Nu e bine să faci pronosticuri în politică, se ştie, mai ales pronosticuri care merg împotriva reacţiei de suflet a opiniei publice. Dar, după cum intuiesc, cunoscând starea de spirit de la Chişinău şi, într-o anumită măsură, raporturile de putere din politica de acolo, probabil forţele anti-europene vor reuşi, pentru prima dată, să pună mâna pe primăria capitalei republicii.
 
Mi se va spune că, dacă Ion Ceban va câştiga, va fi pentru că e susţinut de Vlad Plahotniuc, iar victoria sa nu va însemna decât ceva mai mult de un an la cârma primăriei, până la alegerile locale regulate.
 
Da, e drept, însă, dacă se va produce, victoria lui Ceban va fi nu mai puţin o catastrofă. Nu doar pentru că ar confirma o tendinţă solid prezentă în sondaje, de eroziune a forţelor democratice (măcinate de lupte interne, de corupţie şi subminate de "caii troieni" voroninieni din rândurile lor). Ci mai ales pentru că anunţă schimbarea care va avea loc la anul, când, după 10 ani de la evenimentele care au înlăturat regimul Voronin, Republica Moldova se va întoarce - de data aceasta, prin libera opţiune a electoratului ei -, la calea anti-europeană. Chiar dacă partidul lui Dodon nu va obţine, la alegerile parlamentare de la anul,- majoritatea absolută, se va afla în pole position pentru a forma o majoritate de guvernare a cărei principală menire va fi aceea de a încetini până la stagnare apropierea Republicii Moldova de UE.
 
Încă şi mai grave decât alegerea lui Ion Ceban la Primăria Chişinăului sunt argumentele care au determinat trecerea majorităţii din barca partidelor pro-europene (şi chiar pro-româneşti, căci fostul primar Dorin Chirtoacă era membru al Partidului Liberal) în cea pro-rusă: absolut nici unul. Ca şi Igor Dodon, Ion Ceban a câştigat primul tur cu promisiuni goale, neacoperite nici de propriul dosar profesional, nici de vreo analiză corectă a situaţiei generale. 
 
Chişinăul, cel mai mare oraş din Republica Moldova, a acumulat de-a lungul timpului o serie întreagă de probleme edilitare extrem de serioase. De la starea infrastructurii la dezvoltarea urbanistică haotică şi de la problemele sociale la absenţa unei perspective de dezvoltare, totul ameninţă să transforme oraşul într-o junglă urbană. Fonduri pentru ieşirea din impas nu există, economia Republicii Moldova fiind echivalentă, ca PIB, cu judeţul Prahova şi depinzând ombilical de ajutoarele finaciare externe, care deocamdată vin numai dinspre Vest. În Rusia nu există absolut nici o resursă financiară disponibilă pentru ajutorarea foştilor "clienţi", cu tot interesul strategic al Kremlinului pentru spaţiul basarabean. Rusia excelează în armament, dar Republica Moldova are nevoie de bani, nu de rachete. Cu ajutorul rachetelor poţi, desigur, distruge un oraş, însă Chişinăul are nevoie de reconstrucţie.
Odată abandonată (dar nu de tot, atenţie!) pista europeană, banii din România şi de la Bruxelles se vor termina. Oligarhia locală are bani de investit în mici proiecte imobiliare, în cluburi şi cârciumi, poate şi în stadioane. Nici măcar Plahotniuc nu dispune de sutele de milioane de euro necesare reabilitării infrastructurii Chişinăului sau investiţiilor publice, ca să nu mai vorbim că încă nu s-a născut oligarhul care să dea de bunăvoie...
 
Prin urmare, ideea că, dacă la primărie va veni un „comunist de omenie“, care va verifica la sânge şi va da amenzi, degradarea Chişinăului se va opri, e o funestă iluzie. La fel de funestă ca şi alegerea plagiatorului Dodon.
Vom vedea ce va fi. Nefiind Mafalda, nu exclud să mă înşel. Totuşi, perspectiva e destul de sumbră... Dacă va câştiga Ceban, va trebui să ne pregătim de apariţia, la anul, la frontiera noastră (artificială) de est, a unui mic adversar strategic. Unul inept, desigur, dar nu mai puţin apilpisit!