Sunt atâtea similitudini între cele două „organisme paralele“ încât ai impresia că e rodul aceleiaşi minţi. Diferenţa fiind dată de modul în care şeful PSD se raportează la ele: la primul ca adversar, la al doilea – ca păpuşar.

Practic, PSD ca entitate politică a fost căpuşat de un „PSD paralel“, unde deciziile privind activitatea partidului sunt concertate în mâinile unui singur om, secondat de un grup de colaboratori dispuşi să facă orice, fără discernământ, pentru a sluji interesele liderului. Pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles cum a reuşit Liviu Dragnea să-şi subordoneze aproape total un partid de dimensiunea PSD. Cei care cunosc istoria acestei formaţiuni, de la Revoluţie încoace, nu pot găsi în trecutul ei o situaţie comparabilă cu cea existentă în prezent. PSD-ul lui Liviu Dragnea are mai multe în comun cu PCR-ul lui Nicolae Ceauşescu decât avea PDSR-ul lui Ion Iliescu. Politica de cadre din actualul PSD este una tipică din anii ʼ80: promovarea incompetenţei, a servilismului şi controlul absolut, inclusiv cu ajutorul servicilor (cum a acuzat recent Primarul General al Capitalei Gabriela Firea), a membrilor de partid.

Pericolul ca PSD să plătească pentru acţiunile „clonei“ este evident şi, totodată, îmbucurător pentru Opoziţie.

Nici pe vremea lui Ion Iliescu, dar nici în mandatele predecesorilor săi, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta, conducerea partidului nu a fost atât de depersonalizată şi de deprofesionalizată. În condiţii normale, un partid cu peste 500.000 de membri ar fi avut o bază de selecţie pentru a promova în funcţii publice oameni competenţi cu o pregătire profesională adecvată funcţiei în care erau numiţi. Iar acest lucru, ne place sa nu ne place, PSD-ul a demonstrat-o de-a lungul timpului. „PSD-ul paralel“ a deturnat însă această normalitate, iar motivul este unul simplu: interesul lui Liviu Dragnea de a scăpa de mâna Justiţiei. Agenda „PSD-ului paralel“ este diferită de cea a partidului, care a câştigat alegerile cu un program care nu cuprindea nicio referire la modificarea legilor Justiţiei. După câştigarea alegerilor, PSD a fost anihilat de un grup de interese condus de Liviu Dragnea şi înlocuit cu „PSD-ul paralel“ a cărui agendă este binecunoscută: subordonarea Justiţiei şi modificarea Codului Penal în favoarea infractorilor. Cei mai importanţi exponenţi ai „PSD-ului paralel“ sunt: Liviu Dragnea, Darius Vâlcov, Carmen Dan, Viorica Dăncilă, Olguţa Vasilescu, Claudiu Manda, Mihai Fifor şi Florin Iordache. 

Pericolul ca PSD să plătească pentru acţiunile „clonei“ este evident şi, totodată, îmbucurător pentru Opoziţie. Puţine voci din cadrul formaţiunii au avut curajul să vorbească despre acest lucru. Ecaterina Andronescu şi Gabriela Firea, chiar dacă au şi ele o parte din vină pentru actuala situaţie din partid, sunt deocamdată singurele voci care au tras un semnal de alarmă, însă efectele sunt puţin cuantificabile. Cel puţin până acum…