A cui o fi vina că în România creşte numărul de internaţi la terapie intensivă, în vreme ce infecţiile scad? Evident, a manipulatorilor care în preziua alegerilor fac mai puţine teste, deşi testarea e unicul instrument de control al epidemiei mai puţin orb – trebuie să testezi ca să izolezi, nu poţi izola pe toată lumea. Dacă la Colectiv nu a fost vina lui Bănicioiu şi la Piatra Neamţ nu a fost vina lui Tătaru (că mai sunt şi accidente pe lume), porcăria de a organiza alegeri pe pandemie şi în timp ce scazi numărul de testări este pur şi simplu penală, şi imputabilă PNL, care indiferent ce performanţă va avea la alegeri va forma guvernul, ca într-o ţară bananieră cotată de Freedom House ca parţial liberă.

Dar ce se va întîmpla cu sănătatea după alegeri, dacă acum vedem aşa ceva şi dacă publicul nu sancţionează o manipulare care afectează direct moartea oamenilor? O privire rapidă prin programele PNL-USR-PLUS, despre care şeful statului ne informează că vin la guvernare (că aşa au decis el şi serviciile secrete patrimonializate) ne arată cum stau lucrurile. Iar în ultimele două săptămîni, i-am auzit pe Claudiu Năsui şi chiar pe Dacian Cioloş spunînd lucruri enorme despre Sănătate. Pe Vlad Voiculescu l-am auzit mai demult şi m-am convins că nu are nici o idee (despre intenţiile lui bune sau rele nu comentez, că nu ştiu destule, îl creditez ca fiind bune).

Incompetenţii lui Cioloş i-au băgat în cap că nu subfinanţarea e principala problemă a sistemului sanitar, ci organizarea. Claudiu Năsui e principala creaţie de la care emană diverse aproximări care la o minimă cercetare se dovedesc a fi erori periculoase. El pretinde că are o platformă de open budget care a funcţionat din 2014 – la o minimă cercetare vezi că nu e nici un open budget din familia internaţională cu acest nume, nici vreo platformă de scrapping care să permită online tracking expenditures pe model estonian sau sloven, cum mi-au promis două guverne că vor face şi nu au reuşit, ci doar un infografic pentru cine nu foloseşte Eurostat sau platformele mult mai în detaliu de la Finanţe (şi publice). Nici un scrupul în a-l prezenta ca mai mult! Un infografic!

Eurostat a publicat azi datele comparative pe sănătate din România. Statul român alocă cel mai puţin proporţional din buget din EU-28 pentru acest sector (5.6 la o medie de 9.9, bulgarii alocă 7.4). Vorbim de un an cînd PSD începea deja să crească salariile la medici, după minime istorice ale bugetului. În figură vedeţi cum asta se reflectă, evident, în cea mai mică cheltuială pe cap de locuitor, ducînd la asistente şi tehnicieni ATI care pleacă în Germania (11.5%) alocaţie bugetară, lăsînd pe Dorel – care nu are unde pleca – să pună prize la Piatra Neamţ. 524 de euro pe cap de locuitor faţă de 4627 în Germania poate explică puţin de ce la ATI în Germania mor din totalul bolnavilor de Corona 23% iar restul se vindecă, în vreme ce în România mor practic TOŢI (astfel că fatalitatea e cea mai rea din Europa).

Să înţelegem de la Năsui, Voiculescu şi presa tabloidă că românii sunt cei mai proşti organizatori din Europa că nu fac din rahat bici şi să soluţia e să trimitem arşii şi pneumoniile COVID în străinătate, sau să aducem citostatice pentru care de fapt nu avem bani, cheltuind de fiecare dată bugetul pentru mii de oameni pentru unul singur şi lăsînd sistemul şi mai pauper? Nu ştiu, or fi românii slabi organizatori în general, dar nu e cam greu să ne dăm seama aici în special, unde nu au ce organiza, fiind masiv subfinanţaţi? Cine în Europa s-ar descurca mai bine cu aşa puţini bani? Cînd vezi cîte infecţii avem şi cum se descurcă spitalele mai că îmi vine să cred că Arafat, Streinu Cercel şi compania sunt nişte genii ale organizării – în Franţa, care nu stă aşa rău ca noi se fac greve ca să oblige statul să dea mai multe resurse. La noi, doctorii ard cu pacienţii, dar greve nu fac.

Acum, că USR-PLUS a produs şi un program de sănătate trebuie să spun răspicat că programul lor e periculos pentru sănătate, iar în eventualitatea că acesta ar fi un minister cerut de ei riscurile ar fi mai mari decît oricînd în ultimii zece ani pentru sistemul şi aşa greu pus la încercare. Nu că PNL sunt vreo bucurie - cînd au venit la guvernare s-au repezit imediat să deschidă un canal la bani publici pentru sectorul privat, dar măcar ce au pus pe hîrtie e mai adecvat şi mai prudent ca USR. PSD are un program decent – are marele merit că a crescut salariul la doctori, şi marea lipsă de merit că a provocat distorsiunea pieţei şi penurii dramatice prin subvenţia lor generală şi stupidă pentru medicamente (Ponta). Şi PNL e OK, spun că vor creşte alocarea bugetară, foarte bine. Imaginaţie n-au nici unii (e mai uşor să cumperi un spital privat cu totul într-o ţară unde multe sunt la limita falimentului decît să construieşti unul complet nou, şi sunt mai bune spitalele mijlocii decît cele uriaşe, trendul s-a inversat de vreo zece ani). Dar să lăsăm asta.

PNL propune ”Dezvoltarea asigurărilor complementare şi suplimentare de sănătate cu creşterea fondurilor private ca sursă alternativă de finanţare”. Ei, dacă e aşa,e foarte bine, deşi nu se ştie ce mai poate face statul în această privinţă, România e deja lider european cu sisteme medicale paralele finanţate direct de abonaţi (ca Medlife), unele companii de succes listate la bursă. Problema e cu cei care nu-şi pot permite să se aboneze la Medlife. Banii puţini sunt cauza majorităţii problemelor (adică infecţiile nosocomiale, lipsa de secţii ATI, lipsa de personal tehnic de calitate şi materiale care să nu ia foc, etc) şi ei nu trebuie să fie iarăşi întinşi şi mai subţire, prin împărţire cu sectorul privat.

Că despre asta e vorba. În ţara în care cheltuielile private pe sănătate sunt enorme, şi cele prin operatori privaţi, şi cele directe (ca automedicaţia) ce vrem este ca măcar în parte aceşti bani cheltuiţi pe lîngă bugetul public de sănătate să devină parte din el. Acest lucru trebuie însă făcut rezolvînd ce nu a rezolvat PSD, cu tot meritul său de a fi crescut salariile şi a fi întrerupt hemoragia dramatică de personal sanitar spre Occident, şi anume creînd o bună separaţie public-privat. Absenţa ei, ca în cazul recent al doctorului Musta amendat de ANI (bravo, ANI!) duce la profit din conflict de interese şi subţiază suplimentar resursele. Nu e vorba de a privi sectorul privat cu suspiciune, ci doar de a-l separa de cel de stat cu desăvîrşire. Şi să nu mai privim nici sectorul de stat cu suspiciune: în continuare acolo merg oamenii pentru tot ce e mai grav, şi mai ales acolo merge cine nu are bani să meargă în altă parte. Sectorul public din România a luptat eroic cu pandemia, acest lucru trebuie recunoscut. Sectorul privat poate oferi servicii plătite de asigurarea publică oricît, dar numai cu disciplina aceloraşi preţuri. Mie asiguratorul meu public de sănătate îmi scrie atunci cînd merg la un spital public din Berlin că acoperă doar costurile standard, nu pe cele la preţuri comerciale, pe care marele spital de prestigiu le practică pe scară largă (pentru cine nu e asigurat în Germania). Dacă această disciplină există, nu contează cine e operatorul, public sau privat. Dar regula întîi!

USR vrea însă să liberalizeze sistemul de asigurări de sănătate, să nu mai existe doar CNAS, şi evită estimările legate de bani. Asta sună dubios de aproape de ideea lui Băsescu susţinută de lobbyul companiilor de asigurări private, şi anume să ia acestea în operare o parte din banii publici pentru sănătate. Pentru asta a căzut guvernul Boc, şi e o idee proastă. Nimeni nu are nimic împotrivă ca asiguratorii privaţi să strîngă bani suplimentari, totul e să nu căpuşeze banii strînşi de stat în bugetul de sănătate. CNAS nu o fi cea mai eficientă instituţie, de acord, dar cum ştiu situaţia din alte ţări nici aici nu trebuie exagerat. Nu avem situaţii ca în Columbia, unde asiguratorul şi cînd era privat, şi cînd era public scotea din sistem sute de milioane pentru partidele aflate la guvernare, şi de altfel s-a văzut acolo că nu forma de proprietate era de vină (au fost întîi privatizaţi, pe urmă renaţionalizaţi, şi tot aia, unde nu există reprezentanţi reali ai comunităţii în consilii de administraţie tot nu există responsabilizare). Nici nu mai merg modelele ca în Chile, unde treizeci de ani de liberalism au dus la implozia unei ţări cîndva de succes, cu enorme fracturi sociale. Tot ce am copiat noi, pensii private, vouchere în educaţie şi sănătate, etc. a dispărut sau dispare acolo unde a fost inventat. Populaţia vrea acces universal şi egal pe cît se poate, iar asta presupune alt tip de organizare. Statul, sigur, trebuie să devină mai bun la menţinut standarde, dar aici trebuie bani şi reformate partidele, nu statul: cîţi au citit studiul echipei Paveliu, singura care au încercat să contruiască un sistem de evaluare a costurilor reale din sănătate, măcar dintre autorii acestor programe pe sănătate, deşi a fost făcut în cooperare cu ministerul şi cu bani europeni?

Pe scurt, nu aştept mare lucru de la guvernarea PNL-USR-PLUS, aceşti profitori fără merit ai luptei altora pentru integritate, dar văd cu groază că ar putea fi chiar dăunători sănătăţii.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată