România este un stat eşuat. Principalul vinovat este chiar preşedintele Iohannis, care a adoptat principiul „obedienţa, nu competenţa”

S-au adunat multe evenimente care demonstrează că Iohannis a avut dreptate. Este momentul să discutăm şi cum s-a ajuns aici. Obedienţa nu competenţă, principiul practicat de Iohannis şi de ceilalţi fruntaşi politici, aceasta este boală politicii româneşti care ne-a adus aici. Aproape nu trece săptămână fără să asistăm, neputincioşi, la incendii în spitale care  omoară zeci de oameni

Gestionarea defectuoasă a pandemiei  a omorât mii de oameni, structuri mafiote  agreseaza si omoară  cetăţeni sub privirile îngăduitoare ale Poliţiei şi Jandarmeriei.

De ce preşedintele Iohannis este principalul vinovat

Preşedintele Iohannis este conştient de faptul că România este un stat eşuat. În urma  incendiului de la spitalul din Constanţa, preşedintele declara:  „Astăzi, din păcate, statul român a eşuat în misiunea sa fundamentală de a-şi proteja cetăţenii. Este o zi neagră, de doliu, pentru naţiunea română”.

După acest episod, statul a eşuat de prea multe ori în protejarea cetăţenilor români.  Iată o listă scurtă care demonstreaza că statul român, Poliţia, Jandarmeria sunt total incompetente în a proteja instituţiile şi cetăţenii României:

-Parlamentul României este atacat de o bandă de huligani, care devastează inclusiv maşini ale ambasadelor străine. Nici o reacţie de la preşedinte, Lucian Bode rămâne ministru de Interne.

-Primaria Timişoara este şi ea atacată şi devastată de aceeaşi bandă de huligani, sub ochii Poliţiei şi Jandarmeriei. Bode rămâne ministru

-Un poliţist omoară pe o trecere de pietoni o fată de 13 ani, şi o împinge cu piciorul să vadă dacă mai trăieşte. Bode rămâne ministru.

-La Bolinitin Vale se repetă istoria: un om este omorât de către cetăţeni rromi, pentru că Poliţia nu este capabilă să  sancţioneze şi să prevină astfel de acte criminale.

De la acţiunile preşedintelui a pornit tăvălugul provocat de principiul: obedienţa, nu competenţa. Preşedintele este cel care a desemnat premieri şi mulţi miniştri. Ce vedem azi, este rezultatul deciziilor impunerii acestor premieri şi miniştri

Toate numirile directe sau influenţate de Iohannis s-au bazat exclusiv pe acest principiu nociv. 

Orban a greşit grav aplicând acest principiu la toate eşaloanele de conducere, vezi scandalul de la Apele Române, şi protecţia corupţilor, notorii fiind cazurile  Alexe şi Chirica de la Iaşi. Dar nu pentru asta a fost exclus de la vârful politicii. Ci pentru că l-a contrazis pe preşedinte în câteva chestiuni importante. Cine-l contrazice pe preşedinte, dispare din centrul politicii româneşti.

Aducerea lui Florin Cîţu la comanda guvernului şi a PNL. Nimic nu-l recomandă pe Florin Cîţu pentru funcţiile înalte ocupate cu decizia preşedintelui.  Un prieten de facebook îl caracteriza astfel pe Florin Cîţu:

„Cîţu e atât de slab ca om politic, a demonstrat atâta laşitate, narcisism şi autoritarism găunos, încât mi se pare din start că dacă câştigă vă fi doar o marionetă, din cel mai prost soi, adică din cei care sunt păpuşi fără ştiinţa lor”.

Avea deplină dreptate. Trecutul american al lui Cîţu confirmă şi el acelaşi lucru. Dar preşedintele a ţinut cont doar de obedienţa lui Cîţu, nu şi de incompetenţa sa. Ca să-i execute ordinele. Ce-a ieşit şi unde am ajuns, vedem cu toţii.

Eliminarea USR de la guvernare.  Stelian Ion a fost remaniat la ordinul lui Iohannis, pentru că nu-i „ciugulea”  din palmă soluţiile avansate în domeniul Justiţiei. În primul rând cele referitoare la procurorii generali, la SIIJ şi altele. La ordinul său premierul Cîţu a încălcat grav Acordul de guvernare al Coaliţiei PNL-USR-UDMR, ducând la căderea ei.

Iar preşedintele Iohannis declara senin, apropos de USR:

"Guvernarea nu este un loc al ironiilor şi al gâlcevii nesfârşite, în care unii parteneri se comportă ca şi cum ar fi pe reţelele de socializare, iar când apare primul impas îşi iau lucrurile şi pleacă”.

Adică, trebuiau să preia toate indicaţiile preşedintelui, ca pe vremea lui Ceausescu, şi să accepte călcarea în picioare a Acordului de guvernare.

Aducerea PSD la guvernare. Este opera asumată a preşedintelui, care şi remarcă acum:  „impresia mea este că s-a ajuns la concluzii rezonabile şi Guvernul se mişcă până acum foarte bine".

Cât de bine se mişcă guvernul „meu”, demonizat altă dată fără întrerupere şi menajamente, se vede în acţiunile guvernului, condus de un alt „obedient” notoriu, Nicolae Ciucă. 

În privinţa facturilor la energie,  guvernul „meu” şi parlamentul majoritar PSD-PNL se bâlbâie de nu mai înţelege nimeni nimic. Iar cetăţenii înţeleg că trebuie să plătească facturile uriaşe la energie, pentru care nu au bani. 

Şcolile ba se închid ba se deschid, că iar nu mai înţelege cineva ceva. 

Inflaţia a urcat la cote foarte mari, România se împrumuta la cele mai mari costuri din Europa, este posibil că agenţiile de rating să scoată România din lista ţărilor care pot beneficia de împrumuturi.

Dacă România nu va reuşi să atragă banii din PNRR, iar investitorii nu vor mai împrumuta România, preşedintele Iohannis îşi va contempla opera: România, un stat scufundat.

Monica Anisie, care n-a demonstrat nimic la Educaţie ar fi, după cum scrie presa, favorita preşedintelui pentru funcţia de ministru al Digitalizării. N-o recomandă nimic pentru această funcţie, în afară de o frază care a ridicat-o în ochii preşedintelui:

„Noi toţi îi datorăm lui Klaus Iohannis cine suntem azi, domnule Orban, niciodată invers”!!!

Pentru o aşa apreciere nu m-ar mira s-o vedem chiar premier!

Ar mai fi multe de spus, despre episodul „România Educată”, proiect criticat de mai toţi specialiştii şi oamenii de cultură, despre faptul că nu mai comunică cu populaţia prin conferinţe de presă, nu mai aflăm opiniile preşedintelui asupra lucrurilor grave care se întâmplă în România.

Şi presa străină comentează actuala poziţie a preşedintelui

Iată  reacţia ziarului elveţian Neue Zürcher Zeitung. Autorul articolului, Volker Pabst, spune că preşedintele Iohannis s-ar fi amestecat direct în treburile guvernului, deşi funcţia prezidenţială nu i-a oferit astfel de prerogative. Potrivit acestuia, şeful statului ar fi frânat mai ales iniţiativele reformiste din domeniul Justiţiei.

„Ce spune el însuşi despre toate aceste speculaţii? Nimic - nu a luat poziţie deloc pe aceste teme, nici interviuri nu acordă practic niciodată” constată jurnalistul de la ziarul elveţian.

Este clar că imaginea sa a avut major de suferit în ultimele luni. Cota de popularitate abia dacă mai atinge 15%. Şi în propriul partid PNL ar exista multe voci foarte critice la adresa sa. Mai mult, prin acţiunile recente, Iohannis i-ar fi dezamăgit major mai ales pe cei care au ieşit în stradă în 2018. 

Concluzie

 Nici preşedintele Iohannis n-a scăpat de „puterea îţi ia minţile”. Acum crede că ştie cel mai bine de ce are nevoie România, că este mai pregătit şi mai inteligent decât tot restul românilor, că deciziile sale trebuie executate fără crâcnire de către toţi românii.

Se spune că dacă vrei să cunoşti un om dă-i o funcţie importantă, conferă-i putere. 

Există în psihologie şi teoria sindromului Hybris: „vorbim despre modificările comportamentale negative ce apar în urma dobândirii puterii sau a unei funcţii înalte de către o persoană. Altfel spus, acest sindrom se manifestă în momentul în care accesarea unei poziţii duce la schimbări atât în personalitatea, cât şi în comportamentul unei persoane faţă de cei din exterior”.

Ce blestem o fi pe capul românilor, să alegem mai tot timpul astfel de conducători?