În motivarea sentinţei se precizează că, în calitate de martor, Butnariu Damian a confirmat a fi întreţinut, în septembrie 2007, relaţii sexuale orale în sediul primăriei Mogoşeşti-Siret, judeţul Iaşi, cu doi copii aduşi de cel ulterior condamnat. Pentru serviciile sexuale Butanriu Dan a declarat că a plătit 100 sau 150 lei. Pe pagina de facebook a confirmat că a fost audiat de DIICOT şi de instanţă. În această situaţie, domnul Butnariu a devenit complice la săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat făptuitorul.  

În anul 1999, Andrea Rita Dworkin, o cunoscută activistă din aripa radicală a curentului feminist a fost violată în Paris, în camera de hotel, de angajaţi ai hotelului. Avea 52 de ani şi a fost adormită cu o substanţă care i-a fost pusă în băutură. În anul 2000 a descris povestea zguduitoare a propriului viol, trauma şi conflictele interioare pe care a trebuit să le suporte după ce s-a trezit (descriere preluată în revista NewStatesman în numărul din 04.03.2013).  Citez doar un mic fragment (o descriere a propriilor stări după ce şi-a revenit: „Am simţit o durere copleşitoare ca şi cum aş fi murit. Am început să urăsc fiecare zi, fiecare răsărit de soare. Nu puteam înţelege de ce ar vrea cineva să facă asta şi de ce mie. Nu înţelegeam de ce lumea nu s-a oprit atunci când acele creaturi m-au drogat şi m-au violat. Am simţit şi durere pentru această lume bolnavă”).

Era, aşadar, adultă, militantă pentru drepturile omului, feministă, implicată în proiecte şi demersuri pentru apărarea (drepturilor) femeilor (inclusiv împotriva violurilor), în care a colaborat cu avocaţi, procurori, judecători. O persoană care ştia ce instrumente pot fi folosite în propria apărare în cazuri în care drepturile i-ar fi fost încălcate. Cu toate acestea, nu a putut face nimic. Fusese maltratată fizic şi psihic.

Cum se poate apăra, în România, o femeie, împotriva abuzului sexual? Dar un copil? Ce fac autorităţile în acest sens? Au partidele politice propriile strategii, viziuni, pentru combaterea fenomenului? Au oare printre criteriile de selecţie a candidaţilor pentru demnităţile publice unul care poate semnala înclinaţii spre abuz?

Datele furnizate de Asociaţia Alianţa România fără Orfani, preluate de la Poliţia Română arată că în anul 2018 în România se comiteau, în medie, 2.5 violuri în fiecare zi, iar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a raportat, în acelaşi an, 15.253 de cazuri de abuz şi exploatare a copiilor, în condiţiile în care ştim că mult mai multe astfel de cazuri nu sunt denunţate. Printre cazurile de exploatare a copiilor se află şi exploatarea sexuală a acestora („sclavia sexuală a copiilor”).

Pe plan internaţional, traficul de copii este recunoscut ca o infracţiune cu consecinţe deosebit de grave.

Câteva precizări privind contextul poveştii din primul paragraf. Cei doi copii, de sex feminin, aveau 16, respectiv 17 ani. În România, actul sexual consimţit este permis din punct de vedere legal de la împlinrea vârstei de 15 ani (cu excepţiile menţionate în lege). Şi acum vin întrebările. Poate un adult să beneficieze de servicii sexuale prestate de un copil (între 15 şi 18 ani)? Şi încă: de ce în Primărie? Răspunsurile, în ordinea inversă a întrebărilor: Cel care a beneficiat de serviciile sexuale era chiar primarul localităţii. Primarul nu numai că a beneficiat de servicii sexuale plătite în sediul Primăriei, dar fetele care i-au fost aduse erau minore (ar fi putut, măcar atât: să întrebe ce vârstă au fetele şi să refuze actul sexual, cel puţin din acest motiv – erau copii, pe care ar fi trebuit să îi protejeze, nu să îi folosească), iar una din ele era răpită. În aceste condiţii actul sexual al primarului e greu decelabil de viol.

Descrierea faptelor a atins doar o mică parte din context, aşa că voi continua. Am spus deja că fetele au fost aduse de şeful unei reţele de trafic de persoane (inclusiv copii), ceea ce adaugă la circumstanţele agravante ale faptei primarului. În plus, una din fete fusese răpită de la şcoală şi ameninţată cu moartea ca să nu se opună. Nu ştiu dacă primarul cunoştea acest aspect, dar când beneficiezi de servicii sexuale oferite prin intermediul unui traficant de persoane îţi asumi că vei intra în mlaştină şi că e posibil să fii tras cât mai în jos. În plus, oferirea de bani pentru servicii sexuale cu minori este sancţionată ca infracţiune.

Ulterior, fata care a fost răpită a declarat că incidentul nu a fost singular, prima dată fiind luată forţat de la discotecă împreună cu alte două fete -- de aceeaşi persoană -- şi dusă tot la primărie pentru a fi folosită în relaţii sexuale, la inaugurarea sediului primăriei (deşi au trecut mai bine de 13 ani de atunci, nu a putut să continue povestea adăugând doar că era şi primarul prezent). A spus că au fost momente groaznice şi că nu vrea să îşi mai aducă aminte. A trăit un coşmar pe care nu îl cunosc decât ea şi celelalte minore care au fost aduse în situaţii similare. O umilinţă despre care se scrie, sau se vorbeşte foarte puţin şi pentru prevenirea căreia se face şi mai puţin. Ca să scape de trauma psihică a făcut recuperare, timp în care domnul primar şi-a continuat ascensiunea politică.

Mama fetei a declarat că a găsit-o leşinată, în curte, unde fusese aruncată după ce a fost „bătută toată” (probabil ca să nu spună ce s-a întâmplat), a chemat salvarea şi a fost dusă la spital, în Iaşi.

Nu ştiu în ce măsură faptele primarului mai pot fi sancţionate acum, după atâta timp, cum nu ştiu dacă poate beneficia de neaplicarea legii penale câtă vreme nu poţi fi obligat să depui mărturie când faptele pe care le-ai reda te-ar putea incrimina. Este interesant totuşi că domnul primar a depus mărturie cu privire la asemenea fapte comise. Probabil, în cadrul reţelei extinse a fost obligat de membrii reţelei să o facă, sau de alţi beneficiari care au funcţii mai mari. Şi acesta ar fi un important amănunt de investigat.

Dar un lucru este clar şi evident: domnul Butnariu Damian nu mai poate fi lăsat să continue exercitarea funcţiei de primar. Chiar dacă nu a fost condamnat, o astfel de situaţie îşi găseşte rezolvarea în prevederile legale privind administraţia publică. Mandatul unui primar încetează de drept dacă partidul pe listele căruia a candidat îi retrage sprijinul politic. Iar partidul o poate face prin demitere.

Domnul Butnariu este primar din partea Partidului Naţional Liberal care ar fi trebuit să îl demită de la data publicării sentinţei (data aflării faptelor comise de primar). Din partea aceluiaşi partid au candidat, printre alţii, domnul Klaus Iohannis, actualul preşedinte al României şi domnul Ludovic Orban, actualul prim-ministru. Mă aşteptam ca cel puţin aceste persoane să ceară partidului demiterea de îndată a domnului Butnariu.

Între timp, domnul Butnariu – care ar fi putut să îşi depună demisia din partid -- a recurs la o strategie care, aparent, împiedică partidul să îi retragă sprijinul. S-a autosuspendat din partid. Iar conducerea partidului, la cererea acestuia, a luat act de această decizie personală. Fiind suspendat din partid nu mai poate fi demis deoarece nu mai este membru. Încetarea mandatului operează doar în cazul demiterii. Nu poţi demite pe cineva dacă nu mai este membru în organizaţia din care vrei să îl demiţi.

În contextul dat, în care e vorba despre acte sexuale cu fete minore răpite şi folosite în reţele de trafic de persoane, şmecheria găsită de domnul Butnariu (sau cel puţin aplicată, căci nu ştim a cui a fost ideea) atrage şi Partidul Naţional Liberal în mlaştina acestui trafic de persoane, aducându-l complice la această şmecherie. Cei din conducerea PNL ar fi trebuit să nu ia act de auto-suspendarea domnului Butnariu. Este un partid mare, cu strategi în multe domenii, cu jurişti, cu specialişti în administraţie. Nu credem că ar fi putut fi păcăliţi atât de uşor. În plus, deţine guvernarea României.

Totuşi, PNL poate ieşi din acest joc acum şi trebuie să o facă. Poate să revină şi să respingă cererea de auto-suspendare a domnului Butnariu din calitatea de membru al PNL şi apoi, imediat, să îl demită, ceea ce ar conduce la încetarea mandatului de primar al domniei sale.

Asociaţia pe care o reprezint a solicitat azi Partidului Naţional Liberal să revină asupra acceptării auto-suspendării din partdid a domnului Butnariu, să îi respingă cererea şi apoi să îl demită retrăgându-i, astfel, sprijinul politic pentru continuarea funcţiei de primar.  

Domnule Preşedinte al Partidului Naţional Liberal, faptele domnului primar probabil s-au prescris, dar obligaţia de a-l demite din partid, nu.

Post scriptum.

În mass-media de azi au fost transmise reacţiile primului-ministru şi ale prefectului de Iaşi, conform cărora primarul care a întreţinut relaţii sexuale cu minore, în primărie, nu poate fi demis.  După cum am arătat în articol, această asumpţie, că PNL nu are posibilitatea să îl demită pe domnul Butnariu din partid, este falsă. Dacă domnul Butnariu nu va fi demis de urgenţă, Partidul Naţional Liberal şi Ludovic Orban îşi asumă responsabilitatea de a accepta o astfel de situaţie, absolut scandaloasă.