Anul 2024 este un an extrem de important pentru România, deoarece vor avea loc toate cele patru feluri de alegeri, locale, parlamentare, prezidenţiale şi europarlamentare. Aşadar, toate într-un an – o situaţie politică şi administrativă fără precedent.

Oare, se va moderniza România începând cu 2024 sau se va chinui să conserve interesele mărunte, meschine, mercantile sau, pur şi simplu, interlope?

Vedem cum, în ultimii ani, atât Bulgaria, cât şi Moldova au făcut paşi decisivi, hotărâţi şi ireversibili întru spiritul european, adică o bună guvernare, o orientare spre modernizarea instituţiilor statului, spre eliminarea corupţiei, pentru întărirea statului de drept sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Ce face, în schimb, România, în ultimii ani? Simplu spus, România se chinuieşte să îi spele pe plagiatori, să pună în fruntea guvernului o persoană care este bănuită de furt intelectual. Mai mult, la adăpostul războiului, corupţia, furtul, inflaţia etc. cresc spre cer. Dacă spune cineva că nu are legătură creşterea inflaţiei cu nivelul de corupţie, cu neştiinţa şi dezinteresul  guvernanţilor este rugat să meargă la bibliotecă şi să citească 2-3 texte (din miile de studii pe aceste teme).

În acest context, o privire asupra competiţiei prezidenţiale – cea care este decisivă atât pentru toate alegerile din 2024, cât şi, în genere, pentru spiritul românesc, ne arată ceva extrem de interesant şi provocator.

In urmă cu câteva zile, un reporter l-a întrebat pe Sorin Grindeanu dacă va dori să candideze pentru preşedinţia României. Politicianul a răspuns că nu ia în calcul această posibilitate şi a arătat că PSD şi PNL au oameni mult mai potriviţi pentru această funcţie importantă. El i-a nominalizat pe Marcel Ciolacu, Alexandru Rafila şi Gabriela Firea. Cu alte cuvinte, coaliţia de guvernare începe să ia în serios în calcul refacerea USL şi să pregătească candidaţi comuni pentru alegeri - nu neapărat formal, pe baza unei alianţe politice înregistrate la Tribunal, ci mai ales, neformal, pe baza unui acord politic.

Lista enunţată de Grindeanu este, într-adevăr, relevantă. Ciolacu, fiind preşedintele partidului de guvernare, ar fi îndreptăţit să candideze, dar el are o slabă aderenţă publică; cota lui de simpatie este extrem de scăzută. Nu este prezidenţiabil nici măcar în ochii simpatizanţilor PSD. Firea, in schimb, şi Rafila, sunt adevaraţii candidaţi ai PSD-PNL.

Bătălia pentru Primăria Capitalei este indiscutabil extrem de importantă pentru orice partid politic. Inclin să cred că Gabriela Firea se va concentra pe această direcţie, mai ales că are şanse să revină împotriva lui Nicuşor Dan. De ce spun asta? Pentru că actualul primar al capitalei are o cotă de simpatie ce tinde spre zero – contraperformanţă absolută în toată lumea. Nu cred că există vreun bucureştean care să spună altceva despre Nicuşor – este o dezamăgire absolută. Nu are curaj, este ezitant, nu are nerv, nu are nimic. Este ca o moluscă – exact aşa cum a fost şi este ca om politic.

Rămâne pe listă Alexandru Rafila. Deşi este un om politic care nu a făcut, şi nu face nimic, deşi a fost (şi este) contra vaccinului, anti-certificatist etc, Rafila este genul de tip simpatic, cu priză la public. Poate fi chiar şi şmecheraş de cartier sau (mai mult sau mai puţin) corupt, simpatia pentru Rafila ar rămâne intactă.

De la opoziţie, Cătălin Drulă, Dan Barna, Dacian Cioloş sau George Simion ar putea fi candidaţi redutabili. Despre Simion, toată lumea a înţeles că apără interese obscurse, ba chiar ale ruşilor; mai grav, preşedintele partidului extremist AUR este un extremist sadea.

Dacian Cioloş a dispărut  în ultimele luni de pe scena politică, la fel cum a fost cazul înainte de a fi presedintele USR Plus – acest semn de inconstanţă arată o trăsătură proprie, manifestată nu numai în activitatea politică. Deşi este bun expert, şi un om de caracter, nu pare să fie interesat de aspectele politice proprii unui candidat la preşedintia României. Nu are cum să fie presedintele tuturor. In caz că va candida, va primi un dezamăgitor scor electoral.

Opoziţia rămâne în cursă cu Cătălin Drulă şi Dan Barna – unul din ei va fi, probabil, viitorul preşedinte al USR. Dar nu e obligatoriu să fie şi candidatul la preşedinţia României. Fie că va fi presedinte al USR, fie că nu, Dan Barna este un politician redutabil, bun expert, cu o viziune politică excelentă. In caz că va fi candidat pentru preşedintia României, este evident că puterea îi va inventa noi dosare, va arunca pe piaţă noi minciuni şi dezinformări,  şi va contribui decisiv la influenţarea scorului său electoral.

Înclin să cred că tânărul Drulă, deşi nu are experienţa lui Dan Barna, va putea fi candidatul ideal al opoziţiei. Ajung astfel la o posibilă confruntare in turul doi între Rafila şi Drulă, adică exact între spiritul conservator, mercantil şi obscur (era să scriu ,,obscurantist”; nu aş fi fost prea departe de adevăr) şi spiritul european, modernist şi democrat.

Un tur doi între Rafila şi Drulă ar arăta exact situaţia politică a României din ultimele 2-3 decenii. Ce vor alege românii – ştiind că alegerile nu sunt niciodată raţionale? Vor reuşi să depăşească manipulările, dezinformările sau minciunile ce vor fi aruncate pe piaţă sau vor reuşi să facă ce au făcut bulgarii? Vor reuşi românii să iasă din zodia obscură şi medievală sau vor reuşi să păşească cu încredere şi optimism în zona europeană modernă şi democrată? Vom trăi şi vom vedea.