Înainte de 1989, când mergeam cu televizorul „pe lămpi“ la reparat, electronistul îl întreabă pe unul dintre cei care stătea la coadă cu un ”Diamant” alb-negru înfăşurat într-o cuvertură: „Ce-are, de ce-ai venit cu el?“. Răspunsul scurt al tovarăşului de la coadă  îmi răsună şi azi în urechi, deşi au trecut peste 20 de ani. ”L-am băgat în priză dar nu vede, n-aude!”. Omul părea că personifică televizorul, îi dădea însuşiri omeneşti.

Cam aşa este şi cu Crin Antonescu, azi. Deşi băgat în priza apropierii alegerilor prezidenţiale, Crin Antonescu pare că ”nu vede, n-aude” sau mai degrabă nu se vede şi nu se aude. Ieşirea din USL l-a amuţit, l-a lăsat fără portavoce. L-a stins ca pe un televizor cu lămpi.

De fapt Crin Antonescu vorbeşte, se agită, îşi atacă foştii adversari tăios şi cu umor dar – odată rupte alianţele care îi dădeau timp de „Antenă“ nelimitat – se-aude doar în încăperile mici în care vorbeşte. „România nu are nevoie de un premier care îşi plânge prefăcut de milă şi care nu ştie dacă va continua sau se retrage, cum spune Dragnea, la Cotroceni. Dar ce e acolo, azil, sanatoriu, casă de vacanţă? România nu are nevoie de un preşedinte care să fie acolo la odihnă, un preşedinte marionetă a domnilor baroni ci de un preşedinte, un guvern, un parlament puternic care să servească un cetăţean puternic“, a spus Crin Antonescu într-o întâlnire la Piatra Neamţ.

Este o mostră din discursul liderului PNL care, acum câteva luni, şi dacă era vorba despre Traian Băsescu nu despre Victor Ponta, ar fi fost mestecată zile în şir la televiziuni. Azi e nevoie de un efort vast de documentare ca să găseşti ce-a mai spus şi ce-a mai făcut Antonescu.

Sigur că pentru PNL această „asurzire“ a vocii liderului pare nedreaptă. Şi totuşi, în afară de câţiva membri de partid nu se revoltă nimeni şi nimeni nu le plânge de milă. Iar şefii PNL nu înţeleg de ce electoratul partidului, cel pe care s-au bazat în ultimii 20 de ani, nu le ia apărarea.

Înainte să se plângă că li s-au tăiat microfoanele, şefii PNL ar trebui să se gândească profund la cauzele pentru care votanţii lor tradiţionali tac şi nu dau semne de revoltă. Politica de alianţe din ultimii ani, inconsecvenţa, asocierea cu Dan Voiculescu şi Gigi Becali, vocea răstită spre SUA şi alţi parteneri occidentali i-au îndepărtat pe votanţii tradiţionali de PNL. Iar dacă scorul la alegerile europarlamentare pentru PNL va fi mic, el trebuie văzut ca o sancţiune pentru greşelile din ultimii ani şi nu doar pentru că în ultima vreme Crin Antonescu nu se vede şi nu se aude. PNL şi Crin Antonescu nu sunt nişte victime în acest joc. În cel mai rău caz sunt victimele propriilor greşeli.