Dl. Hunor Kelemen este deputat în Parlamentul României începând cu anul 2000. A fost de mai multe ori ministru al culturii şi vicepremier în Guvernul României. În 2014 a candidat la alegerile prezidenţiale din România.

Ale cui interese le-a reprezentat în guvernele de la Bucureşti? Ale României sau ale Ungariei? În Parlamentul României reprezintă interesele cetăţenilor României sau ale cetăţenilor Ungariei? A candidat la preşedenţia României pentru a reprezenta interesele României sau ale Ungariei?

Sunt întrebări fireşti pe care şi le pune orice cetăţean onest al României după scandalul provocat de interdicţia dată de Ucraina dlui Hunor Kelemen. Pentru că reacţia guvernului Ungariei, de a-l convoca la ministerul de Externe de la Budapesta pe ambasadorul Ucrainei, arată clar că dl. Hunor Kelemen reprezenta în Ucraina interesele Ungariei.

Doar în Ucraina? Ale cui interese le reprezintă dl. Hunor Kelemen în România?

Mai ales că, cu această ocazie, s-a aflat public că dl. Hunor Kelemen are şi paşaport maghiar, deci este şi cetăţean al Ungariei, aşa cum susţine ambasadorul Ucrainei la Bucureşti. Desigur, este dreptul domniei sale să opteze pentru o cetăţenie sau alta, la fel cum este dreptul fiecărui om de a fi cetăţean a două sau mai multor state, dacă legislaţia statelor respective nu interzice dubla sau multipla cetăţenie. Iar România nu interzice dubla cetăţenie.

Apare însă o problemă de deontologie şi de etică politică. Este corect, etic vorbind, ca un cetăţean al altui stat să ocupe demnităţi în guvernul României? Să candideze la preşedinţia României?

Chiar dacă ambele state ale cărui cetăţean este, în cazul de faţă România şi Ungaria, sunt membre în Uniunea Europeană şi sunt aliate în NATO, ce poziţie adoptă dl. Hunor Kelemen, ca ministru, ca vicepremier sau chiar ca preşedinte al României, în problemele divergente între România şi Ungaria? Lăsând la o parte textele ieftine despre imparţialitate, care oricum nu este o caracteristică a dlui Hunor Kelemen, reprezintă domnia sa cu adevărat interesele României? Reacţia ministrului de externe al Ungariei arată că de fapt dl. Hunor Kelemen este mai întâi cetăţean al Ungariei şi doar atunci când are nevoie, mai ales de paşaport diplomatic, este şi cetăţean al României.

Indiferent de dreptul la dubla cetăţenie, de care beneficiază mulţi cetăţeni români, rămâne problema de etică despre loialitatea faţă de statul al cărui cetăţean eşti. Poate că se impune o discuţie publică şi şi o decizie politică despre dubla cetăţenie şi compatibilitatea cu demnităţile statului român, cu o analiză a tuturor practicilor pe plan internaţional, fără a neglija interesele României.

Cauza interdicţiei dlui. Hunor Kelemen trebuie căutată în clubul „select“ al extremiştilor maghiari

Preşedintele UDMR consideră că Ucraina i-a pus interdicţie în toamna anului 2017 din cauza poziţiei sale publice faţă de legea învăţământului adoptată de Parlamentul din Kiev, care interzice învăţământul în limbile minorităţilor naţionale.

Poziţia exprimată atunci de dl. Hunor Kelemen, la fel ca şi de majoritatea parlamentarilor români, este lăudabilă. Politicienii şi presa din România au avut o singură voce în apărarea drepturilor minorităţilor naţionale din Ucraina. Dacă asta ar fi cauza, atunci ar trebui ca toţi politicienii români să aibă interdicţie de a intra în Ucraina. La fel, toţi publiciştii care au contestat în presă acea lege a învăţământului ar avea atunci interdicţie de intrare în Ucraina. Nu ar fi pentru prima dată când Ucraina interzice accesul pe teritoriul său ziariştilor care scriu despre minorităţile naţionale din această ţară. Libertatea presei este un concept mult prea abstract pentru cei din Kiev.

Însă nu acea poziţie publică este cauza interdicţiei decise de autorităţile ucrainiene pentru preşedintele UDMR. Cauza interdicţiei trebuie căutată în transformarea discursului politic al preşedintelui UDMR în ultimii ani. Domnia sa s-a remarcat în primii ani ai activităţii sale politice cu un discurs moderat şi o strategie care a adus atunci mari beneficii minorităţii maghiare din România, pe care le-a părăsit însă de ceva timp.

În ultimii ani, dl. Hunor Kelemen s-a radicalizat şi s-a apropiat tot mai mult de „clubul select“ al naţionaliştilor maghiari de genul celor din partidul de extremă dreaptă, JOBBIK. Radicalizarea dlui Hunor Kelemen în politică este adevărata cauză a interdicţiei de a trece frontiera în Ucraina.

Discursul public al domniei sale a devenit identic cu al extremiştilor maghiari, care atacă integritatea statelor în care există minoritate maghiară: România, Ucraina, Slovacia, Serbia. Aceşti politicieni au un dublu discurs despre autonomia maghiarilor: în timp ce românilor, de exemplu, li se spune că ei, ungurii, doresc autonomie fără a afecta integritatea statului, la demonstraţiile organizate de ei scandează lozinci împotriva Tratatului de la Trianon din 4 Iunie 1920, care a consfinţit graniţele statelor succesoare ale Regatului Ungariei conform principiilor de autodeterminare a popoarelor formulate de preşedintele american, Woodrow Wilson. Niciodată liderii UDMR nu s-au dezis de aceste sloganuri împotriva Tratatului de la Trianon şi împotriva integrităţii statale a României, Ucrainei, Slovaciei etc.

Reacţia ministrului de Externe de la Budapesta a fost deplasată, pentru că preşedintele UDMR a vrut să intre în Ucraina ca cetăţean român, cu paşaport diplomatic românesc. În schimb, reacţia ministrului de Externe român a fost una normală, pe care sper să o aibă în cazul fiecărui cetăţean român care are interdicţie de a intra în Ucraina. Dl. Hunor Kelemen nu a mers în Ucraina într-o misiune oficială a statului român, ci în interes „particular“, la o manifestare a unei asociaţii a maghiarilor din ţara respectivă.

Domnia sa nu este mai român decât ceilalţi cetăţeni ai României, încât să fie necesară o reacţie publică vehementă a guvernului român pentru că nu i s-a permis accesul în Ucraina. Pentru că atunci ministrul de Externe ar trebui să îl convoace pe ambasadorul Ucrainei la Bucureşti întotdeauna când un cetăţean român primeşte interdicţie de intrare în Ucraina pentru declaraţiile sale publice critice la adresa Kievului.

Dar rămâne totuşi o întrebare: ale cărui interese le reprezentaţi dle Hunor Kelemen, în Parlamentul României? Când veţi candida din nou la preşedinţie, ale cărui interese le veţi reprezenta? Ale României sau ale Ungariei?