Domnul Bănescu are aceleaşi probleme de atitudine şi viziune ca predecesorul său, faimos printre ziarişti pentru derapajele de limbaj şi idei. Prizonierul propriei propagande, face asocieri bizare şi psihanalizabile dintre fascism, comunism, „sexo-marxişti”, toţi transformaţi în atacatori ai Bisericii, neamului, speciei umane însăşi. Tributarul propriei viziuni despre lume şi viaţă, acum are şi dovada: însemnele vopsite pe bisericuţa din parc pun laolaltă LGBT, Black Lives Matter, nazismul, apelul la infracţiuni, anticapitalismul. George Soros e singurul ce lipsea de aici! Nu importă că nu merg împreună neam. Nu are a face! Pentru Bănescu e semnul sigur al unei conspiraţiuni . Simţind enorm şi văzând monstruos, identificarea instant a infractorilor e fără rezerve, se loveşte dur: „nucleele ideologice ale LGBT” atacă, murdăresc, „expectorează mesaje groteşti”, infestează mediul universitar occidental şi cel băştinaş.

Gata cu toleranţa, ne zice Biserica de mai bine de 3 ani, schimbăm foaia! Blocăm expoziţii care au de-a face cu kitch-ul bisericesc la mall, dăm jos din spaţiul public imagini ale artiştilor care nu sunt „bizantine”, „canonice”, vrem scoaterea în afara legii a educaţiei de gen ce se predă în universităţi, explicăm noi copiilor în scoli cum e cu sexualitatea şi sarcinile la adolescente. Diavolul trebuie combătut pe toate fronturile. Discriminarea, ne spune Bănescu într-un interviu din timpul campaniei pentru pierderea referendumului constituţional, e necesară. „Iată, discriminarea este necesară uneori dacă prin absenţa ei ar permite inundarea spaţiului public cu lucruri nefireşti.”

Domnule Bănescu, nu aţi dori să respectaţi şi dumneavoastră legea acestei ţări? Să îi lăsăm pe cei ce se ocupă de aplicarea ei să facă dreptate. Nu e ca în „lupta de rasă” binecuvântată de BOR în anii Antonescului ori ca în „lupta de clasă” din timpul popii Burducea „si cu steaua şi cu crucea”, în care poţi pretinde că eşti în acelaşi timp vardist, procuror, judecător. Infracţiunile motivate de ură, dacă despre ele vorbim în cazul acestei vandalizări, nu se identifică şi mai ales nu se rezolvă prin discursuri lemnoase în studiourile Trinitas. Organizaţiile pe care le înfieraţi (adevărate „nuclee ideologice”) cer de mulţi ani întărirea legii şi aplicarea ei. Discriminarea nu se combate prin apelul prea cucernic la discriminarea celor vinovaţi de „necredinţă”, infracţiunile motivate de ură nu sunt rezolvate prin atacarea celor deja vulnerabili. Ca între noi, creştinii: e un păcat zdravăn să îţi denigrezi aproapele. Dar mai ales este inacceptabil şi condamnabil legal să echivalezi un infractor cu o întreagă comunitate.