Reportajul din „Libertatea” este, fără doar şi poate, unul onest, însă nu duce lipsă şi de o oarecare doză de naivitate. Probabil că nişte canalii fără suflet, precum Mihai Voinea sau Cristian Delcea de la Recorder.ro, ar fi extras chestii ceva mai relevante din turneul vasluian al lui George Simion. Reportajul doar acreditează (dar nu impune, cei care o impun post-factum sunt comentatorii politici) ideea că succesul electoral al AUR se datorează faptului că liderii AUR merg la firul ierbii, vorbesc cu oamenii simpli, ceea ce liderii altor partide nu fac.

E frumos, probabil că şi parţial adevărat, dar mult prea simplist. Ca şi cum George Simion, de doi-trei ani încoace, doar asta ar face zi de zi, noapte de noapte: merge prin cătune şi împarte oamenilor sărmani pungi pline cu ajutoare şi ideologii.

Succesul AUR se bazează în mod fundamental pe eşecul referendumului pentru familie din 6-7 octombrie 2018. Claudiu Târziu, pe atunci ziarist şi fondator al unor asociaţii de naţionalist-creştine, şi George Simion, pe atunci un fel de activist devenit notoriu prin scatoalcele cerute şi primite în încleştări cu jandarmii, au fost printre cei mai fervenţi partizani ai răspunsului DA la respectivul referendum.

În mai 2019, George Simion a participat ca independent la alegerile europarlamentare. Nu a reuşit să câştige un mandat, dar cele 120.000 de voturi pe care le-a primit reprezentau o zestre electorală care nu putea fi neglijată. În vara aceluiaşi an, George Simion şi Claudiu Târziu au decis să completeze această zestre cu frustrarea celor care, câteva luni mai devreme, participaseră cu entuziasm inutil la referendumul pentru familie. Şi au fondat un partid care să valorifice acest val de frustrare.

Să privim acum puţin înspre cifre, singurele care ne pot feri de efuziuni sentimentale. La referendumul din 2018, s-au prezentat la urne 3,8 milioane de români, adică 21% - prea puţin pentru a atinge cvorumul de 30%. Dintre aceştia, au votat pentru răspunsul DA cam 3,5 milioane. Acesta, şi nu altul, este bazinul din care AUR şi-a propus să extragă cât mai mulţi votanţi. Să vedem acum şi ce a izbutit.

La alegerile locale din 27 septembrie 2020, AUR a obţinut 0,77% din voturi: un primar de oraş, doi primari de comună şi 80 de consilieri locali. Modest, nu?

La alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, AUR a obţinut 9,08% din voturi. Remarcabil, nu?

Cum se explică această diferenţă de performanţă electorală în decurs de doar două luni? Să fi străbătut George Simion, în acest interval de timp, milioane de kilometri prin ţară şi să fi dăruit miliarde de sacoşe celor nevoiaşi, astfel încât să-şi fi înzecit rezultatul electoral? Posibil teoretic, mă gândesc, dar puţin probabil. Eu propun să ne uităm puţin şi în altă parte.

Înaintea alegerilor locale din septembrie 2020, Biserica Ortodoxă Română şi-a precizat îndemnurile electorale către enoriaşi, ca de obicei, într-o notă de relativă neutralitate politică: „Sfântul Sinod a reiterat faptul că Biserica Ortodoxă Română rămâne neutră din punct de vedere politic, dar îi îndeamnă pe toţi cetăţenii ortodocşi să-şi manifeste dreptul la vot având în vedere criterii care vizează realizarea binelui comunitar şi promovarea valorilor creştine în societate”. Atunci a luat AUR 0,77% din voturi.

În noimebrie 2020, la începutul campaniei electorale pentru Parlament, Sfântul Sinod devenea mult mai explicit. Într-un comunicat intitulat „Recomandări pastorale pentru un vot responsabil şi corect”, şi care conţinea un fel de decalog pentru alegătorul creştin-ortodox, Sinodul recomanda credincioşilor, la porunca a treia, să-i voteze pe candidaţii care susţin „promovarea familiei tradiţionale, fireşti, formată din bărbat şi femeie, menită să conceapă alte vieţi”.

Beneficiarul acestui îndemn nu era nici PSD (perceput, inclusiv de către Buserică, drept un trădător al referendumului, prin jocul dublu pe care l-a făcut), nici PNL (care s-a arătat ezitant), necum USR (care a repudiat referendumul). La doi ani de la eşecul referendumului, un singur partid încă mai susţinea făţiş, în deplină consonanţă cu Biserica, dezideratele referendumului: AUR. Şi l-au votat peste jumătate de milion de români.

Şi nu e vorba doar de comunicatul Bisericii în sine, ci de ceea ce au putut face preoţii la firul ierbii, fiecare în parohia lui, cu un aşa îndemn venit de la Sfântul Sinod - mai ales cei cu profilul moral ca al unui Teodosie de la Constanţa.

Prin urmare, nu a fost niciun miracol ca din 3,5 de milioane de români care au votat DA la referendum, măcar o şeptime, adică jumătate de million, să fi votat cu AUR. Sau dacă chiar vrem musai să fi existat un miracol, acesta a fost făcut – nicio surpriză aici - chiar de instituţia care se ocupă cu miracole: Biserica.

Cine se pierde în fantasme şi ignoră că Biserica nu e singurul, dar e de departe cel mai important, mai puternic şi mai dificil de contracarat factor de creştere a AUR riscă să păţească în 2024 ce a păţit şi în 2020: să se minuneze ca în faţa unui miracol şi să rămână aşa.