Angel Popescu:„Cine n-are umor să-şi cumpere!”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La „Mondenii" îi interpretează, printre alţii, pe Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor şi Leonard Doroftei. După ce îşi dă „masca" jos, Angel Popescu este însă, aşa cum îi place să spună, un om normal.

Mondenii filmează foarte mult în această perioadă. ­Mi-am dat seama după cele două săptămâni în care am aşteptat confirmarea întâlnirii cu Angel Popescu.

Nu, Angel nu s-a lăsat aşteptat, fiindcă pentru el munca pe care o face este pe primul plan. Şi îţi dai imediat seama de asta atunci când începe să-ţi povestească despre pregătirea show-ului la care lucrează alături de colegele Mirela Zeţa şi Andreea Grămoşteanu.

- Am dat foarte greu de tine... Cât de mult filmaţi?

- E greu să fac o medie, sunt zile în care avem câte 10-15 ore de filmare. Am început să facem exterioare foarte multe, aşa că am avut patru zile consecutive a câte 16 ore, dar asta nu se întâmplă tot timpul.

Mi-e greu să fac o medie. Avem zile în care avem 8 ore, sau 10, sau poate mai puţin. Asta în funcţie şi de ce filmăm. Nu aş putea să fac o medie, dar mult... Nu mai zic de repetiţii, înregistrări la studio, acum că show-ul are o oră şi 45 de minute.

- Lumea te ştie mai mult de la televizor. Când te vedem şi la teatru?

- Ca spectator sau ca actor?

- Ca spectator când ai fost ultima dată la teatru?

- Am fost la noi, la Comedie. La teatru merg destul de mult. Chiar vă recomand să vedeţi câteva spectacole la noi, la Comedie - „Avarul îndrăgostit", în care joc alături de colega mea, Mirela, „Revizorul", în regia lui Horaţiu Mălăele. Când joacă el, când Bănică. Eu vă recomand să mergeţi când joacă Mălăele.

- Îţi mai aminteşti în ce piesă ai jucat prima dată?

- La licenţă am jucat pe scena de la Nottara, în două spectacole. Am jucat în continuare o stagiune acolo „Unchiul Vania", de Cehov, în regia profesorilor mei, şi „Azilul de noapte", de Gorki. Chiar dacă eram anul IV, ne simţeam actori.

- Spune-mi câţiva dintre oamenii de la care ai „furat meserie"... Spuneai ceva de profesorii tăi...

- Am avut trei profesori - Constantin Codrescu, Vlad Rădescu şi Doru Ana. De la fiecare am avut ceva de învăţat. Apoi, Mălăele. Când ­l-am văzut prima dată, am avut impresia că văd geniul la faţă. E o combinaţie devastatoare de talent şi inteligenţă. Poate sta pe scenă zile întregi fără să facă nimic şi te amuzi copios. Sunt mai multe exemple. Maestrul Victor Rebengiuc...

E izvor nesecat de talente filonul ăsta de teatru. Din păcate, nu ştiu, se întâmplă ceva. E mai bine decât în '96. Atunci erau sălile goale, acum lumea vine la teatru... Dar parcă mai sunt blocaje. Se vorbeşte de o revoluţie teatrală, dar ea nu se întâmplă. Doar la nivel teoretic. În mod paradoxal, deşi era cenzură înainte de '89, erau foarte mari valori pe scenă, acum se mai strecoară şi de-ăştia nechemaţi.

- La „Mondenii" cum ai ajuns?

- Am primit un anunţ că se face casting, în vara anului trecut. Era prin iunie. Cu siguranţă, a fost cel mai onest casting la care am participat.

- Ce înseamnă onest?

- Din studenţie şi până acum am tot fost la castinguri. La spectacole de teatru, audiţii - pentru film, pentru reclame -, în care simţeai că e o barieră undeva. Oamenii nu prea aveau chef să asculte pe toată lumea şi, poate, dacă ai ceva de spus, dar vezi apriori că receptorul nu prea e dispus, nu mai dai nici tu.

Pe când aici, colegii şi toată echipa m-au ascultat. Şi văzând că ascultă, atunci am început să dau şi eu, m-am deschis. Cred că am parodiat, ca schiţă aşa, vreo 25 de personaje. Asta înseamnă onest. Nu „Vă mulţumim, vă sunăm noi", după ce spui două vorbe. Şi, la un anumit interval, am aflat că am luat.

- Care sunt criteriile atunci când alegeţi un personaj?

- Nu e ca la matematică. Nu sunt teoreme sau axiome. E chestie de feeling.

- Nu ai vrut să-l joci pe Becali la început...

- Nu, nu că nu am vrut. În meseria asta nu există nu vreau. A fost o chestie de strategie şi a fost gândită eficient. Dacă l-aş fi făcut imediat, survenea comparaţia. Tu poţi să fii genial sau prost, lumea rămâne cu o imagine. Aşa a trecut puţin timp şi am demonstrat că se poate. Dar era vorba de Hagi, nu de Becali.

Refuzasem să-l fac şi în urmă cu câţiva ani la o emisiune pe TVR 2, „Campionatul de comedie"... Am zis că nu pot. Hagi nu e ca Gigi, nu are o volubilitate şi o dinamică a expresiei. Până la urmă, în timp, a devenit unul dintre cele mai bune personaje ale mele. Ideea e să descoperi. Noi descoperim şi redescoperim tot timpul în meseria asta. Machiajul e iar foarte important. Avem trei fete foarte bune. De curând m-au făcut Viorel Lis şi am stat la machiaj vreo două ore.

- E greu să fii Viorel Lis....

- Da, am avut o meşă de latex, nas, urechi... Două ore am stat. Le-am felicitat pe fete. Ce compliment mai bun pentru ele decât faptul că băieţii din echipă nu m-au recunoscut. „Cine-i ăsta?" „Angel..." „Du-te mă de-aici..." „Tu eşti, mă? Ce ţi-au făcut?" Se poate... Machiaj gen Hollywood. Se poate.

- Care sunt atuurile voastre în faţa concurenţei?

- Lucrăm numai cu profesionişti, şi asta se vede. Umorul este o treabă foarte serioasă. Toţi cei care sunt angrenaţi în realizarea emisiunii sunt profesionişti, şi echipa tehnică, şi regizorul artistic, care are un rol foarte, foarte important. Asta o dată, apoi faptul că noi nu ne dispreţium personajele. Ei ar trebui să nu mai facă atât pe puritanii şi să zică „Vai nenorociţii ăia..." Nu, sunt actori! Parodia înseamnă sarcasm.

Asta e. Eu te ajut să-ţi vezi mai bine defectele. Cine n-are umor, să-şi cumpere! Noi promovăm umorul de calitate. Nu vreau să vorbesc de alţii. Probabil că astea sunt atuurile - faptul că suntem profesionişti, promovăm un umor de calitate şi probabil talentul.

- Aţi simţit lipsa lui Mihai Bendeac?

- Eu zic că nu. Mai ales că au venit şi oamenii ăştia noi, care sunt foarte talentaţi. Plecarea a fost strict decizia lui. El e un om talentat, dar mie mi se pare că nu se simte. Nu e vorba de maliţiozitate, e pur şi simplu realitatea.

- Te-ai uitat la „În puii mei"?

- Da.

- Şi cum ţi s-a părut?

- Eu sunt convins că, oriunde s-ar duce, el poate face lucruri de calitate. Îl cunosc, e un actor foarte bun. Dar ca orice proiect, e la început. Şi, dacă e în stare embrionară, nu poţi să dai verdicte.

MINI CV

-S-a născut la 30 aprilie 1974 în Bucureşti
-A absolvit Facultatea de Arte, din cadrul Universităţii Ecologice
-Angel a mai fost membru al grupului umoristic „Vouă"
-A jucat la Teatrul Nottara şi la Teatrul de Comedie
-Din 2008 s-a alăturat echipei Mondenii.

image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite