Neavând niciun dubiu asupra teoriei de mai sus, nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce putem face noi ca buni europeni ce suntem. Care e setul de contramăsuri eficiente pe care le putem adopta astfel încât planul diabolic conspiraţionist mondial să nu ne măture din cartea de istorie. Aş zice că e foarte simplu: închidem graniţele, terminăm cu prostiile astea de corectitudini care ne spun nouă cum să ne purtăm şi să gândim, amânăm libertăţile şi democraţia pentru o perioadă, doar cât suntem în criză şi mai vedem noi după, şi punem tunurile pe imigranţi. Poate e dură măsura cu tunul, dar cum altfel ai putea să triezi nişte zeci de mii de oameni disperaţi, flămânzi şi fără acte? În niciun fel. Şi ca să nu te infectezi cu ei, elimini din start pericol prin a-i lichida: pac-pac. Ce atâta vorbărie? Nu îi vede toată lumea ce feţe au? Că au telefoane mobile şi vor să distrugă Europa.

Ar fi distractiv, dacă nu ar fi dramatic. Nivelul discursului public a coborât în nişte adâncimi inimaginabile. Oameni care păreau întregi la minte se comportă ca nişte brute sociale şi cer exterminarea unor imigranţi, cu un fel de transă care îmi explică nişte nedumeriri de la ora de istorie: cum de au fost oamenii în stare de atrocităţi inexplicabile în secolul trecut. Uite că vecinul meu, cu care aş putea bea o bere uneori, nu are nicio tresărire de conştiinţă atunci când vorbeşte de soarta unor zeci de mii de oameni cu care nici măcar nu a intrat vreodată în contact. Unde, când şi cum a devenit acceptabil să te exprimi în public ca un delirant mistic, un smintit cu tendinţe criminale şi instigator la fapte abominabile. Pentru că în definitiv, să te apuci să arunci cu teorii conspiraţioniste demente şi nesusţinute de niciun fel de dovezi, că sirienii (şi ceilalţi imigranţi) sunt parte a unui complot care vrea să distrugă civilizaţia europeană, asta înseamnă.

Mai grav e faptul că avem câteva cazuri de oameni respectabili chiar aici printre noi. În ciuda unor eforturi considerabile, nu pricep ce îi poate mâna în lupta lor. Şi nici de ce e asta o luptă. Dar măcar să îi vedem ce vor şi ce au în cap.

Adepţii conspiraţiei: Sandra Pralong

Doamna Pralong părea o persoană respectabilă în apariţiile dânsei TV. Înţeleg că a făcut parte din exilul românesc şi e şcolită pe afară. Motiv suplimentar să rămân perplex la ce a scris pe propria-i pagină de Facebook:


După care vine anunţul năucitor că doamna este numită Consilier de Stat în Administraţia Prezidenţiala, unde se va ocupa de românii din afara graniţelor. Cum ar veni, mai bun reprezentant pentru românii plecaţi aiurea prin lume nici că se putea. Astfel de situaţii dau dreptate formulei „numai în România” se poate aşa ceva. Păi, dacă în loc de scuze şi plecat capul ajungi la Cotroceni mi se pare cât se poate de normal să faci declaraţii zănatice cât cuprinde.

Noua dreaptă românească: Lucian Mîndruţă

Nici nu am apucat să ne dăm de trei ori peste cap şi să ne transformăm dintr-o răpciugă de cal într-un armăsar de rasă că hop şi cel mai de dreapta comentator din România ne explică cum vine treaba cu imigranţii musulmani.

Singura mea curiozitate legată de Lucian Mîndruţă e dacă se trage din vreo familie occidentală, care a participat la colonizarea Africii şi casa ţărănească pe care o are în Argeş, provenită dintr-o moştenire de la bunici, e doar la derută ca să nu se prindă lumea că de fapt vine dintr-o spiţă nobiliară? În rest, dacă aşa arată dreapta antreprenoare şi civilizatoare, hm, nu mulţumesc!

Stânga pro-rusească e de vină: Paul Dragoş Aligică

Şi în final, totul se reduce la doctrine. Stânga vs Dreapta. Ai o emoţie, ai un gând, ceva empatie, naiba ştie, un fel de umanitate latentă uitată în amigdala creierului tău de maimuţă, pac, ai devenit stângist şi aplecat de spate Moscovei. Încep să mă simt ca Harry Potter la admiterea la Hogwarts. O pălărie fermecată navighează prin cameră şi după cum ţi se aşază ştim dacă eşti de stânga sau de dreapta. Cam aşa şi cu ce citesc la domnul Aligică. Nu ştiam că dacă mă emoţionez cumva de grija imigranţilor intru automat la categoria stângist moscovit, am datoria să cazez un refugiat la mine acasă (în patul conjugal chiar după cum se sugerează prin unele comentarii), trebuie neapărat să vin cu o rezolvare financiară a crizei şi să indic cu precizie din ce buget se iau banii pentru ajutorarea lor.

Aş vrea să spun în încheiere că poate ar fi cazul să fim puţin mai civilizaţi în comportament şi gândire. Pe niciunul dintre noi nu l-a sunat Angela Merkel ca să îl întrebe dacă are vreo soluţie pentru criza imigranţilor (încep să cred că nu l-a sunat nici pe Klaus Iohannis, darămite pe Lucian Mîndruţă) şi până se trimit noi sateliţi dacici ca să le dea energie cruciaţilor europeni, să ne amintim ce dracu' presupune europenismul asta târziu pe care l-am descoperit în tot felul de crize: C-I-V-I-L-I-Z-A-Ţ-I-E. Adică, permiteţi-mi să am o emoţie fără să vă enervez, să cred că nu suntem toţi la fel şi asta să nu mă sperie, să îi ajutăm pe ăia care au nevoie aşa cum am vrea şi noi să fim ajutaţi şi asta să nu o facem cu teama că e un act stângist şi să respectăm suferinţa umană, oriunde ar fi ea.