O prostie cât casa într-una din Legile Justiţiei

Încep să iasă la iveală prostiile făcute de Comisia Iordache.

Refuzul preşedintelui Iohannis de a o numi pe Adina Florea în funcţia de procuror-şef al DNA devoalează o eroare colosală comisă atunci când s-au modificat Legile Justiţiei. O greşeală care poate bloca toate numirile pe funcţii de conducere ale judecătorilor sau procurorilor: nu a fost prevăzută nicio procedură de a verifica dacă magistraţii au colaborat cu serviciile de informaţii şi după 1990.

La ora la care scriu aceste rânduri, nu se cunosc, exact şi oficial, motivele pentru care preşedintele a refuzat numirea Adinei Florea la DNA şi a altor patru procurori în funcţii de conducere la Parchetul General şi DIICOT. Surprinde însă amplitudinea deciziei: preşedintele a respins în bloc şi nenuanţat toate cele cinci propuneri. Comunicatul Administraţiei Prezidenţiale indică doar baza legală - articolul 48 alineatele 10 şi 12 din Legea 303/2004 privind Statutul magistraţilor - şi o explicaţie vagă: „nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate necesar a fi întrunite, în mod obiectiv, de către procuror”. Ce să însemne asta?

Miercuri seara, ministrul Tudorel Toader a dat câteva detalii: celor cinci procurori le-ar fi lipsit din dosare adeverinţa de la CNSAS conform căreia nu au fost informatori sau colaboratori ai fostei Securităţi. Dar spusele ministrului de Justiţie trebuie luate întotdeauna cu mare precauţie, căci are un talent înnăscut de a extrage dintr-o situaţie doar elementele care îi convin.

Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat de fapt, trebuie citită baza legală indicată de preşedinte atât în forma veche, cât şi în forma modificată în această vară. Pe vechea lege, alineatul 10 al articolului 48 spunea că nu pot fi numiţi în funcţii de conducere magistraţii „care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea”.

Iar alineatul 12 oferea şi procedura de verificare: CSM solicita relaţii de la CNSAS, iar CNSAS trebuia să răspundă în 15 zile dacă magistratul în cauză a colaborat sau nu cu fosta Securitate.

În noua lege, alineatul 10 opreşte de la numirea în funcţii de conducere a magistraţilor „care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea”. A dispărut, aşadar, sintagma „înainte de 1990”. Intenţia legiuitorului a fost clară şi legitimă: să prevină ocuparea de funcţii de conducere a magistraţilor care au colaborat cu serviciile de informaţii şi după 1990.

Numai că legiuitorul, în deşteptăciunea sa, a lăsat alineatul 12 nemodificat şi a omis să descrie în lege şi procedura de verificare a colaborării cu serviciile de informaţii după revoluţie. CNSAS nu poate ajuta cu nimic aici, pentru că în arhivele sale există doar dosarele fostei Securităţi, şi nu dosare ale serviciilor secrete de după revoluţie.

Legea de modificare a Statutului magistraţilor a intrat în vigoare acum o lună. Din acel moment, s-a născut o condiţie suplimentară pentru accederea magistraţilor în funcţii de conducere - şi anume necolaborarea cu serviciile secrete după 1990 - dar legea nu a oferit şi un instrument de materializare a acestei condiţii. Prin urmare, niciun magistrat nu poate avea, legal, un dosar de candidatură complet. Nu m-ar mira deloc ca acesta să fie motivul pentru care preşedintele Iohannis a respins, în bloc, toate cele cinci propuneri primite de la Ministerul Justiţiei, printre care şi Adina Florea.

Am mai spus-o: prin modul hei-rupist în care au fost adoptate şi afectate masiv de interesele personale şi penale ale politicienilor, modificările la Legile Justiţiei vor oferi numeroase surprize în aplicarea lor, chiar dacă, aşa cum zic promotorii lor, au trecut de filtrul Curţii Constituţionale. Şi asta pentru că, aşa cum bine spune doctrina, prostia nu este neconstituţională.