În sfârşit, mai repede decât am putut crede, „Raportul“ lui Tudorel Toader a ajuns la CSM, el fiind dezbătut în ziua de Marţi, 27 februarie 2018, zi decisivă chiar la scară istorică. La şedinţa de analiză au fost prezenţi procurorul DNA, Laura Codruţa Kovesi, în calitate de acuzată (inculpată), dar şi autorul „Raportului“ acuzator, Tudorel Toader, în calitate de „procuror“. Câteva aspecte ale întregii tărăşenii, deşi mascate, ne-au sărit în ochi, ne-au lăsat cu gura căscată.

Am avut ocazia să vedem (şi să auzim) prestaţia ambelor părţi, a şefei DNA, autoarea faimoasei Conferinţe de presă, dar şi a lui Tudorel Toader, în nu mai puţin faimoa prezentare a „Raportului“ său.  Cele două evenimente au fost separate în spaţiu şi timp. Muream de curiozitate să-i vedem pe cei doi în acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp. Cu atât mai mult cu cât cei doi „combatanţi“ nu s-au mai văzut de multă vreme, ceea ce nu înseamnă că şi-ar fi dus dorul. Oricum, Ministrul Justiţiei, acuzatorul, nu a deranjat-o pe acuzată nici cu o singură întrebare, cel puţin aşa, de ochii lumii. Au fost prezenţi amândoi (co-existenţi), în Marţea dezlegării unui „nod gordian“ şi parţial grobian, în faţa noastră. Şefa DNA a promis că va răspunde punct cu punct la cele 20 de acuzaţii („articuluşuri de price“), dacă va fi întrebată, sau dacă va fi lăsată să o facă. Personal, dacă aş avea dreptul să o fac, eu azi aş propune ca Laura Codruţa Kovesi să fie numită Ministru al Justiţiei, numai că dânsa nu face politică. De altfel, cuvântul „politică“ are un registru semantic năucitor, care urcă sau coboară de la Zeiţa antică până la curva sau prostituata de oricând şi de oriunde.

Laura Codruţa Kovesi este acuzată de faptul că, mai ales prin interviurile date, a contribuit la degradarea imaginii ţării noastre peste hotare. Îţi vine să-ţi faci cruce, chiar dacă nu ai fi creştin.

Ne-a uimit, apoi ne-a descumpănit, reacţia reprezentanţilor PSD faţă de „Raport“. Membrii PSD din linia a doua, ca şi vorbăreţii zeloşi de la „Antena 3“, au lăudat cu respiraţia aproape tăiată de entuziasm, calităţile „Raportului“. Ar intra aici „profesionalismul“, „atitudinea fermă“, „coerenţa“ etc. Aceste însuşiri nu stau departe de  cele trei proprietăţi ale unui Sistem axiomatic, care sunt: claritatea, coerenţa, completitudinea. Numai că, luându-le pe rând, ceea ce constată de la bun început Preşedintele Klaus Iohannis este tocmai lipsa de claritate, de sub caracterul bombastic al expresiei, a celei juridice, mai ales. Cât priveşte „coerenţa“, aceasta este prezentă, numai că ea nu este o coerenţă a gândirii raţionale, ci a unei atitudini neraţionale, adică una de respingere, cu orice preţ, a Şefei DNA. În sfârşit, nici „completitudinea“ nu este completă. Dacă Tudorel Toader ar fi îndemnat de Liviu Dragnea să-şi îmbogăţească „Raportul“, nu mă îndoiesc de faptul că dânsul ar mai putea „descoperi“ încă 10 „articuluşuri de price“, condamnând-o pe Şefa DNA direct la închisoare (eventual în celula în care ar putea să fie locatar chiar Liviu Dragnea). Or, tocmai aici vine marea surpriză, răsturnarea de fond. Luni („La-nceput de săptămână /Cântec, joc şi voie bună“), Liviu Dragnea le mărturiseşte jurnaliştilor că nu este „solidar“ cu „Raportul“, pe care îl lasă în seama instanţelor juridice să-l judece. Îţi vine să zici aproape poetic „Cine nu e solidar /Va rămâne solitar /Şi-a trudit cam în zadar“. Vom trăi şi vom vedea dacă va fi chiar aşa.

Nu pot încheia fără să mă refer, chiar în trecere, la una dintre acuzaţii, care m-a stupefiat. Laura Codruţa Kovesi este acuzată de faptul că, mai ales prin interviurile date, a contribuit la degradarea imaginii ţării noastre peste hotare. Îţi vine să-ţi faci cruce, chiar dacă nu ai fi creştin. Păi, ţara noastră este lăudată - chiar în comparaţie cu alte ţări, fie ele estice sau orientale - tocmai pentru lupta împotriva corupţiei, numele Laurei Codruţa Kovesi fiind dat explicit ca un exemplu, ca un model. Dovadă în acest sens sunt şi premiile, distincţiile, medaliile primite de Şefa DNA. Vinovaţi pentru imaginea negativă sunt corupţii, prezenţi în toate partidele, dar mai ales în PSD, aici fiind evidenţi prin mulţimea lor, dar şi prin volumul hoţiilor (nu zeci sau sute, ci mii, milioane şi miliarde de lei sau de euro)  Îmi amintesc de un text publicat acum câţiva ani în „Adevărul“. Mă refeream acolo la o situaţie din Iugoslavia de pe vremuri. Într-o zi, Josip Broz Tito a ţinut o Conferinţă de presă. Jurnaliştii l-au întrebat de ce a crescut numărul de infractori în ultimul an. Şeful le-a răspuns că acest număr nu a crescut, ci că s-a dat dreptul instituţiilor mass-media să facă publice numele infractorilor condamnaţi şi infracţiunile comise de ei. După „logica“ lui Tudorel Toader, ipotetic cetăţean al Iugoslaviei, vinovaţi pentru creşterea numărului de infractori din Iugoslavia sunt instituţiile mass-media, dar mai ales Şeful, adică Josip Broz Tito.