Că mi se pare a seamăna mai degrabă cu un caft electoral, în care nişte „talentaţi” mediocri îşi trag vârtos la gioale, îl loc să-şi susţină viziunile lor asupra situării noastre în crizele externe ori să-şi prezinte proiectele lor economice sau sociale. Şi, în ciuda faptului că,  de 25 de ani, sunt un virtuoz disciplinat al ştampilei şi al buletinelor electorale, încheiam cu fraza: „Aşa încât nu m-am hotărât dacă o să mă duc sau nu la vot”.

Fără să-mi treacă prin minte că asta va declanşa un adevărat Armaghedon, în care, pe de o parte, eu, retrogradul, am devenit reprezentantul stihiei răului, împotriva căruia, pe de altă parte, era obligatoriu să se ridice forţele imaculate ale civismului băştinaş.

De atunci, telefonul mi-a sunat fără încetare, chiar la ore delicate din noapte. Prieteni ori duşmani, foşti sau actuali camarazi în ale scrisului, patriarhi ai asociaţiei de proprietari, verişori şi cumetri, uniţi în cuget şi simţiri, mi-au transmis cu fermitate acelaşi mesaj: „Trebuie să te duci!”.

Iar eu, cu o naivitate şoptită: „De ce trebuie?”.

Fatal! Evident, gafa ce-a umplut carafa!


Iată, între multe altele, de ce.

Pentru că aşa e bine. Că, dacă nu, votează alţii în locul meu, cum îi taie capul. Ca să iasă cine trebuie. Ca să teminăm o dată cu mizeria, cu sărăcia, cu jaful şi cu această corupţie endemică. Şi cu guzganii roşii, care s-au perpetuat la putere fără voia noastră şi au distrus ţara noastră („pentru ce am murit noi în ’89?”). Ca să se schimbe actuala generaţie de hrebengiuci, cu cea a tinerilor politicieni luminoşi, deştepţi, modeşti şi nehrăpăreţi, şcoliţi în afară, care ştiu să bată în sfârşit ţăruşii unei dezvoltări durabile (sau predictibile, aici nu mai ţin bine minte…). Ca să ne opunem Rusiei, Chinei, Indiei şi Statului Islamic. Ca să nu zvârlim în pericol Uniunea Europenă şi Alianţa Nord Atlantică. Pentru valori, pentru viitorul copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Să nu mai plece peste hotare şi să ne lase singuri. Pentru o cultură occidentală şi pentru pace în Balcani. Pentru astuparea găurii din stratul de ozon, pentru curăţarea oceanului planetar de peturi, pentru donarea voluntară de sânge. Ca să înceteze exploatarea canadiană a resurselor şi a omului de către om la Roşia Montană. Şi a gazelor de şist. Ca să nu mai sufere de sete cetăţenii din pustiul Gobi. De asemenea, ca să punem punct eutanasierii câinilor vagabonzi şi brutalizării oilor pe care le exportăm în ţările arabe. Ca să construim piste pentru biciclişti, ca să interzicem religia în şcoli şi pentru drepturile hipsterilor. Pentru schengen şi pentru penetrarea zonei euro. Ca să scăpăm pentru totdeauna de Iliescu, Năstase şi Băsescu. Pentru o justiţie independentă, pentru o fiscalitate sustenabilă şi pentru o civilizaţie de consum. Pentru împotriva terorismului.


Gata! Nu mai pot! Nu mai daţi! Declar tot aici, public, că m-aţi convins! Mă remuşc, îmi cer iertare şi vă promit cu suspuşenie că merg la vot!


În plus, vă jur că voi vota pentru bunăstare şi respect, pentru că e de partea ta, pentru un preşedinte care uneşte, pentru un competent şi bun român, pentru România frumoasă şi a lucrului bine făcut, pentru că e bună şi la educaţie, şi la modernizare, pentru că e mai bună decât ei, pentru că a creat DNA şi, astfel, banii furaţi se întorc la mine, pentru ca să le spargem gaşca, pentru ca să învingem împreună, pentru monarhie şi pentru marea unire.


Gata! Nu mai daţi!


Vă rog să mă credeţi că, atunci când o să mă fac mare, voi avea şi eu, ca şi voi, o secţie electorală doar a mea, că o voi iubi la nesfârşit şi că vom fi fericiţi!


Până atunci, vă rog numai să-mi spuneţi când şi cu cine trebuie să votez!


Şi numai să-mi găsesc votul ăla nenorocit, că l-am rătăcit pe undeva, prin casă!


Băga-l-aş în mă-sa, iar sună telefonul!