Evenimentele de la Calea Ferată

Ministrul Drulă,  şi chiar vicepremierul Barna îi iau apărarea lui Ovidiu Vizante, directorul de la CFR Călători. Deşi premierul Cîţu a declarat că dacă acesta „ar fi lucrat la guvern, acum era acasă”.

Temperaturile extrem de ridicate, vântul şi vijeliile nu aveau cum să nu afecteze transportul feroviar de călători şi marfă. Că două trenuri de marfă s-au ciocnit la Feteşti, a fost bomboana pe colivă. Unul dintre mecanici era băut şi a adormit la manete. Evenimentul a dus la blocarea mersului trenurilor  pe rutele spre litoral, tocmai acum, în miez de vară, când sunt suprasolicitate. Să faci un drum Mangalia-Arad în 28 de ore este o contraperformanţă care nu poate fi trecută cu vederea.

Accidentul de la Feteşti, cu cele două trenuri de marfă, nu i se poate imputa directorului de la CFR Călători. Conducerea CFR Marfă a făcut tot ce depinde de ea, pentru controlul mecanicilor la plecarea în cursă? Există mecanisme şi instrucţiuni în vederea acestui control elementar? Dacă da, să răspundă cine nu le-a pus în practică. Dacă nu, să răspundă conducerea CFR Marfă prin demisie sau demitere.

Cum spuneam, evenimentele meteo pot scuza într-o oarecare măsură întârzierile foarte mari a trenurilor de călători. Oprirea trenului de călători la Valea Alba, pentru că nu mai avea frâne, a fost  fericită. Dacă apuca să coboare Balota, de lângă Turnu Severin, fără frâne, nu ştiu cum s-ar fi terminat totul.

Totuşi, comunicarea cu pasagerii aflaţi în trenuri, ajutorarea acestora măcar cu apă şi mâncare, preluarea acestora şi transbordarea în alte mijloace de transport erau sarcinile conducerii CFR Călători. Şi aici se pune aceeaşi problemă. Există mecanisme şi instrucţiuni, de felul cum se procedează în astfel de situaţii? Dacă da, să plătească cei care nu le-au respectat. Dacă nu , să plătească conducerea CFR Călători, inclusiv prin demiterea conducerii. Corpul de Control al ministrului Drulă sau al premierului trebuie să facă lumină în aceste situaţii, pentru ca în viitor să nu se mai întâmple.

Ce vrea, de fapt, premierul Cîţu

Vrea puterea absolută în PNL şi în guvern. Acum nu o are, pentru ca miniştrii care nu sunt din PNL nu se consideră obligaţi să-i dea socoteală. Şi Orban a declarat că miniştrii şi premierul au de dat socoteală la partide, nu şefului guvernului. De asemenea, remanierile şi numirile de noi miniştri se decid la partid.

Cîţu nu este de acord cu teoria asta, invocând dreptul constituţional al premierului de a face remanieri, dovadă maniera abruptă în care i-a demis pe miniştrii Voiculescu şi Nazare. Scandalul nu a explodat până la ruperea coaliţiei, pentru că preşedintele Iohannis a fost de acord cu aceste remanieri. Cum să te pui împotriva voinţei şefului statului?

De data aceasta este în joc numele unui ministru foarte bun, Cătălin Drulă. Care a făcut cel mai mult pentru infrastructura din transporturi, comparativ cu miniştri precedenţi.

Totuşi, premierul Cîţu intenţionează să-l remanieze. Câştigă mai multe lucruri.

  • Îşi dovedeşte puterea absolută, supusă doar preşedintelui Iohannis;
  • Dacă se sparge coaliţia, câştigă multe posturi de miniştri, de secretari de stat şi altele din administraţia centrală, cu care să-şi răsplătească  susţinătorii în campania internă din PNL;
  • Demonstrează PNL-ului şi întregii suflări politice din România că el este jupânul, cel căruia trebuie să-i pupi ghiulul dacă vrei ceva;
  • Îşi pune la Finanţe, ca ministru, un om care ascultă orbeşte de ce îi dictează el, nu ca Alexandru Nazare. Probabil pe Dan Vîlceanu.
  • Va conduce dictatorial România încă trei ani, cu mână de fier, în sensul în care consideră el că trebuie condusă România. Că e bun sau nu drumul ales de el, mai ales în zona economică, nu-l interesează. Consideră ca el are întotdeauna dreptate, pentru că este „expert” in finanţe. Că a dus gradul de îndatorare a ţării la 50% din PIB, iar deficitul bugetar la 10% din PIB, nu se mai pune la socoteală.


Preşedintele Iohannis este singurul care se poate opune acestui scenariu

Şi la remanierile anterioare premierul Cîţu s-a consultat cu preşedintele Iohannis înainte de a trece la fapte. A obţinut binecuvântarea acestuia şi totul a mers ca pe roate. Orban a mârâit pe la colţuri că nu este partidul de acord, dar s-a împlinit vrerea perechii Iohannis-Cîţu.

De data asta lucrurile sunt mai complicate. Prin remanierea lui Drulă există şanse foarte mari să se spargă coaliţia de guvernare. Îşi asumă Iohannis o atare consecinţă?

Ce ar însemna spargerea coaliţiei de guvernare actuale? Fără USR PLUS, un guvern minoritar PNL-UDMR. USR PLUS nu ar vota o moţiune de cenzură împotriva guvernului Cîţu, iniţiată de PSD. Astfel încât guvernul Cîţu   va rămâne în funcţie, bine mersi, până în 2024. Lipsa reformelor costă enorm USR PLUS la credibilitate politică, şi riscă ca în 2024 să fie taxat de electorat la grămadă cu PNL. Adică cu zero reforme. Şi cu un eşec electoral de proporţii. Aşa că are tot interesul să plece de la guvernare. Motivul îi lipseşte.

Pe Cîţu nu-l interesează aceste amănunte „colaterale”. Vrea să „salveze” economic România, după mintea şi concepţiile lui economice. Iar dacă nu va ieşi „pasenţa” îşi va găsi el un loc pe undeva, pe la BNR. Ce dacă PSD-AUR vor câştiga alegerile din 2024. Nu-l interesează astfel de evoluţii ulterioare.

Rămâne să vedem ce calcule îşi va face preşedintele Iohannis,  care nu-l înghite pe Orban pentru că l-a contrazis şi s-a opus la unele decizii sugerate de el. Va merge pe mâna lui Cîţu şi îi va aproba remanierile, inclusiv a ministrului Drulă, ce va duce la spargerea coaliţiei, sau va dori să menţină actuala coaliţie la putere. În acest din urmă caz, şi-l va face inamic pe premierul Cîţu, aproape sigur viitor preşedinte al PNL. Şi România Educată va avea de suferit în astfel de situatie.

Numai preşedinte să nu fii într-o ţară ca România!