Regele asfaltului Dorinel Umbrărescu, furt la drumul mare cu acte adiţionale

Regele
asfaltului Dorinel Umbrărescu, furt la drumul mare cu acte adiţionale

Dorinel Umbrărescu a aplicat cu succes metoda umflării contractelor prin acte adiţionale

Împinsă de la spate de Curtea de Conturi, Compania de Autostrăzi încearcă să recupereze de la firma Spedition UMB SRL  un prejudiciu creat statului la derularea unui contract umflat prin acte adiţionale

Ştiri pe aceeaşi temă

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a dat în judecată firma Spedition UBM, aparţinând unuia dintre “regii asfaltului”, Dorinel Umbrărescu, pentru a recupera 136.000 de lei (34.000 de euro). Suma reprezintă diferenţa pe care o mai are de plată firma lui Umbrărescu dintr-un prejudiciul total de 6,7 milioane de lei (1,7 milioane de euro), produs CNADNR, în urma derulării unui contract pentru reabilitarea sectorului Sebeş-Deva-Arad-Nădlac aparţinând de DN 7.

Compania de Autostrăzi, care a atribuit contractul asocierii formate din firmele Spedition UBM SRL, Tehnostrade SRL şi Iptana SA, nu se judecă de bună voie cu “regii asfaltului”, ci ca urmare a somaţiei Curţii de Conturi de a recupera prejudiciul. Procesul, deschis în martie 2013, este pe rolul Judecătoriei Timişoara. Cu această ocazie, au ieşit la iveală şi actele adiţionale prin care CNADNR a acceptat dublarea valorii contractului pentru reabilitarea DN 7.

Spedition UMB sublicitează şi câştigă

În septembrie 2007, asocierea condusă de Spedition UBM SRL a participat, alături de alţi doi antreprenori, la o licitaţie organizată de CNADNR, pentru “consolidarea DN7 km 352+000 – 596+630”. Mai precis, este vorba de sectorul de drum european şi naţional Sebeş-Deva-Arad-Nădlac. Proiectul presupunea repararea covorului asfaltic, impermeabilizarea acostamentelor, amenajarea intersecţiilor şi a parcărilor, repararea podeţelor, amenajarea pasajelor de cale ferată, precum şi lucrări de siguranţa circulaţiei rutiere.

Pentru a putea câştiga, Spedition UMB a sublicitat, oferind un preţ care, potrivit surselor din CNADNR, nu acoperea decât costul efectiv al lucrărilor, nicidecum să mai aducă şi profit. Oferta Spedition a fost de 67,3 milioane de euro, un preţ mai mic cu 23 de milioane de euro decât bugetul prevăzut iniţial de CNADNR pentru aceste lucrări.

Suveica actelor adiţionale

Preţul oferit de Spedition nu îndreptăţea antreprenorii să spere la cine ştie ce profit din acest contract. Dar numai în aparenţă. Paradoxal, oferta cea mai mică a ajuns să fie, la final, cea mai costisitoare pentru CNADNR. “Regele asfaltului” a aplicat o strategie infailibilă pentru a-şi rotunji veniturile: metoda actelor adiţionale. Aşa se face că lucrările la DN7, contractate pentru suma de 67,3 milioane de euro, au ajuns să coste, în final, 142,5 milioane de euro, adică de peste două ori mai mult. CNADNR a invocat prevederile contractuale atunci când a acceptat pretenţiile constructorului de majorare a costurilor proiectului, prin nu mai puţin de şase acte adiţionale.

Primul document adăugat la contract a fost parafat la doar câteva săptămâni de la adjudecarea contractului. Pe motiv că preţurile la anumite materiale de construcţii au crescut subit şi este nevoie de lucrări suplimentare neprevăzute în contract, Spedition UMB a propus, iar CNADNR a acceptat fără obiecţii, ca preţul să crească de la 67,3 milioane de euro, la 100,6 milioane de euro. Totodată, constructorul a obţinut prelungirea termenului de execuţie cu 12 luni. Ulterior, prin alte cinci acte adiţionale, costurile au fost mărite la 142,5 milioane de euro.

Curtea de Conturi intervine

În 2012, Curtea de Conturi a luat la puricat contractul pentru reabilitarea DN7, stabilind că CNADNR a acceptat creşterea nejustificată a preţului şi nu a aplicat penalizări constructorilor pentru întârzierea lucrărilor din vina acestora.

Potrivit Curţii de Conturi, în iulie 2009, CNADNR a recepţionat lucrările, cu toate că firmele Spedition, Tehnostrade şi Iptana nu finalizaseră reabilitarea DN7. În loc să-i sancţioneze pe constructori, comisia de recepţie a consemnat într-o anexă a procesului-verbal lucrările rămase de executat şi a dat un nou termen de finalizare pentru luna februarie 2010. “După definitivarea situaţiilor de lucrări, entitatea auditată nu a procedat la calcularea penalităţilor de întârziere la termenul final de execuţie, aşa cum este stipulat în contract”, se menţionează în actul de control.

Mai mult, auditorii au stabilit că “regele asfaltului” a decontat o parte din lucrări la preţuri mărite chiar înainte ca majorarea contractului să fie operată prin actele adiţionale. “S-a constatat că executantul a cuprins în valoarea lucrărilor întocmite până la data de 11 septembrie 2008 toate lucrările executate în perioada 01 august 2008-11 septembrie 2008, fără să se ţină seamă de faptul că modificarea valorii contractului devine valabilă la data emiterii actului adiţional, respectiv 27 august 2008 şi fără ca CNADNR să facă distincţie de lucrările anterioare datei de emitere a actului adiţional”, se mai arată în raport.

Lucrări de mântuială

Nici nu se încheiase bine reabilitarea DN7, că în iarna lui 2010 au început să apară primele gropi în asfalt, unele pe porţiuni care se întindeau pe kilometri întregi. Fenomenul a continuat şi anul următor. Constructorii, dar şi CNADNR au negat că lucrările ar fi fost făcute de mântuială. Explicaţia oficială a fost că “nu au existat soluţii pentru devierea traficului greu pe durata lucrărilor”. În plus, spun oficialii Companiei de Autostrăzi, traficul pe DN7 ar depăşi cu mult capacitatea pentru care a fost proiectat iniţial drumul.

“Regii asfaltului”, buni de plată

Auditul Curţii de Conturi s-a concretizat printr-o decizie din iulie 2012, care stabileşte că firmele care au reabilitat la preţuri umflate DN7 datorează CNADNR “cu titlul de pagubă în patrimonial entităţii auditate un prejudiciu total estimat de echipa de audit în sumă de 6.571.859 lei”. Spedition şi partenerii săi nu au contestat concluziile auditului Curţii de Conturi, iar în septembrie 2009 au plătit banii, recunoscând implicit neregulile din contract. 

Ulterior, Curtea de Conturi a verificat “ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse”, concluzionând că “entitatea (n.r. CNADNR) nu a stabilit corect întinderea prejudiciului, întrucât nu a procedat la calcularea valorii suplimentare a foloaselor necuvenite până la data recuperării debitului, rămânând astfel de recuperat suma de 135.727 lei”. Ca urmare, CNADNR a somat Spedition să plătească şi această sumă, însă antreprenorul a refuzat.

Reprezentanţii companiei de stat au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului, dar conducerea Spedition le-a comunicat că “asocierea pe care o reprezintă nu are nicio datorie faţă de CNADNR”.
Sub monitorizarea Curţii de Conturi, Compania de Autostrăzi a fost nevoită să dea în judecată liderul asocierii, firma Spedition, pentru a recupera restul de prejudiciu, procesul fiind pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Contactat de “Adevărul”, patronul Spedition UMB, Dorinel Umbrărescu, a refuzat să răspundă la întrebările legate de neregulile contractului pentru reabilitarea DN7, constatate de Curtea de Conturi. El a precizat doar că va accepta să plătească numai după ce instanţa va dispune acest lucru. “Nu orice spune Curtea de Conturi este valabil. Dacă şi judecătorii spun ceea ce a spus Curtea de Conturi, atunci ne închinăm legilor şi plătim”, a declarat Dorinel Umbrărescu.

Licitaţie măsluită, anulată de judecători

Nu este prima oară când CNADNR favorizează „regii asfaltului”. Dovadă stă decizia Curţii de Apel Bucureşti, din 11 aprilie, prin care acelaşi tandem Spedition UMB-Tehnostrade a pierdut un contract de 89 de milioane de euro de la CNADNR, pentru că licitaţia nu a fost corectă. 

În ianuarie 2013, Spedition UMB şi Tehnostrade au câştigat contractul pentru proiectarea şi execuţia lotului 2 al Autostrăzii Timişoara-Lugoj, cu toate că oferta spaniolilor de la Constructora San Jose SA şi Sevicon Obras e Infraestructuras a fost mai bună decât cea a “regelui asfaltului”. Un alt participant la licitaţie, Selina Oradea, care s-a clasat pe locul al treilea, a formulat o contestaţie. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a validat plângerea, dar firma Spedition UMB şi Compania de Autostrăzi au atacat în instanţă decizia de reluare a procedurii de desemnare a câştigătorului. Curtea de Apel Bucureşti a respins irevocabil plângerile şi a dispus reluarea licitaţiei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările