Era firesc să fie astfel. Evoluţiile trepidante, desemnarea unui nou guvern cu toate meandrele specifice unei asemenea operaţiuni extrem de delicate, controversele legate de decizia d-lui Klaus Iohannis de a accepta propunerea ca noul premier să fie dl. Mihai Tudose, o persoană care nici pe departe nu îndeplineşte criteriile de integritate enunţate drept obligatorii de însuşi preşedintele României, prezenţa unor nume cel puţin bizare, cu un trecut nu tocmai onorabil, în Cabinetul condus de acesta, modificările-surpriză aduse Programului de guvernare cu care PSD a câştigat alegerile din decembrie 2016, în pofida asigurărilor repetate date de dl. Liviu Dragnea şi alţi nacealnici pesedişti că acesta ar fi unul sfânt au impus o necesară adecvare a subiectelor de comentarii.

Eram cum nu se poate mai dornic ca în această nouă săptămână lucrurile să stea cu tot altfel. Adică să nu mai fiu nevoit să abordez subiecte cu caracter politic. Mai am de analizat spectacole, deşi stagiunea este cam pe sfârşite, mai am de scris despre cărţi interesante. Cu atât mai mult cu cât o serie de interviuri publicate nu mai departe decât ieri, în cascadă, de revista Forbes, interviuri cu o serie de mari editori de carte, se constituie în tot atâtea semnale de alarmă legate de cât de puţin se mai citeşte la ora actuală în România.

Nu a fost să fie. Ieri, când am ajuns acasă, mult după ora prânzului, şi când mi-am aflat răgazul pentru a face o primă revistă a presei, privirea mi-a fost atrasă de o ştire aproape incredibilă. La început chiar am crezut că citesc ceva de genul glumelor inventate de Times New Roman. Un anume Felix Rache, mai degrabă clovn aflat într-o endemică criză de umor şi de inspiraţie decât jurnalist, un ins pe care îl mai vedeam din când în când fără nici o plăcere pe la Antena 3, a fost numit consilier de Stat la Cabinetul primului ministru al României. Sarcina principală a domnului Rache constând în pregătirea logistică a manifestărilor publice pe care le va organiza Guvernul României în anul Centenarului Marii Uniri.

Numirea unui astfel de piţifelnic într-un post de o asemenea importanţă spune multe despre nivelul intelectualului al premierului României, despre cât înţelege acesta şi cât respectă el istoria României. Patrihoţii pesedei care nu pierd nici o ocazie spre a face glume de autobază, aluzii de doi lei, atunci când pronunţă insinuant, ironic, „patriotic”, rrromâneşte, nume precum Klaus Werner Iohannis sau Dacian Julien Cioloş şi-au mai dat o dată măsura valorii şi a înţelegerii lor specifice.

Cum nu avem nici cel mai mic indiciu că ministrul cancan al Cullturii şi Identităţii Naţionale, Lucian Romaşcanu, intenţionează să îl schimbe pe insignifiantul secretar de Stat Videscu din fruntea Departamentului „Centenar”, se poate spune că chemarea în aparatul de lucru al premierului Tudose a omului cu deziluzia reprezintă un semn de consecvenţă în politica de cadre a guvernului. Şi a PSD.

Marele I. L. Caragiale a intrat, printre altele, nu doar în istoria literaturii române, ci şi în istoria României fiindcă i-a făcut celebri pe Lache şi Mache. Premierul pesedist Tudose îşi pregăteşte posteritatea dându-i un job în imediata-i apropiere lui Felix Rache.