Cred că România va ieşi curând de sub epoca Dragnea şi îmi doresc să scriu despre ceea ce va fi nevoie să facem împreună. Îmi doresc din toată inima să nu mai scriu niciodată despre lucruri care mă dezgustă şi să pot scrie, în schimb, despre ceea ce mă inspiră în ţara mea.
 
Din păcate, nu este posibil să fac asta fără a explica pericolele pe care le văd. Nu este nici simplu şi nici plăcut pentru mine să disec acţiunile şi discursurile unui demagog, dar nu am o altă soluţie. Nu o fac pentru a lungi şi mai mult lista de mesaje critice, o fac pentru a conştientiza punctul de plecare, ca să pot defini mai bine unde vreau să ajungem.
 
Ne aflăm pe o spirală toxică pentru România. Discursurile la limita paranoiei şi acţiunile politice care pun în pericol viitorul nostru au devenit parte din „normalitate“. Termenul relativ apropiat al unor decizii definitive în justiţie în cazurile domnilor Dragnea şi Vâlcov a dus la o înrăutăţire dramatică nu numai a retoricii politicienilor de la putere, dar şi a măsurilor pe care aceştia le iau. Ambele riscă să distrugă echilibrului democratic.
 
Răspunsul dur al jandarmilor la protestul de pe 10 august a fost interpretat de mulţi ca fiind un semnal clar că PSD şi ALDE nu vor ezita să recurgă la violenţă pentru a opri lupta anticorupţie. Aroganţă, violenţă, populism şi manipulare sunt răspunsurile standard ale coaliţiei de guvernare la orice protest public şi la orice formă de împotrivire faţă de transformarea comportamentului democratic într-unul autocratic. 
 
Ca orice demagog, domnul Dragnea se foloseşte de un amestec de discurs apocaliptic şi mită electorală pentru a controla felul în care vor vota oamenii. Din ce în ce mai mult, în ultimul timp, domnul Dragnea aruncă în spaţiul public un amestec de minciuni şi ameninţări halucinante şi promisiuni iresponsabile pentru a face posibile următoarele acţiuni de schilodire a justiţiei. 
„Oameni cu reflexe staliniste şi securiste vor să ne transforme într-un popor de suspicioşi. E un plan odios de dezbinare a societăţii româneşti. E un plan al terorii, al fricii că oricine oricând poate fi luat şi transformat în suspect sau vinovat. Întreaga societate devine prizoniera terorii. Sunt 6 milioane de oameni care au fost urmăriţi, filaţi, înregistraţi de statul paralel”. (discurs Liviu Dragnea, 9 iunie 2018)
Staliniştii au fost epuraţi de serviciile de securitate acum vreo 50 de ani. PSD şi ALDE sunt partidele cu numărul cel mai mare de foşti securişti dovediţi în rândurile lor şi susţinuţi de un număr impresionat de alţi foşti oameni cu legături dovedite cu securitatea la televiziunile de casă, la ore de maximă audienţă. 
 
Cifra oficială a SRI pe numărul de mandate de interceptare între 2004 şi 2016 a fost de 28.784. Cea mai mare cifră estimată a totalului numărului de români care au fost ascultaţi este de 20 de ori mai mică decât cifra prezentată de Liviu Dragnea. 
 
PSD a condus România pentru mai mult de 20 de ani. Liviu Dragnea a fost şi este unul dintre cei mai influenţi şi mai bogaţi politicieni ai ultimilor 10 ani. Faptul că cei care au avut şi au puterea se văicăresc în fiecare zi de hărţuire de către justiţie şi de ameninţări cu moartea este nu numai ipocrit, este profund iresponsabil. 
 
Dragnea şi guvernele lui nu au fost alese pentru a juca în scenete îngrozitor de proaste la televizor, ci pentru a conduce responsabil, cinstit şi eficient ţara. 
„Ce ar trebui să facem? Să stăm cu mâinile în sân? Să stau cu mâinile în sân? Să-i lăsăm să-şi bată joc de ţara asta? Să tremurăm de frica lor? Să ne dăm la o parte şi să vină alţi tehnocraţi? Să nu mai creştem pensii şi salarii?” (discurs Liviu Dragnea, 9 iunie 2018)
Într-adevăr, PSD şi ALDE nu ar trebui să stea cu mâinile în sân şi nici în buzunarele noastre, aşa cum au fost obişnuiţi. Ar trebui să implementeze programul de guvernare pe care l-au promis şi pentru care au primit voturile, atâtea câte au fost. Mii de creşe şi grădiniţe, spitale regionale, sute de kilometri de autostradă, îmbunătăţirea nivelului de trai al românilor ar fi trebuit să fie priorităţile şi nu salvarea de la puşcărie a corupţilor din PSD şi ALDE.
 
În condiţii de creştere economică, mărirea salariilor şi a pensiilor ar fi o măsură firească şi nicidecum o măsură eroică. Domnul Dragnea şi domnul Vâlcov nu îşi pun la bătaie averile lor de zeci de milioane de euro , vilele sau tablourile, pentru ca omul de rând să aibă pensii sau salarii mai bune, ci se folosesc de munca antreprenorilor şi a cetăţenilor pentru a face asta. Guvernul tehnocrat a făcut tot ceea ce a putut, în condiţiile în care a fost blocat permanent de un parlament dominat de PSD-ALDE, să mărească pensiile, lucru pe care l-a şi făcut. Venirea la putere a unor oameni profesionişti, cu bun-simţ şi mai ales cinstiţi este pericolul cel mai mare pentru cei care văd politica precum o „târguială“ cu electoratul de genul „vă dăm şi vouă ca să ne lăsaţi să facem ce vrem cu puterea“.
 
Populismul agresiv şi deseori la limita mitomaniei al liderului PSD are efecte catastrofale asupra României. Despre legătura dintre elucubraţiile ameninţărilor cu moartea, asasini străini plătiţi de unul dintre cei mai puternici oameni din lume şi nevoia domnului Dragnea de a transforma România într-un regim autocratic, într-un articol viitor. 
 
De asemenea, voi încerca să explic în detaliu consecinţele grave pe care le are discursul polarizant în special asupra diasporei şi de ce este nevoie de o revenire la decenţă, moderaţie şi bun-simţ a discursului politic.