Viaţa pe caiet: mănâncă și beau pe datorie

Viaţa pe caiet: mănâncă și beau pe datorie

Când iau produse pe datorie, cumpărătorii semnează în condica vânzătorului

Vânzătorii spun că tot mai mulți moldoveni iau cu împrumut produse de la alimentara sau de la barul din sat. Oamenii susțin că altfel, cu salariile mici pe care le au, nu ar mai scoate-o la capăt.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mototolit, plin de cifre, nume şi semnături. Astfel arată un caiet în care vânzătorul îţi trece datoria atunci când prin buzunare îţi bate vântul, dar trebuie să te întorci neapărat cu de-ale gurii acasă. De cele mai multe ori, îl poţi găsi în sate, la magaziul alimentar sau la barul din localitate. Registrul în care apar numele clienţilor care au luat cu împrumut pâine, lactate, carne sau băutură este un adevărat „letopiseţ" al sătenilor nevoiaşi. Deşi ştiu că nu se permite să dai marfa pe datorie, negustorii merg pe încredere.

De regulă, cei trecuţi în listă aduc banii după ce lucrează cu ziua, primesc salariul sau pensia, dacă vor să mai cumpere produse după aceeaşi schemă. „De cinci ani, de când lucrez la barul din sat, notez toate datoriile într-un caiet, dar parcă în niciun an nu au fost atâţia oameni. Acum lista e mult mai mare. De obicei, cumpără mâncare, pentru că nu vând băutură pe datorie. Iau pâine, paste. Unii iau şi salam, dar nu-şi permit toţi", spune Elena M. (30 de ani) din Molovata, Dubăsari.

NU DAU MAI MULT DE 100-150 DE LEI
Ca să nu intre în bucluc cu patronul, vânzătorii pun anumite condiţii. „Nu există un termen-limită, însă nu dau pe datorie mai mult de 100 de lei ca să nu se adune sume prea mari şi să fiu nevoită să le scot din propriul buzunar. S-a mai întâmplat ca cineva să nu-mi întoarcă banii timp de doi ani sau să plece pentru totdeauna peste hotare", precizează femeia. Cel mai des îi trece în condică pe pensionari. „Bătrânii mă roagă cu lacrimi în ochi să le împrumut o pâine. Vin de nevoie, nu e vina lor că au ajuns aşa", adaugă vânzătoarea.

Un astfel de registru găsim şi la un bar din Durleşti. Patronul şi-a cumpărat şi o ştampilă specială, care imprimă pe semnătura datornicilor dovada - „achitat". „Ştiţi cum se întâmplă la bar, omul vine să bea puţin, dar se mai întâlneşte cu un prieten şi se reţine. Dacă nu are bani, nu mai fuge până acasă şi-i dăm pe datorie, iar uneori vine şi plăteşte chiar a doua zi", explică Sergiu L., proprietarul localului, unde limita pentru „creditul de consum" este de 150 de lei.

„ALTFEL NU ŞTIU CE AŞ MÂNCA"
Şi la magazinul alimentar cumpărăturile se fac pe datorie, însă, după ce s-au ars, vânzătoarele au mare grijă cui dau cu împrumut. „Am mai dat, dar se întâmpla ca un pensionar să vină, să ia ceva şi a doua zi să moară. Cum să-mi mai recuperez banii? Nici patronul nu ne mai lasă", povesteşte Maria Panachiu, privind suspect de după tejghea. La rândul lor, cumpărătorii care ajung să facă piaţa pe datorie spun că aceasta este sigura modalitate de a supravieţui. „Se poate întâmpla oricui, pentru că avem pensii mici. Şi când o primim, ne plătim mai întâi facturile. E bine că putem să cumpărăm o pâine şi nişte lapte pe datorie, că altfel nu ştiu ce aş mânca", mărturiseşte Eugen Costache din Durleşti, care ne asigură că are grijă de fiecare dată să-şi plătescă datoriile.

Practica nu este reglementată
„Din punct de vedere fiscal, magazinul trebuie să încaseze banii. Această formă de vânzări nu este reglementată în legislaţia fiscală și dacă ar fi, procedura ar fi anevoioasă", explică expertul economic Dumitru Budianschi.


citeste totul despre: