Nu este un anunţ de la rubrica mica publicitate, pentru asta ar trebui să-l înfloresc mai mult, iar eu nu urmăresc acest scop. Cu toată modestia, trebuie să recunoaşteţi şi dumneavoastră că sunt cel mai bun specialist din ţară. Am ’nşpe mii de articole şi studii ştiinţifice şi câteva sute de doctoranzi. Dar câte participări la traininguri internaţionale am! Unii veţi zice că am intrat în politică anume pentru asta. Alţi vor invoca baliverne că Pulbere, Puşcaş şi toţi ceilalţi care au fost la Curtea Constituţională s-au ales cu vile şi pensii de vis (plus ceasurile aurite de la Voronin) şi că de aceea am ales şi eu acest drum bătătorit. Dar să ştiţi că nu este adevărat, pur şi simplu lumea spune că sunt foarte bună, iar eu tot cred astfel.

Rândurile de mai sus nu se referă la un personaj anume din fauna noastră politică, ci la mine, sictirita şi nenorocita ce sunt. Da, am aşa un moft, o toană, moldovenii îi mai spun un hui. Încă nu am un doctorat în drept, dar aranjez cumva lucrurile. Cât e să scriu o teză, mai ales că toţi poliţiştii şi procurorii au doctorate? În câţiva ani mă fac doctor în ştiinţe juridice (cât de frumos sună!) Paralel, mă înscriu într-un partid de la guvernare - sau mai bine în unul din opoziţie, dar din astea mai răsărite, care vor ajunge în curând la guvernare - şi mă dau bine pe lângă şefu’. Deja mă văd la Curtea Constituţională sau la Comisia Electorală Centrală, sau la Cancelaria de Stat, sau în orice altă instituţie publică.

Poate că va trebui să fiu o vreme deputat sau ministru, să alerge jurnaliştii după mine, iar eu le voi spune îngâmfată să ia citate din cărţile mele. Bineînţeles, mulţi mă vor spăla în multe ape, vor spune vrute şi nevrute etc. Ce contează, rabd eu cumva, dacă vreau să ajung om mare la casă de stat!

Înainte de a-mi zice că sunt dusă cu pluta, uitaţi-vă la TV vreo două-trei zile şi încercaţi să observaţi ce modele promovează elita noastră politică şi, implicit, mass-media controlată de aceasta. Vedeţi ce subiecte apar pe agenda publică şi cum un fleac al unui partid devine brusc existenţial, de care depinde soarta unui popor.

Copiii noştri nu sunt de vină pentru ceea ce văd. Toţi bosumflaţii, dar, totodată, şi tupeiştii, ajung prin voia întâmplării mai-marii ţării. Oamenii înţelepţi rămân o majoritate mută sau îşi caută o ţară pentru că a lor s-a lăsat cotropită de şmecheri cu carnet de partid.