Acel moment când preşedintele trebuie să rupă pisica

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alea iacta est. Zarurile au fost aruncate. Nu peste râul Rubicon şi nu de vreun Caesar al timpurilor noastre, ci de nişte oameni mici, reuniţi să tranşeze viitorul ţării în toaleta Curţii Constituţionale a României.

Şi l-au tranşat ca nişte felceri slugarnici, făcând praf Constituţia României, funcţia prezidenţială, rolul CSM, echilibrul puterilor în stat, independenţa justiţiei şi statul de drept.

Distanţa dintre bine şi rău este de o fracţiune de secundă. La fel e şi cu distanţa între democraţie şi tiranie, între libertate şi lanţuri. A fost de ajuns o clipă de nemernicie pentru a distruge 14 ani de luptă în care instituţiile de răspundere, vitale în orice democraţie, începuseră să funcţioneze singure. O clipă de nemernicie pentru a deraia România de la drumul spre Europa, în aplauze ritmice de la Kremlin. O clipă de nemernicie pentru a spune răspicat, să audă şi „fraierii” rămaşi încă în ţara asta că aici nu au niciun viitor decât dacă sunt sau vor să devină infractori sau impostori. Aici nu e pe merit, aici e pe furăciune.

Să fie clar pentru toată lumea: penalii au ridicat miza, iar răspunsul trebuie să fie pe măsură. Suntem condamnaţi să rupem pisica. Iar singurul care poate da semnalul este Preşedintele României şi trebuie să o facă fără ezitări şi fără amânări. A aştepta motivarea Curţii nu se impune şi nu rezolvă nimic, mai ales după comunicatul umilitor şi halucinant prin care CCR îi dictează Preşedintelui României, ales de peste şase milioane de cetăţeni, ce să facă în continuare: „Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA”. Iată deci cum CCR nu doar constată existenţa unui eventual conflict de natură constituţională, dar îi trasează sarcini precise preşedintelui, care „reprezintă statul român şi este garantul independentei naţionale, al unităţii si al integrităţii teritoriale a ţării” (Constituţia României, art. 80, alin. 1).

În replică, Preşedintele trebuie să facă cât mai curând doi paşi curajoşi, fără să clipească. Ambii sunt perfect legitimi. Primul: să anunţe public că nu va da curs solicitării de revocare a procurorului şef al DNA. Al doilea: să convoace un referendum consultativ în vederea modificării Constituţiei, prilej de clarificare a unor probleme cheie. De pildă: Ar trebui să fie independenţi magistraţii? Ar trebui să poată preşedintele să dizolve parlamentul? Ar trebui să poată preşedintele să-l revoce pe primul-ministru? Ar trebui să fie eliminate toate imunităţile? Ar trebui să avem alegeri în două tururi? Ar trebui să excludem penalii din funcţiile publice? Rămânem cu ăia 300 de parlamentari sau ce facem? Iar lista poate continua.

Preşedintele trebuie să joace all in, din mai multe motive. În primul rând, pentru că e singura variantă morală. E ceea ce trebuie făcut. Aici nu mai e vorba de Klaus Iohannis, Laura Codruţa Kovesi, Tudorel Toader sau Liviu Dragnea. Democraţia este despre valori, principii şi instituţii. Nu e pe persoană fizică. E vorba deci de instituţiile fundamentale ale democraţiei româneşti, de legitimitatea, echilibrul şi credibilitatea lor în faţa propriilor cetăţeni şi a lumii întregi. Pur şi simplu un politician nu poate să controleze justiţia într-un stat de drept. Nu există democraţie fără justiţie independentă. Nu e nimic complicat de înţeles aici. Ba mai mult, nu avem cu toţii memoria atât de scurtă. Nu sunt departe anii nouăzeci când procurorii şi judecătorii tremurau de frica unor politruci corupţi până în măduva oaselor.

În al doilea rând, în joc e viitorul european al României. Am aderat la UE în 2007, dar suntem departe de a fi integraţi în Europa. Astfel de derapaje grave ne îndepărtează de Vest, făcând ţăndări poziţia României în cadrul UE, tocmai în pragul asumării preşedinţiei consiliului anul viitor. Aici iarăşi lucrurile sunt simple: am intrat în club cu o condiţie clară – justiţie independentă. Azi nu o mai îndeplinim. Din 2020 adio fonduri europene. Repercusiuni serioase vor exista însă şi pe termen scurt, chiar dacă savanţii poligloţi de renume mondial care ne conduc azi nu înţeleg nimic din modul de funcţionare a Uniunii. Vorba doamnei Carmen Dan: „anomalii de tip modus operandi sunt de fapt cele care conduc România”.

Jucând all in, Preşedintele va trezi din nou o ţară întreagă, istovită de griji şi scandaluri cotidiene.

În al treilea rând, Preşedintele Iohannis are datoria să se întoarcă la popor, aşa cum îi cere şi Constituţia României: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate” (Art. 80, alin. 2). Sigur că preşedintele riscă suspendarea ignorând o decizie (abuzivă şi mincinoasă) a CCR. Dacă nu ar fi suspendat pentru asta, s-ar găsi un alt pretext pe viitor, după cum este ameninţat periodic de iluştrii noştri guvernanţi, pentru a face pârtie modificărilor la legile justiţiei. Preşedintele riscă suspendarea, dar nu şi revocarea din funcţie. Este dincolo de orice dubiu că Preşedintele Iohannis va ieşi învingător într-un referendum privitor la demiterea sa. Iar voinţa poporului este suverană.

În fine, jucând all in Preşedintele va trezi din nou o ţară întreagă, istovită de griji şi scandaluri cotidiene. Va fi semnalul pe care îl aşteaptă milioane de români din ţară şi din diaspora: „pân-aici!” Un milion de oameni în stradă. Grevă generală a medicilor, profesorilor şi magistraţilor. Grevă fiscală a antreprenorilor. Greva studenţilor şi elevilor. Ba chiar şi greva parlamentarilor şi primarilor de opoziţie. Avertismente şi sancţiuni fără precedent de la UE şi partenerii noştri strategici.

Abia atunci vor înţelege şi cei care ne conduc azi că nu poţi să-ţi baţi joc la nesfârşit de un popor fără să plăteşti pentru asta. Aşadar, stimaţi guvernanţi, nu vă grăbiţi să deschideţi şampania după ziua de ieri. Istoria ne învaţă că, până la urmă, fiecare primeşte ceea ce merită. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite