul pe care Victor Ponta îl încearcă e riscant. Premierul e conştient că aruncă în orb, fără să vadă coşul, în primul rând pentru că tot acasă îl aşteaptă şi nişte dosare ale DNA în care e inculpat. Dar mai ales din cauza acestui motiv, premierul e nevoit să aibă o poziţie ofensivă indiferent de subiect. Victor Ponta „moare”, dar nu se predă. Rămâne de văzut pentru cât timp.