PNL nu face decît să descopere ceea ce Valeriu Stoica introdusese acum 20 de ani, cînd partidul era condus raţional: sondajele locale care se finalizează cu recrutarea celui mai bun candidat. Zic recrutarea, că nu trebuie confundate cu sondajele în care sunt testaţi doar cei din mica gaşcă de partid. Are bani de aruncat cine testează popularitatea Violetei Alexandru sau a lui Tianu Burduja în Bucureşti, ce să mai vorbim de Buşoi et comp. Partidul nu i-a promovat pe consilierii săi muncitori, gen Ciprian Ciucu, şi nu a cultivat relaţiile cu societatea civilă care se mai ocupă de Bucureşti, firavă cum e, deci se prezintă foarte slab. Nici cu importul unui candidat clujean nu s-ar fi scos.

Dar, dintr-un pas, repară toate astea.

Modelul Dan ar trebui aplicat şi în provincie, unde există resursă umană nouă, unde partidele se pot uni în jurul candidatului cel mai curat şi mai popular în sondaje la publicul de pe zona lor. E calea de a ieşi din cercul strîmt al fiecărui partid, de a face o alegere meritocratică, de a obliga la o cooperare pe programe care altfel nu s-ar întîmpla. De a scoate ce e mai bun din 3-4 partide plus independenţi.

Mult mai bine, vedeţi, cu un singur tur, cum mult mai bine este cu o Constituţie care nu-i lasă pe toţi iresponsabilii să dizolve Parlamentul şi îi obligă să coopereze. Că despre asta e politica: despre cooperare.

Nu în ultimul rînd, partidele sunt finanţate aşa generos de la bugetul public că e cazul să lase din mînă contractele publice locale. Primarii care ar da socoteală la mai multe partide care i-au ales ar fi mai puţin constrînşi de clientelă. E timpul să facem pasul ăsta.

Acelaşi model de a căuta talentul şi meritul pe stînga şi a se uni în jurul său recomand şi partidelor de stînga.

Cît o ieşi, că nu îmi fac iluzii, liberalii se fac că au uitat că la Mihai Chirica obstacolul nu e că e pesedist, ci că e anchetat de DNA, iar cei de la ALDE sunt albiţi cu toate apele. Problema se mai pune doar cîţi trec la PNL acum şi cîţi după alegeri.

Dar decizia de a nu pierde Bucureştiul e bună. Să sperăm că se termină perioada de luptă cu Constituţia care nu ne lasă să facem ce vrem muşchii noştri şi se trece la construcţia unor structuri politice capabile să guverneze. Că acum nu sunt, deşi trag toţi de os cu furie. Inevitabil, precum căţelul meu din copilărie, după ce îl capătă îl îngroapă, că atîta ştiu să facă. Dar poate mai învaţă.