AUDIO Răzvan-Horaţiu Radu: "Condamnările României la CEDO aduc atingere imaginii statului"

Agentul României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Răzvan-Horaţiu Radu, a vorbit într-un interviu acordat "adevărul.ro" despre implicaţiile politico-diplomatice ale condamnărilor României la Curtea de la Strasbourg.

CARTE DE VIZITĂ

Subsecretarul de Stat Răzvan-Horaţiu Radu s-a născut la 13 februarie 1979, la Bacău. A fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în cadrul Biroului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog şi al Secţiei de Urmărire Penală (2004-2006) şi şef al Serviciului de Integrare Europeană şi Programe Phare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (2006 - 2007). La 1 august 2007 devine Agent Guvernamental al României pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

„Nu e absolut nici un secret că avem probleme în implementarea unor hotărâri ale CEDO"

"adevărul.ro": Raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Christos Pourgourides, a vizitat România la 5-6 mai 2010, în cadrul unei vizite în mai multe state. Citez din comunicatul APCE: "Seria de vizite este menită să aplice presiune asupra statelor unde au apărut întârzieri în implementarea hotărârilor CEDO". Câte hotărâri CEDO nu a implementat România?

Răzvan-Horaţiu Radu: "Christos Pourgourides este preşedintele Comisiei Juridice şi pentru Drepturile Omului din APCE şi a venit într-o vizită la omologii săi din România. A fost invitatul domnului Cezar Preda, preşedintele delegaţiei României la APCE. S-a întâlnit cu reprezentanţii mai multor autorităţi, dar vizita lui a avut în special un caracter parlamentar. A avut o întâlnire şi cu mine.

Problema implementării unei hotărâri a CEDO este un proces complex.

Primul aspect îl reprezintă măsurile individuale, adică cele care privesc sumele de bani, satisfacţia echitabilă, chestiune care din punct de vedere al României este foarte uşor de executat. A doua chestiune, care priveşte măsurile generale, e un pic mai greu de realizat întrucât poate să necesite un efort mai amplu şi mai multe etape.

Ce înseamnă măsuri generale? CEDO poate constata o deficienţă de natură legislativă, o deficienţă de natură judiciară, de practică administrativă, etc. Luarea unei măsuri generale înseamnă ca statul, prin implementarea hotărârilor respective, să elimine pe viitor acele deficienţe constatate de Curte. Să nu mai existe încălcări similare. Asta înseamnă implementarea măsurilor generale.

O hotărâre a Curţii, dincolo de gustul amar pe care ţi-l dă condamnarea, aşa-zisa înfrângere, te obligă să faci reformă, să amendezi instituţia, te obligă în cele din urmă să modernizezi instituţia respectivă.

Referitor la cazul României, nu e absolut nici un secret că avem probleme în implementarea unor hotărâri ale CEDO în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Vizita din iunie a domnului Pourgourides a avut ca principal subiect de discuţie încălcarea dreptului de proprietate.

Această chestiune ne dă cele mai multe cauze la CEDO unde se constată încălcări. Aproape jumătate din încălcările cu privire la România privesc dreptul de proprietate. Rezolvarea chestiunii proprietăţii în România ar face din România un anonim la CEDO".

Dintre toate hotărările CEDO care nu au fost implementate, hotărâri care sunt monitorizate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, câte vin din partea României?

"E dificil să vă dau o statistică. Ce pot să vă spun este că, în procesul de implementare a măsurilor generale şi individuale care decurg din hotărârile CEDO, Comitetul de Miniştri efectuează o supraveghere care durează, de regulă, perioade lungi. Supravegherea nu se încheie imediat ce hotărârea rămâne definitivă şi este pusă în executare, ci durează pe parcursul mai multor ani. Cauza se închide de către Comitetul de Miniştri doar în momentul în care se termină supravegherea.

Pe agenda Comitetului de Miniştri sunt absolut toate statele care au condamnări la CEDO, indiferent de numărul condamnărilor. Comitetul de Miniştri are patru întâlniri pe an în care evaluează progresele statelor în materie. Când Comitetul de Miniştri constată că obligaţiile au fost îndeplinite de un stat, mai aşteaptă o perioadă şi apoi închide cauza. Deci e posibil că o cauză să fie câţiva ani buni pe agenda pasivă a Comitetului de Miniştri, deşi aspectele ce rezultă din acele hotârâri să fie de mult remediate de către statul parte".

„Suntem în blocul statelor din est cu multe plângeri depuse împotriva noastră la CEDO"

Opriţi-mă şi corectaţi decă ceea ce spun nu este corect. România este pe primele locuri la numărul de plângeri depuse la CEDO, dintre statele semnatare ale Convenţiei Drepturilor Omului. Mai mult, România se află printre acele state estice în care implementarea hotărârilor CEDO are întârzieri. Aceste două chestiuni afectează credibilitatea CEDO?

"Aţi ridicat mai multe probleme. Să le abordăm pe rând. Problema numărului de plângeri împotriva României nu este un secret, sunt destul de multe. Am fost în ultimul an fie pe locul trei, fie pe locul patru, de regulă suntem în blocul statelor din est cu multe plângeri depuse împotriva noastră la CEDO. Dintre ele, aproximativ 3% s-au transformat şi în condamnări.

Dacă ne referim la implementarea hotărârilor CEDO, ne referim doar la acest 3%, dintre care marea lor majoritate privesc încălcarea dreptului de proprietate, sunt cauze repetitive. Pentru plângerile care au ca obiect alte articole ale Convenţiei, remediile sunt foarte uşor de realizat.

Vă dau ca exemplu cazul Dumitru Popescu nr. 2 contra României, care ridica problema interceptărilor: ele erau atributul procurorului, iar în momentul în care s-a dat hotărârea CEDO, deja Codul de Procedură Penală fusese remediat de ani buni. Chiar Curtea a constatat că noile dispoziţii procedural penale sunt în acord cu Convenţia Drepturilor Omului. Nu a mai fost nevoie să intervină ulterior o schimbare de legislaţie. Cu toate acestea, cauza s-a aflat o perioadă în agenda pasivă a Comitetului de Miniştri, cred că încă se află şi acum, deşi deficienţa a fost remediată.

Deci, dacă sunt încălcări care implică o reformă fundamentală, cum sunt cele din materia dreptului de proprietate, e mai greu de implementat integral o decizie a Curţii. Dacă sunt deficienţe izolate, atunci e mult mai simplu".

Revin cu întrebarea iniţială. Dacă cineva ar spune că întârzierile României în aplicarea hotărârilor CEDO şi numărul mare de plângeri împotriva României contribuie la decredibilizarea CEDO, ar greşi?

„Cred că da. Dar de ce să fie Curtea decredibilizată? Nu înţeleg întrebarea".

Curtea se află într-un proces de reformă pentru că s-a ajuns la un paradox: din cauza numărului mare de plângeri şi a numărului mare de hotărâri neimplementate ale Curţii, completul de judecători al CEDO nu mai poate să facă faţă aportului de dosare.

„Da. Curtea însăşi a spus că e victima propriei celebrităţi. Pe de altă parte, numărul de potenţiali reclamanţi la Curte a crescut foarte mult în urma lărgirii Consiliului Europei la 47 de membri. Numărul cetăţenilor care se pot adresa Curţii este de aproximativ jumătate de miliard. Astfel că, deşi mecanismul Curţii a fost modificat o dată prin Protocolul nr. 11 din 1998 şi Curtea a devenit mai eficientă la momentul respectiv, ulterior au apărut ca fiind necesare şi alte modificări".

Curtea condamnă soluţionarea prea lungă a unui proces....

„...dar însăşi la Curte cauzele trenează, am înţeles la ce vă referiţi".

Da. Întrebarea este în ce măsură contribuie România la impasul în care se află CEDO, dacă este impas?

"România are cam 8% din totalul plângerilor de la Curte. În total, sunt patru state care au mai mult de jumătate din plângerile aflate pe rolul Curţii. Ele sunt Rusia, Turcia, România şi Ucraina.

Repet, CEDO este victima propriei celebrităţi. Acest enunţ sintetizează cel mai bine esenţa problemei.

Problema arieratelor (întârzierilor, n.r.) la CEDO nu este o problemă doar a României, este o problemă a tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, Din plângerile depuse la Curte din toate statele membre, media de respingere este de aproximativ 90%.

În ce priveşte România, media e mult mai bună, de 97%. E o chestiune ce nu ţine doar de România".

„Criteriul prejudiciului minim a fost introdus prima oară săptămâna trecută, chiar într-o cauză împotriva României"

Ce urmăreşte CEDO prin propriul proces de reformă?

"Când vorbim de reforma Curţii Europene, sunt avute în vedere mai multe aspecte.

Pe de-o parte, este avut în vedere protocolul nr. 14, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010. Acest protocol aduce câteva modificări de substanţă în procedurile Curţii, care vor avea ca efect accelerarea soluţionării unui număr de dosare.

Pe de altă parte, reforma a introdus un nou criteriu de admisibilitate a plângerilor, este vorba despre criteriul prejudiciului minim. Prima astfel de hotărâre a fost dată săptămâna trecută, chiar într-o cauză împotriva României.

Mai avem în vedere, după intrarea în vigoare a aTratatului de la Lisabona, procesul de aderare al Uniunii Europene la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, proces care este în plină desfăşurare, încă se duc tratative, probabil acest proces va mai dura. Toată lumea îşi doreşte acest lucru, urmează să vedem momentul în care aderarea propriu-zisă se va produce.

Un alt aspect când luăm în vedere reforma Curţii este Conferinţa la Nivel Înalt privind Viitorul Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai exact Declaraţia de la Interlaken, care a fost aprobată de statele membre. Scopurile declaraţiei sunt: pe de-o parte se urmăreşte să se ajungă la un echilibru între numărul de plâîngeri introduse şi numărul de hotărâri, pe de altă parte se urmăreşte reducerea întârzierii de către Curte a duratei soluţionării cauzelor. Un al treilea aspect urmărit este executarea integrală şi rapidă a hotărârilor Curţii şi o monitorizare eficientă de către Comitetul Miniştrilor a executărilor hotărârilor Curţii".

„Avem o problemă în a încheia înţelegeri amiabile" 

Cât a plătit statul român, până acum, în urma condamnărilor la CEDO?

"În 2009, suma totală care trebuie plătită este de aproximativ 12 milioane de euro, la fel a fost şi în 2008. În 2007, suma a fost ceva mai mică, de vreo 8 milioane de euro. Dar trebuie precizat ceva în legătură cu aceste sume.

Principalele condamnări ale României privesc încălcarea dreptului de proprietate şi sumele sunt mai mari în cazul României întrucât atunci când Curtea constată încălcarea dreptului de proprietate, acordă cu titlul de satisfacţie echitabilă şi o sumă de bani ce reprezintă prejudiciu material, care de regulă este echivalent cu valoarea imobilului care a făcut obiectul cauzei.

Din acest motiv sumele sunt un pic mai mari în cazul României, pot părea puţin mai mari. Faptul că discutăm despre sume a adus uneori în conştiinţa publică mesajul că la CEDO pot fi obţinute adevărate averi. Ipoteza este falsă. De ce?

Pentru dreptul de proprietate, într-adevăr, sumele de bani sunt mai mari având în vedere şi prejudiciul material, dar pentru încălcarea altor drepturi, sumele sunt mult mai mici. De exemplu, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul duratei excesive a unei proceduri judiciare, o sumă acordată de Curte , de regulă, nu depăşeşte 2.000 - 3.000 de euro.

Avem o problemă în a încheia înţelegeri amiabile pentru că reclamanţii, trăind cu impresia că CEDO acordă sume uriaşe de bani, au pretenţii foarte mari. Dar, prin jurisprudenţei Curţii, încălcarea dreptului respectiv e compensată la o valoare net inferioară".

România îşi permite financiar să plătească deciziile Curţii?

"Sumele de care am discutat pâna acum nu sunt excesive dacă ne gândim că mecanismul de restituire a proprietăţilor în România, este fie de restituire în natură, fie de plată la valoare integrală. Or, cetăţenii care ajung la CEDO ajung pentru că acest mecanism a eşuat şi ei nu îşi primesc compensaţiile conform mecanismului intern.

Statul oricum ar fi fost obligat să plătească aceste sume de bani în altă formă. Deci este o falsă reprezentare aceea că se plătesc sumele de bani pentru încălcarea dreptului de proprietate doar la CEDO. Ipoteza asumată de stat este cea a restituirii în natură sau a despăgubirii la valoarea de piaţă".

„S-a iniţiat Hotărârea-pilot în cazul României"

CEDO a anunţat la 27 aprilie 2010 că urmează să fie aplicată României procedura de hotărâre-pilot. Despre ce cauză este vorba?

"Procedura-pilot este o procedură nouă, dezvoltată de CEDO în ultimii ani. Ea a fost aplicată pentru prima dată, cu succes, în cazul Poloniei, în 2004, în cazul Broniowski.

În ceea ce priveşte România, este prima oară când se iniţiază o astfel de procedură , ea priveşte cauzele privind dreptul de proprietate. Hotărârea-pilot în cazul României s-a iniţiat şi a avut loc şi o audiere publică la 8 iunie 2010. Hotărârea urmează să fie dată probabil în toamna acestui an.

Scopul hotărârilor pilot este de a ajuta sau direcţiona autorităţile interne să elimine o problemă structurală care a generat un număr mare de cauze identice pe rolul Curţii şi implicit de a reduce şi numărul total de dosare aflat pe rolul Curţii.

Astfel, CEDO determină dacă s-a încălcat un drept prevăzut de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, identifică disfuncţionalitatea internă care a dus la acea încălcare, dă indicaţii Guvernului cu privire la modalitatea prin care încălcarea să fie înlăturată.

De asemenea, Curtea poate invita Guvernul la o serie de înţelegeri amiabile cu alţi reclamanţi aflaţi în situaţii similiare şi stabileşte de regulă un calendar pentru îndeplinirea acestor activităţi şi a obligaţiilor care decurg din hotărârea-pilot.

Având în vedere că principalele cauze repetitive ale României se referă la dreptul la proprietate, nu trebuie să ne surprindă faptul că a fost iniţiată această procedură. Poate dacă ar fi fost iniţiată mai devreme, ne-ar fi fost mult mai simplu să mai rezolvăm o serie de aspecte înainte de izbucnirea crizei financiare".

Se discută la Curte despre iniţierea vreunei alte procedurii-pilot în cazul României?

"Deocamdată singurele cauze sunt cele ale dreptului de proprietate".

Cauzele în care s-a iniţiat procedura-pilot sunt cauzele Atanasiu şi Poenaru contra României si cazul Solon contra României?

"Da, acestea sunt".

„Sistemul judiciar din România este perfectibil!"

Singurul judecător român la CEDO, Corneliu Bârsan, a spus într-un interviu că "avem un sistem judiciar confuz, ilogic şi iraţional"? Dumneavoastră ce credeţi?

„Nu ştiu care era contextul exact în care domnul profesor Bârsan a făcut această declaraţie. În opinia mea, deficienţele pe care CEDO le constată la România sunt deficienţe de sistem care nu privesc doar sistemul judiciar, ci privesc toate cele trei paliere ale statului, atât sistemul legislativ, executivul cât şi sistemul judiciar, deci toate cele trei puteri constituţionale".

Dumneavoastră cum caracterizaţi sistemul judiciar din România?

"Perfectibil!"

În cel mai recent raport privind stadiul implementării hotărârilor Curţii, din 27 august 2009, scrie că "APCE poate, în viitor, să ia în considerare foarte serios suspendarea dreptului la vot a delegaţiei naţionale a cărui parlament nu efectuează un control serios asupra executivului în cazul neimplementării deciziilor CEDO". Cum monitorizează Parlamentul român implementarea deciziilor CEDO de către Guvern?

"De curând s-a înfiinţat o subcomisie parlamentară, în subordinea comisiei juridice, privind supravegherea executării hotărârilor CEDO. Comisia este condusă de un deputat cu o bogată experienţă în materia drepturilor omului, domnul Tudor Panţâru. Dânsul a fost judecător la CEDO din partea Moldovei şi mai nou prezidează această comisie. Avem o colaborare foarte bună.

Mecanismul constituţional pune la dispoziţia parlamentarilor un sistem de instrumente prin care activitatea Executivului poate fi controlată de către Legislativ. Avem, de exemplu, interpelările care pot fi adresate Executivului, sau întrebările care pot fi puse miniştrilor".

Condamnările la CEDO aduc atingere imaginii României

Care sunt implicaţiile politico-diplomatice care rezultă din procesele României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

"Implicaţii diplomatice nu sunt, pentru că România nu are la CEDO litigii cu alte state. Plângerile care sunt împotriva României la Curtea Europeană nu sunt interstatale, adică plângeri care să ridice probleme cu privire la relaţiile României cu alte state. Deci implicaţii diplomatice nu sunt.

În ce priveşte implicaţile politice, cred că ar fi bine să recunoaştem că sunt implicaţii politice dacă ne gândim mai ales la aspectele care ţin de imagine, întrucât printr-o hotărâre care constată o violare a unor drepturi, CEDO constată disfuncţionalităţi sau lacune de sistem.

Or, aceste aspecte aduc până la urmă atingere imaginii unui stat".

Măsurile de austeritate adoptate de Guvern vor înmulţi numărul de plângeri împotriva României la CEDO?

„Dacă o măsură a unui stat înmulţeşte numărul de plângeri, nu înseamnă automat că va creşte şi numărul condamnărilor.

De asemenea, luarea unor măsuri de către Guvern, chiar dacă sunt, sau pot părea nepopulare, nu înseamnă că sunt şi neconvenţionale (în dezacord cu Convenţia Drepturilor Omului, n.r)".

Cele mai vechi cauze ale României la CEDO sunt Rotaru contra România, din 4 mai 2000 şi Dalban contra România, din 28 septembrie 1999. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat în 2005 o rezoluţie interimară în ambele cazuri. Explicaţi ce înseamnă.

„Dalban este o cauză care la momentul actual este închisă de către Comitetul de Miniştri. Ea a avut ca obiect plângerea unui jurnalist, decedat între timp, care fusese condamnat la o pedeapsa cu închisoarea pentru aşa-zisul delict de opinie. Or, cum bine ştim, de ani buni în România, ziariştii nu mai pot primi sancţiuni penale ca urmare a articolelor scrise. Această cauză s-a mai aflat ani buni pe agenda pasivă a Comitetului de Miniştri. Dar la ora actuală cauza este închisă. Cred că a fost închisă anul trecut, în 2009 şi a stat doi ani pe agenda pasivă cu propunere de închidere.

În cauza Rotaru, Curtea a constatat mai multe deficienţe, din care marea lor majoritate au fost înlăturate. A mai rămas un singur aspect, care cu siguranţă va fi înlăturat după adoptarea legilor privind siguranţa naţională".

Care este acest aspect?

"E complicat de explicat. Au rămas de remediat disfuncţionalităţile reţinute de CEDO privind calitatea dispoziţiilor legale referitor la culegerea şi stocarea de informaţii".

"CEDO este un partener de reformă pentru România"

Spuneţi-ne hotărâri ale CEDO care au fost implementate în România.

„Faptul că arestarea preventivă a devenit un atribut al judecătorului se datorează unei hotărâri a CEDO, de exemplu hotărârea Pantea împotriva României.

Respectarea dreptului la un proces echitabil s-a ameliorat în România ca urmare a hotărârilor Curţii Europene, iar accesul la justiţie a fost semnificativ îmbunătăţit tot ca urmare a hotărârilor Curţii.

Faptul că interceptarea comunicaţiilor a devenit un atribut al unui magistrat independent, al judecatorului, se datorează tot hotărârilor Curţii. Condiţiile de detenţie în penitenciare şi dreptul privind corespondenţa deţinuţilor s-au îmbunătăţit tot ca urmare a jurisprudenţei CEDO.

Faptul că recursul în anulare în materie civilă a fost abrogat se datorează tot Curţii Europene.

CEDO a fost şi este un partener de reformă pentru România. Ne-a ajutat foarte mult în ameliorarea unor instituţii, în modernizarea acestora, în punerea lor în acord cu Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi cu jurisprudenţa Curţii".

Din aceste vizite ale raportorilor în România reiese puţin opusul, anume că România nu vede CEDO ca pe un partener din moment ce are întârzieri...

„Raportorul nu o să facă niciodată o vizită ca să te felicite pentru ce ai realizat. Vine să poarte un dialog cu privire la aspectele care pot fi îmbunătăţite".

SITUAŢIA ROMÂNIEI LA CEDO ÎN 2009:

• 4.247 de plângeri împotriva României
• 3.948 din ele au fost declarate inadmisibile
• 79 au fost radiate de pe rolul CEDO ca urmare a procedurilor de înţelegere amiabilă sau ca urmare a declaraţiilor unilaterale formulate de Guvern
• 31 de plângeri au fost respinse ca inadmisibile
• 153 de hotărâri ale Curţii au constatat violarea de către România a cel puţin unui drept prevăzut în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţii Fundamentale, cifră care reprezintă 3% din numărul total de plângeri împotriva României
• Suma totală care trebuie plătită de România: aproximativ 12 milioane de euro

Problema esenţială cu care se confruntă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este numărul mare de plângeri din partea cetăţenilor statelor membre, care îi îngreunează activitatea. România se află pe locul 4 ca număr de plângeri, faţă de locul 3 ocupat în 2008. Pe rolul Curţii se aflau, la 1 decembrie 2009, 117.850 de plângeri, dintre care 32.600 din Rusia (27,7%), 12.800 din Turcia (10,9%), 10.100 din Ucraina (8,6%), 9.750 din România (8,3%), 7.000 din Italia (5,9%).

Pentru ce a fost condamnată România de cele mai multe ori în 2009:

• Dreptul de proprietate: 91 de hotărâri
• Dreptul la un proces echitabil: 72 de hotărâri, dintre care 26 privesc neexecutarea hotărârilor judecătoreşti interne, 18 - durata excesivă a procedurilor judiciare şi 12 hotărâri care privesc încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice prin admiterea unor recursuri în anulare
• Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante: 15 hotărâri