Nova Pokrovka este un cătun din Bugeac, genul de loc unde dispare asfaltul şoselei. De pe şcoala din centrul satului curge tencuiala şi se poate citi o inscripţie uitată de locuitori: „Şcoala primară Gheorghe Tătărescu” - deşi toţi locuitorii vorbesc română, totuşi se tem să se declare români, preferă să nu-şi facă probleme şi îşi zic moldoveni. Peste drum de şcoală se putea vedea în 2010 o movilă acoperită de bălării: mormanul de moloz care cândva a fost biserica satului. Prin anii '70 s-a desfăşurat aici scenariul clasic - un comitet comunist al localnicilor a proclamat că biserica nu mai este folos comunităţii şi a cerut demolarea ei. Preotul fusese alungat cu mai mulţi ani înainte, fugărit cu impozite, inspecţii şi denunţuri periodice. Au venit nişte camioane militare, au legat cabluri de pereţii bisericii şi au pus-o la pământ. Misiune îndeplinită în lupta împotriva obscurantismului şi misticismului. Totuşi nici un sătean nu a îndrăznit să se atingă de rămăşiţele bisericii, mormanul de cărămizi a rămas neatins aproape jumătate de secol. Ciudat, deşi credinţa a fost alungată din sat, prosperitatea nu a venit s-o înlocuiască.

Invazia bisericilor

În spaţiul public românesc revine obsesiv o succesiune de cifre înspăimântătoare: 18.300 de biserici, 4.700 de şcoli şi 425 de spitale. Într-adevăr, o situaţie gravă, mai ales că rămâne cumva impresia că ar fi vorba de 18.300 de biserici de confesiune ortodoxă. Dar eu cred că trebuie să ne uităm cu mai multă atenţie la cifre. Din cele 18.300 de biserici invocate, ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Din cele 14.574 biserici ortodoxe, în realitate doar 10.580 sunt biserici parohiale – cele care deservesc comunităţile şi care se află cel mai adesea în atenţia publică (restul până la 14.574 sunt mănăstiri, capele, biserici filiale etc. - am o rezervă faţă de aceste cifre, datează din 2009). Dar să ne uităm la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. În sfârşit, cifra 18.300 este mai impresionantă.

Puţină demografie şi soluţia finală

Apoi vine problema comunismului şi a creşterii demografice: la instalarea comunismului, în România existau aproximativ 16 milioane de locuitori (din păcate nu am reuşit să aflu câte biserici existau în 1948), la căderea comunismului România avea o populaţie de 23 de milioane – iar între 1948 şi 1989 nu au fost construite prea multe biserici, mai degrabă au fost demolate. Eu am copilărit într-un oraş fără biserică. Construcţia de biserici după 1989 vine ca un fenomen natural până la urmă.
Despre numărul şcolilor trebuie spus că înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. În 1989 s-au născut 369.000 de copii în România, în 2012 s-au născut 198.000 de copii – aproape de două ori mai puţini. La facultăţile de stat erau înscrişi în 2007 peste 500.000 de studenţi, în 2013 mai erau 340.000 de studenţi. Nu ştiu exact din ce cauze, dar în România sunt din ce în ce mai puţini copii, iar fenomenul scăderii numărului de şcoli este absolut natural. Cât despre spitale nu pot să spun decât că bugetul anual al Ministerului Sănătăţii în ultimii ani sare de 2 miliarde de euro, iar bugetul anual al CNAS sare şi el de 4 miliarde de euro.
Dar până la urmă, dacă se dovedeşte că natalitatea scade din cauza Bisericii Ortodoxe Române, că investiţiile medicale minime sunt provocate de confesiunea ortodoxă, atunci nu avem decât o singură soluţie: să chemăm nişte camioane ale armatei şi să demolăm bisericile.