Dar cred că mai este ceva, un fenomen absolut îngrijorător şi care este în creştere: dezinteresul real şi profund faţă de marile teme pe care colegii noştri din UE spun că ar fi priorităţi absolute pentru supravieţuirea lor naţională în condiţiile competitivităţii proprii lumii celei de-a patra revoluţii industriale. Cea în care a început deja saltul calitativ şi care, din nou, va despărţi ţările şi comunităţile umane şi va crea diferenţe uriaşe ce se vor traduce prin condiţii de viaţă fundamental diferite.

Există însă un grup de naţiuni care, de cel puţin două decenii, au înfiinţat grupuri de lucru care au transmis politicienilor, tuturor politicienilor importanţi (indiferent de partid, căci nu e vorba de politică, ci de supravieţuire naţională) cum urmau să se deseneze priorităţile respective la orizontul următoarelor decenii sau chiar mai departe. Le oferea proiecţii din ce în ce mai precise asupra unor schimbări care vor vor cuprinde şi vor afecta în profunzime absolut toate societăţile. Şi îi îndemnau să imagineze măsuri de protecţie.

Cum anume? Operând schimbările care să permită apariţia unor noi meserii, unor noi tipuri de educaţie adaptată unor realităţi intuite acum exact aşa cum matematicienii demonstrează existenţa unei planete cu decenii sau secole înainte de descoperirea sa fizică. Aşa au făcut americanii, aşa au făcut ruşii, aşa fac acum chinezii, deschizând practic cel mai amplu atelier naţional de gândire prospectivă pe care l-am văzut la lucru până acum. Exact aşa face şi Uniunea Europeană, răspunzând aceleiaşi urgenţe de a rămâne cu orice preţ în grupul celor care efectuează marele salt valoric.

Numai că, în cazul europenilor, veşnicele noastre probleme legate de măruntele dar persistentele şi ţâfnoasele orgolii naţionale de popoare care se cred buricul universului, fac ca perspectiva unui salt comun la nivelul Uniunii Europene să fie mai greu de imaginat. Cu toate acestea, unii cred că totuşi se poate şi în acest sens se pregătesc politici comune şi, mai ales, în acest moment, definesc următoarele cadre legislative care să cuprindă răspunsuri la noile probleme. Unele deja apărute, altele anunţate să aapară în viitorul apropiat sau pe termen mediu.

Ştiu că întrebarea mea este absolut retorică, puţin îi interesează pe guvernanţii noştri probleme precum cele legate de domeniul Inteligenţei Artificiale, marea provocare de acum ce stă în faţa ţărilor lumii ca poartă de intrare în „universul următor“. Dar nu se poate să nu mă apuce disperarea văzând cum, parcă programatic, au decis să excludă opinia publică din România din circuitul în care informaţiile acestea vitale se dezbat, tocmai pentru pregătirea societăţilor pentru şocul care urmează.

Vă dau un exemplu care mi se pare relevant. În urmă cu câteva zile, în Finlanda, s-a desfăşurat întâlnirea informală a miniştrilor Justiţiei şi Afacerilor Interne, reuniune la care a luat parte şi doamna Ana Birchall care a primit mai multe documente pregătitoare extrem de interesante deoarece acolo se discută despre „Viitorul justiţiei: închisorile şi alternative existente“, „Sistemul justiţiei în UE şi fenomenul multilateralismului“, “Întărirea sistemului statului de drept“, „Direcţiile viitoare în domeniul securităţii interne în UE“, „Mersul viitor al politicilor de migraţie şi azil în UE“. Pe lângă acestea, ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit este documentul „Inteligenţa artificială şi aplicarea legii“, rezultat al preocupărilor lansate mai demult de Comisia Europeană care înfiinţase un Grup de experţi de înalt nivel care să definească priorităţile în domeniu, integrate mai apoi pe agenda Summitului Digital din septembrie 2017 şi în Comunicarea „Inteligenţa Artificială pentru Europa“ făcută de Comisie pe 25 aprilie 2018. Se propunea acolo, între timp a devenit realitate, un plan coordonat pentru dezvoltarea sectorului AI în Europa. Şi se arăta deja procentul de implantare în diverse sectoare:

Aţi auzit vreun politician român vorbind despre asta şi asumând ideile revoluţionare care deja sunt transformate în realitate operaţională testată experimental în câteva dintre cele mai avansate economii europene, începând cu Estonia, ţara-pilot în domeniu? L-aţi auzit cumva pe dl. ministru Budăi spunând că dorească să prezinte naţiunii analiza domniei-sale asupra modului în care introducerea AI va afecta absolut toate sectoarele pieţei muncii în viitorul pentru care noi nici măcar nu ne gândim că ar trebui să pregătim noile de categorii de specialişti (care ar fi ei, ar trebui să ne fi spus demult doamna ministru Andronescu)? Dar, vă puteţi întreba pe bună dreptate, ce ar avea să caute în această ecuaţie doamna Birchall, ce treabă are dânsa cu sectorul AI?

Sigur că n-are, dar uite că ar trebui să aibă. Nu spune asta doamna prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă, ci colegii săi europeni care au primit nenumărate semnale de alarmă că, odată cu apariţia AI la nivel operaţional, există perspectiva imediată a unor noi timpuri de infracţiuni extrem de grave şi cu efecte cel puţin la nivelul economiei şi societăţii unei ţări, cele pentru care, pur şi simplu, nu există legislaţie specifică oferită instituţiilor abilitate. Ministerul Justiţiei, doamna Birchall în cazul nostru  ar fi trebui să iasă în public măcar pentru a spune ce au gândit şi la ce reflectează ceilalţi. Fie şi numai deoarece, la modul cel mai evident, chiar şi România, la un moment dat, nu va mai putea să ignore faptul că există noi tipuri de ameninţări specifice legate de folosire şi dezvoltarea exponenţială a domeniului AI, bazată pe circuite neuronale extrem de sofisticate şi capacitate de învăţare. Problema este însă şi sursă de noi speranţe pe viitor deoarece se lucrează în acest moment la „cyber-asistenţi“ capabili să opereze căutări ultra-rapide pe net şi să structureze rapoarte în câteva secunde, sau să opereze o analiză analitică de profunzime.

În acelaşi timp, avertizează specialiştii, în contextul în care nu există legislaţii specifice care să structureze un răspuns comun la nivel naţional şi european, trebuie să se înţeleagă faptul că AI face ca cyber-atacuri de sorgintă militară sau teroristă devin cu mult mai uşor de întreprins şi, mai ales, foarte curând, vom vedea piaţa informaţiei, în special reţele de socializare, infectate cu deepfakes, acele prelucrări, foarte uşor şi ieftin de realizat prin AI care prezintă înregistrări video trucate în care fiinţă reală (sau imaginară) transmite orice mesaj imaginabil...Dacă nu va fi reglementată cu mare severitate, producţia enormă de drone (inclusiv a mini-drone), poate permite ca, cu ajutorul AI, să existe echipamente cu capacitate de recunoaştere facială, folosite eventual pentru misiuni de spionaj sau asasinate. Asta face ca, spun specialiştii în materialele pentru reuniunea la care a partiucipat doamna Birchall, să apară nevoia legiferării prin apariţia unor seturi minimale de reguli pentru fabricarea de produse duale, ca şi pentru înregistrarea unor anumite tipuri de roboţi şi produse AI. Se sugerează şi posibilitatea introducerii interdicţiei legale în cazul unor produse cu capacitate letală. 

Nu ne interesează. Şi aşa, din nepăsare, din lipsă de de reflex de bună guvernare, contribuabilii noştri sunt lăsaţi şi de data asta în ceaţă. Pe bună dreptate, oare nu de aia se numesc „contribuabili“, adică doar să plătească la timp taxele şi impozitele? Ce-ar mai fi altceva bun pentru ei?

De restul, Dumnezeu cu mila, când e şi câtă mai e.

Poate nici nu e bine să întrebi chestiuni din astea subversive ca să nubte alegi imediat cu acuza că vii cu probleme din astea pe care le vehiculează doar neo-marxiştii, progresiştii democraţi, oamenii serviciilor şi emanaţii statului paralel, susţinuţi din umbră de duşmanii daco-romanilor versiunea 2019. Cu toate acestea, mai încerc: iată, măcar, documentul pregătit de preşedinţia finlandeză a Consiliului UE.