Minciuna fără prea mare legătură cu realitatea nu e un lucru inedit pentru actuala putere şi ciracii ei. Propaganda îşi face treaba în linii similare de ani de zile. E însă un element de nou ralierea completă a aparatului de stat în vederea propăşirii liniei impuse de partid. Ministerul Afacerilor Interne şi organele subordonate, al căror rol e protejarea cetăţeanului şi asigurarea ordinii publice, s-au transformat într-un „Minister al Adevărului“ care rostogoleşte mai departe propaganda PSD şi pedepseşte opozanţii puterii.

Actuala guvernare nu e prima care numeşte politruci şi oameni de competenţă îndoielnică în fruntea unor ministere care trebuie să facă abstracţie de jocurile politice. E pentru prima oară însă, după acceptarea destinului său euroatlantic, când România are în fruntea unor astfel de ministere oameni care în loc să vegheze la siguranţa, securitatea şi buna funcţionare a statului sunt preocupaţi doar de obedienţa totală faţă de linia de partid şi propaganda care o impune. E o întoarcere la partidul-stat atotputernic şi infailibil iar partidul şi-a făcut sârguincios treaba în a se asigura că are nu doar în conducere, ci şi la toate nivelurile instituţiilor respective oameni fideli şi obedienţi.

Alt element de noutate e abandonarea completă a oricărei prefăcătorii de obiectivitate şi simţ al realităţii. Unul dintre motivele pentru care propaganda a fost atât de eficientă ani la rândul a fost întocmai arsenalul de jumătăţi de adevăr, minciuni prin omisiune şi minciuni sfruntate combinate cu o doză de adevăruri convenabile, o tehnică de manipulare de manual. Acestea au fost înlocuite însă de minciuni halucinante cu tentative de asasinat şi duşmanii care vor răul României. Iar duşmanii închipuiţi ai actualei puteri sunt numeroşi, atât pe plan intern, cât şi extern: băsiştii, serviciile secrete, statul paralel, diaspora, corporaţiile şi multinaţionalele, străinii care vor să ne fure ţara, partenerii europeni, Soros şamd.

Unii susţin că Liviu Dragnea ar fi înnebunit. Dacă aşa ar sta lucrurile, partidul care nu o dată a arătat o voracitate în a-şi canibaliza conducătorul l-ar fi mazilit deja. Însă ce am văzut zilele astea nu au fost acţiunile unui om nebun, ci o nouă etapă a unui plan bine pus la punct de subminare a încrederii populaţiei în toate elementele asupra cărora partidul nu are control. „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!“. Iar cine e împotriva noastră e duşman al poporului. În pofida aversiunii clamate faţă de străini, discursul partidului-stat e acelaşi pe care îl vedem în alte ţări. Nicolas Maduro denunţa şi el o tentativă de asasinat în urmă cu câteva zile, iar Recep Erdogan nu acum mult timp.

„Dacă toţi ceilalţi acceptau minciuna pe care Partidul le-o impunea, dacă toate documentele povesteau aceeaşi gogoriţă, atunci minciuna trecea în istorie şi devenea adevăr. Cine controlează trecutul, zicea o lozincă a Partidului, controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul.“ (George Orwell, 1984)