Marii noştri analişti politici deja estimează o mai mare mobilizare a electoratului de dreapta la prezidenţiale, care ar modifica ierarhia de azi dintre partide. Un calcul nerealist dacă Dreapta nu va fi unită în jurul unui singur candidat. În acest moment sunt prea mulţi doritori la scaunul de la Cotroceni, prea mulţi din rândul politicienilor de Dreapta. Oare sunt ei în stare să renunţe la orgolii şi să se regrupeze în jurul celui mai bine cotat dintre ei? Sau vor sacrifica interesul ţării pentru orgolii mărunte?

Dintre liberali, doar Klaus Iohannis are şanse reale

Crin Antonescu trebuie să îşi dea demisia de onoare din fruntea PNL, altfel demisia sa din fruntea Senatului în momentul divorţului de PSD a fost doar o cacialma. O demisie cât mai rapidă ar creşte imaginea PNL, pentru că ar mai atenua culorile sumbre datorate corupţilor liberali. O demisie rapidă, fără scandal în interiorul PNL, ar proiecta imaginea unui partid cu politicieni cu onoare şi ar mai aduce cateva procente.

Călin Popescu Tăriceanu este o fosilă a politicii româneşti, este deja istorie în politică. În ciuda sprijinului unor lideri din teritoriu, teatrul ieftin jucat după divorţul USL ne-a arătat adevărata lui faţă de oportunist ieftin. Revenirea lui în fruntea PNL va scădea procentele electorale, deoarece nimeni nu a uitat minciunile sale din 2008, când afirma că România nu va fi atinsă de criză, că nu era niciun pericol, în timp ce criza economică era deja la uşile ţării. Datorită minciunilor sale ca premier a pierit o parte semnificativă a clasei de mijloc, care vota cu predilecţie PNL.

Singurul liberal cu şanse reale la prezidenţiale este neamţul Klaus Iohannis. În ciuda bârfelor generate de conflictul cu preşedintele Traian Băsescu, primarul Sibiului beneficiază de cea mai mare cotă de încredere pentru un politician de dreapta. În primul rând pentru că a dovedit, ca primar al Sibiului, că ştie să facă treabă bună. În al doilea rând, e neamţ şi românii încă mai speră că spiritul de iniţiativă şi onestitatea neamţului nu au fost alterate de viruşii politicii de pe Dâmboviţa. Apoi, ca neamţ în fruntea ţării va aduce automat un mare capital de imagine României, va inspira încredere în instituţiile internaţionale şi sunt sigur că ar aduce Germania mai aproape de România. Prietenia Germaniei este mult mai necesară şi va fi mai benefică decât cea a Franţei, promovată de PSD. Klaus Iohannis va aduce voturi în plus PNL-ului în viitoarele alegeri parlamentare, aşa că ar fi cea mai bună investiţie pentru liberali.

MRU a pierdut pe mâna FC

Mihai Răzvan Ungureanu a realizat un eşec, previzibil de altfel, cu partidul său de buzunar, Forţa Civică. A vrut să crească un partid pe baza personalităţii sale, a imaginii sale de politician onest, intelectual, şcolit, bun diplomat, cu relaţii în sfera serviciilor secrete internaţionale (datorită fostei funcţii de director al SIE). Dacă modelul său a fost Traian Băsescu, care a crescut PD-ul pe care l-a preluat într-un moment de criză, a greşit profund. Nu are carisma lui Băsescu şi nu o să fie niciodată perceput altfel decât un intelectual bine şcolit, care stă însă prea departe de popor ca să mai fie şi plăcut de un electorat mai mare de un număr oarecare de intelectuali.

A vrut să crească FC pentru a avea o bază de discuţii la negocierile pentru prezidenţiale. Cu un procentaj bun mai putea spera să fie primul pe lista negocierilor pentru un candidat comun. Eşecul de azi a dovedit că nu are încă suficientă capacitate de mobilizare a electoratului şi că discursul său politic este de modă veche. Ca istoric văd de la o poştă influenţa lecturilor istoricului MRU din discursurile parlamentare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Citeam în urmă cu câteva minute că, imediat după aflarea rezultatelor estimate, MRU a declarat că FC se pregăteşte de alegerile prezidenţiale. Deci vrea să candideze şi apoi să negocieze cu primul clasat dintre candidaţii Dreptei pe baza procentajului obţinut în primul tur. O opţiune greşită, pentru că electoratul de dreapta va fi parţial debusolat dacă vor fi mai mulţi candidaţi. Poate va renunţa la orgolii şi îşi va canaliza eforturile încă de la început în jurul unui candidat cu şanse reale.

FC nu are nicio şansă să depăşească pragul electoral, viitorul său va fi absorbţia în alt partid de dreapta.

Cătălin Predoiu nu are capacitatea de mobilizare a electoratului, nici măcar a votanţilor fideli ai PDL-ului

PDL-ul duce lipsă de lideri capabili să mobilizeze electoratul. Acest partid a fost de două ori victima preşedintelui Traian Băsescu. În primul rând, cât a condus direct sau din umbră PDL-ul, nu a crescut nicio personalitate care să îi succeadă, probabil pentru că nu voia să rişte să îi ia cineva din popularitate. În al doilea rând, prin numirea lui Emil Boc ca premier şi a PDL-ului ca principal partid de guvernare în plină criză, care au adoptat măsurile nepopulare de salvare, preşedintele Băsescu a condamnat la moarte PDL-ul. Ar trebui să îşi schimbe numele şi poate treptat oamenii vor uita efectele crizei. Şi PSD-ul şi-a cosmetizat numele, operaţiune completată cu schimbarea liderilor.

Problema PDL-ului este absenţa liderilor. Cătălin Predoiu nu are priză nici măcar în propriul partid, darmite să mai aducă şi voturi. Nu e suficient să ai bune intenţii, în România trebuie să ai carismă pentru a fi votat. Nu doctrinele politice aduc voturile decisive, ci prezenţa de spirit şi carisma.

Vasile Blaga este doar paznicul partidului, care îi dă afară pe cei care se gândesc la o reformare. Are autoritate în interiorul partidului, întreţinută prin măsuri de forţă, dar este incapabil să atragă electoratul. Dar ar trebui să înţeleagă că acest partid trebuie rapid reformat dacă vrea să mai salveze ceva din el. PDL rămâne o opţiune în contrapartidă faţă de PNL pentru electoratul de dreapta. A pierdut suficient pe mâna lui Blaga, poate măcar în prag de prezidenţiale se va trezi la realitate. Altfel va pierde electoratul în favoarea PMP-ului.

Elena Udrea din partea PMP nu are nicio şansă la Cotroceni

Elena Udrea face ea singură cât un partid, fiindcă e o luptătoare şi ştie să se descurce prin labirintul politicii de pe Dâmboviţa. Doar atât. Probabil că s-a glumit când s-a vehiculat numele ei ca posibil candidat la Cotroceni. Poporul român este majoritar misogin şi trebuie să mai treacă ceva decenii până când românii vor vota o femeie ca preşedinte. La această constatare ar ajunge orice sondaj. Udrea este un motor al PMP, însă, în acelaşi timp, canalizează asupra ei, iar prin ea asupra partidului, multe nemulţumiri colective faţă de preşedintele Băsescu şi faţă de guvernarea PDL. Chiar dacă a părăsit acel partid, mai trebuie câţiva ani până ea nu va fi asociată cu guvernul Boc.

Emil Boc nu este o variantă sustenabilă la prezidenţiale, pentru că încă românii nu au uitat tăierile de salarii. Poate peste opt ani va avea şanse reale. Atunci vom putea judeca mai bine acele măsuri şi le vom înţelege. Deocamdată Boc aduce doar enervarea electoratului.

PMP-ul a fost creat de preşedintele Băsescu pentru a înlocui PDL-ul, pe care l-a sacrificat prin guvernarea Boc în plină criză economică. Nu va reuşi să ia tot electoratul PDL pentru că în fruntea noului partid sunt prea mulţi intelectuali fără spirit practic, fără viziune şi fără priză la electorat. Nu sunt suficiente doar cunoştinţele teoretice din ştiinţele politice. Ca să faci politică mare trebuie şi bani, pe care intelectualii nu îi au şi nici nu îi pot înlocui cu discursuri elevate.

Ce şanse are Dreapta să se unifice?

Practic, din fostul PDL s-au dus o parte din voturi la PMP şi la FC. Împreună ar ajunge la 20%, în momentele bune chiar la 30%. Dar nu ar ajunge la asemenea procente doar prin alianţe electorale. Singura şansă de a face un partid puternic de dreapta este unificarea PDL-ului cu PMP şi FC. Dar sunt prea mari orgoliile şi niciun lider de la cele trei partide nu are capacitatea de a-i aduna pe ceilalţi în jurul lui. Poate doar mâna din umbră a lui Traian Băsescu să îi poată uni. Unificarea ar presupune absorbţia pentru cei mici şi schimbarea numelui PDL-ului. Nişte sacrificii pentru mulţi, însă necesare şi urgente.

Niciodată PNL nu va accepta să se unească cu un partid. Însă va fi deschis la alianţe, pe care le va părăsi în momente de criză, o atitudine des întâlnită în istoria acestui partid. În acest moment PNL are un atuu, prezidenţiabilul cu cele mai mari şanse la Cotroceni – Klaus Iohannis. Depinde de liberali şi mai ales de Klaus Iohannis să gestioneze orgoliile potenţialilor aliaţi şi să unifice Dreapta înainte de alegerile prezidenţiale.

Ar fi o mare prostie să încerce fiecare partid să îşi promoveze propriul candidat la primul tur de scrutin şi apoi să negocieze susţinerea celui mai bine plasat.

Unificarea Dreptei trebuie să aibă loc înainte de alegerile prezidenţiale, pentru ca electoratul nehotărât să vadă clar că există o opţiune fermă şi din această parte a eşichierului politic. Cu cât se va amâna mai mult unificarea Dreptei în jurul unui candidat unic la prezidenţiale, cu atât vor creşte şansele lui Victor Ponta la Cotroceni.

Ponta ar câştiga nu pe baza voturilor electoratului, ci din cauza prostiei politicienilor de Dreapta orbiţi de orgolii. Ponta beneficiază de reducerea efectelor crizei economice şi electoratul cu şcoală medie şi dependent de stat îl va considera ideal pentru Preşedinţie. El va aduna voturi în special din Oltenia şi sudul Munteniei, dar şi din Moldova. Klaus Iohannis ar câştiga detaşat în Transilvania şi Banat, precum şi în Bucovina. Cine va câştiga Bucureşti-ul va ajunge la Cotroceni. Poate măcar în al 12-lea ceas politicienii de dreapta vor trece peste orgoliile personale în folosul naţiunii.