Ce învaţă şi cum trăiesc voluntarii străini în familii moldoveneşti

Ce învaţă şi cum trăiesc voluntarii străini în familii
moldoveneşti

Elenora, din Irlanda, invitată la o zi de naştere în Moldova  FOTO: Arhiva

Moldovenii care adăpostesc în casele lor tineri din toată lumea îi învaţă limba română şi cum să prepare bucate tradiţionale. Uneori, se ataşează ca de propriii copii şi menţin legătura cu ei după despărţire.

Ştiri pe aceeaşi temă

Republica Moldova nu mai este demult o destinaţie necunoscută pentru străinii dornici să se implice în diverse proiecte sociale. Voluntarii care ajung aici fie locuiesc împreună, în apartamente închiriate, fie preferă să se cazeze la localnici, pentru a cunoaşte mai bine cultura noastră. Moldovenii care îi primesc în casele lor spun că unii se încadrează perfect în societatea noastră, alţii sunt mai reticenţi, însă, cu timpul, se ataşează de toţi ca de proprii lor copii. 

Este şi cazul familiei Furdui din Capitală care găzduieşte activişti de peste hotare de cinci ani. „Fata mea a fost plecată în Lituania ca voluntar. I-a plăcut foarte mult şi, când a revenit acasă, ne-a sugerat să găzduim şi noi tineri din străinătate. Ne-am gândit că avem un apartament încăpător. În plus, puteam să renunţăm oricând. Aşa că am încercat“, povesteşte Elena Furdui (58 de ani), muncitoare la uzina de pompe. De atunci a cazat peste 30 de tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 28 de ani, din toate colţurile lumii: Italia, Spania, China, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Germania etc.

FAC ZEAMĂ ŞI PLĂCINTE

Îi ţin minte pe toţi după nume şi ţara de origine, chiar dacă i-au completat familia numai pentru câteva săptămâni sau luni. „Unii au stat două săptămâni, alţii – şi un an. Cei care rămâneau pe mai multă vreme făceau şi cursuri de limba română. De exemplu, primele venite au fost două tinere din Germania şi Franţa. Nişte fete de nota zece! Ne-am înţeles de minune, am continuat să comunicăm şi după ce au plecat. Una dintre ele s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit apoi cu un moldovean“, spune femeia zâmbind.

Deşi este sociabilă şi ar vrea să-i înveţe cât mai multe lucruri tradiţionale, îi lasă pe tineri să vină cu iniţiativa. Prima oră de gătit şi de limba română, deopotrivă, începe cu denumirea ustensilelor din bucătărie. „Mă înţeleg şi cu cei care nu ştiu deloc româna. Ori vin cu dicţionarul lângă mine, ori le arăt fiecare obiect, îşi fac notiţe şi după aceea repetă cuvintele. Am avut voluntari care au învăţat să facă zeamă, răcituri, sarmale sau plăcinte. Le place în Moldova, unii au lacrimi în ochi la plecare“, mărturiseşte Elena Furdui.

ORAŞ VERDE, OAMENI PRIMITORI

Cu acelaşi entuziasm îşi împărtăşeşte impresiile şi fiica ei, Ana Baidan (26 de ani), care s-a obişnuit să vadă mereu feţe noi prin casă. „Uneori ne gândim cu mama din ce ţări o să mai vină. Este o experienţă de neuitat, cu amintiri amuzante, cum ar fi când le explic ce înseamnă borş acru sau când vorbim despre politică mai ceva ca-n Parlament. Comparăm ţările noastre, modul de viaţă, preţurile, salariile etc“, enumeră tânăra.

În prezent, familia Furdui găzduieşte doi voluntari din Irlanda. Ajunşi de câteva zile la Chişinău, tinerii spun că le place oraşul pentru că este verde, iar localnicii pentru că sunt primitori. „Este foarte diferit de ce avem noi în Irlanda, dar şi interesant. Nu ştiam nimic despre Moldova înainte de a veni aici, dar sunt sigur că va fi o experienţă frumoasă“, explică James Gonzales (18 ani), care lucrează cu adulţi cu dizabilităţi mintale.

„AM ÎNVĂŢAT SĂ FIU MAI VESELĂ“

Şi casa Elenei Clâcova (59 de ani), administratoarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet, este tot timpul deschisă pentru voluntarii străini. Recunoaşte că, în cei doi ani în care a găzduit tineri din Olanda, Norvegia, Franţa, Polonia şi Cehia, viaţa ei s-a schimbat. „Am învăţat să văd lucrurile mai simplu, să zâmbesc, să fiu mai veselă. Acum am în familie o voluntară din Germania. Poate, nu comunicăm foarte mult, dar eu şi soţul meu învăţăm din fiecare experienţă“, spune femeia.

Totuşi, ea afirmă că nu oricine poate fi gazdă bună pentru tinerii de peste mări şi ţări. „Trebuie să poţi face abstracţie de dezordinea din cameră, de hainele aruncate peste tot etc. Ei sunt mult mai liberi. La noi e neapărat totul în ordine, spălăm, călcăm, aranjăm. Pentru ei, lucrurile contează mai puţin. Important e să fie o haină comodă. De asemenea, trebuie să fii deschis, dar să nu le faci observaţii pentru că sunt mai sensibili“, constată Elena Clâcova.

PE CONTUL ORGANIZAŢIILOR

Pentru a găzdui voluntari trebuie să vă adresaţi la organizaţiile care lucreză cu aceştia. Bunăoară, Asociaţia pentru Dezvoltare, Servicii de Voluntariat şi de Informare pentru Tineret solicită doar completarea unui formular. „Noi le plătim cheltuielile şi le dăm bani de buzunar. Familiile trebuie să le asigure doar spaţiu privat“, susţine Tatiana Saharova, administratoarea ADVIT.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările