Mă uitam în timpul conferinţei de presă organizată de SMURD Cluj la cele două tinere voluntare, care păreau terorizate. Le era pur şi simplu frică de agresivitatea presei.

Pe un astfel de fond nu pot să nu apreciez mesajul transmis de premierul României cu privire la incorectitudinea generalizării şi punerii la zid a tuturor acestor oameni. Am asistat în aceste zile la o tragedie. Se întreabă însă măcar unii dintre cei care critică totul la pachet câte tragedii au fost evitate pentru că oamenii din instituţiile atacate acum - din MAI, de la SMURD, de la MapN - îşi fac treaba zilnic, în condiţii extrem de grele? Ştie cineva la câte intervenţii participă aceşti oameni, fără să fie vedete de presă?

Este păcatul nostru şi nu doar al presei - tendinţa de a exagera şi generaliza. Aşa cum s-a întâmplat şi în privinţa cazurilor de corupţie din Educaţie, unde ni se vorbeşte doar despre dascăli corupţi pentru că au fost prinşi câţiva.

În cazul presei este vorba strict de dorinţa de a avea un public cât mai numeros. Nimic onorabil în asta, totul foarte cinic. Am rămas scârbit, spre exemplu, de modul în care trustul PRO a tratat acest caz, chemând lumea să aprindă lumănări la Statuia Aviatorilor, dar reportajul făcut cu această ocazie includea doar vedete, totul fiind în mod clar o operaţiune de marketing bine pusă la punct.

Eu apreciez mesajul lui Ponta tocmai pentru că nu a căzut în această capcană, tocmai pentru că, asumându-şi riscul de a fi hulit de presă, a înţeles că trebuie să dea un semnal către aceşti oameni, mai ales din funcţia sa de prim-ministru: că toţi sunt apreciaţi pentru activitatea lor, că acum asistăm la o reacţie emoţională, dar şi la o nouă manifestare a cinismului fără margini camuflat în compasiune.