Omul cu şase anchete şi nici măcar o viaţă

FOTO Mediafax

„Vă dau şase anchete, dar daţi-mi o viaţă”, ar fi spus, hâtru, Ioan Gyuri Pascu, piticul-uriaş care în toată viaţa lui ne-a făcut pe noi toţi ceilalţi să râdem cât pentru şase vieţi. Anchetele născute în urma mortii lui sunt, procedural vorbind, o nouă frecţie la piciorul de lemn.

Iar când vine vorba de anchete, trebuie să recunoaştem, stăm bine. Acum, toamna, pe o singură tulpină de moarte au înflorit şase anchete, semn că, vezi Doamne, „autorităţile” s-au sesizat şi „aşa nu se mai poate”. 

Ştiu, pare stupid, ridicol şi în acelaşi timp este strigător la cer să mori cu zile, „asistat” de un echipaj medical ajuns la căpătâiul tău pentru a te salva. Bâlbele salvărilor care au făcut „nino-nino” printr-un Bucureşti somnoros alergând către un insomniac  sunt de competenţa vajnicului Tolo  şi a „oamenilor legii”. Ele au generat un caz de moarte peste care nu este suficient să tragi un cearceaf alb şi să spui „asta e, se mai întâmplă” , sau poate chiar „moartea nu alege”, aluzie subtilă că dintre noi a dispărut un VIP de gaşcă pe care, când îl vedeai „râdeai să mori”…

Moartea asta strigă încă o dată şi răsuceşte adânc în rană. Anchetele torc in linişte, în spatele uşilor închise, cei implicaţi aduc în discuţie protocoale, proceduri şi strategii, poate vreunul dintre ei va spune că, totuşi, nu suntem atât de dotaţi, altul ne va mai aminti că medicii ne fug din ţară către zări mai sănătoase, ori că, implacabil, aţa lui Gyuri s-a risipit de pe mosor. Culpa va roti pe fundul unui bol imaginar în care s-au aruncat, cam în părţi egale, competenţe şi destin şi tare mă tem că, până la urmă, vinovată va fi soarta. De parcă absurdul zilelor noastre româneşti, mână în mână cu necuratul – pare-se, singurul sănătos-tun dintre noi toţi, a mai născut un caz care să infirme strategiile  şi modul de lucru efectiv al medicinei de urgenţă, capacitatea de reacţie şi eficienţa unui sistem bolnav de anchete fără efect. Un caz dureros de actual care dă de lucru lucru atât medicilor cât şi lingviştilor pentru a ajunge la un acord în privinţa cuvintelor „salvare” şi „urgenţă”.

Mai bogat în moartea lui cu şase anchete, acolo unde este, Gyuri va avea multe asemenea subiecte de scheci. Pentru că societatea asta pare soritită să rămână mereu de râs. Pe viaţa şi moartea noastră, a tuturor.

Indignarea noastră, a celor consternaţi că Ioan Gyuri Pascu a murit strigând după ajutor la medicii de la căpătâiul său, treptat, se va toci până la un alt cutremur care va mai pune o bulină roşie  pe Urgenţa şi SMURD-ul nostru cel de toate vieţile şi morţile. Şi tot asa, până când vedete sau oameni simpli, niste români  oneşti cotizanţi la credinţa de-o seamă cu civilizaţia modernă că medicul salveaza nu doar „salvareşte”, vor mai primi câte o lovitură dură. După care, în urma lor vor erupe câteva anchete care să umple cotidianul şi câteva formulare.

…Când Gyuri a coborât de pe scenă, luminile au căzut pe cei mai scrobiţi. O comisie va da cu ciocanul în masă, dar noi, rămaşi cu un zâmbet mai puţin, vom duce dorul showman-ului, a meşterului care dădea râsul oamenilor la maxim  făcând, al naibii de serios, o cruntă băşcălie despre absurdul situatiilor, normale pentru o societate bolnavă. Mai bogat în moartea lui cu şase anchete, acolo unde este, Gyuri va avea multe asemenea subiecte de scheci. Pentru că societatea asta pare soritită să rămână mereu de râs. Pe viaţa şi moartea noastră, a tuturor.