„În fiecare lună îi scriam lui Putin”. Ce mai spune căpitanul navei Rhosus, aflată sub pavilionul R. Moldova, încărcătura căreia a dus la explozia din Beirut

Autorităţile libaneze au confirmat că exploziile din portul din Beirut, care s-au produs în seara de marţi, 4 august, au fost cauzate de cele 2.750 de tone de nitrat de amoniu, depozitate în port după ce au fost confiscate de pe nava Rhosus, aflată sub pavilionul R. Moldova, în anul 2014.

Potrivit agenţiei de presă rusă TASS, cu referire la surse din organele de forţă libaneze, exploziile s-au produs în momentul în care muncitorii sudau nişte breşe pe care le avea depozitul, în care se aflau cele 2,7 de tone de nitrat de amoniu, în încercarea autorităţilor de a se asigura că materialele explozibile nu vor putea fi sustrase de răufăcători. Scânteiele de la procesul de sudare ar fi ajuns peste nitratul de amoniu, care în cele din urmă a luat foc şi au produs deflagraţiile.

Despre faptul cum a ajuns nava în portul din Beirut şi cum membrii echipajului practic au devenit ostatici a povestit fostul căpitan al navei Rhosus Boris Prokoşev (cetăţean rus), într-un interviu pentru presa rusă. 

Potrivit lui, nava aparţinea unor ciprioţi, însă în 2013 a fost preluată de cetăţeanul rus Igor Greciuşkin, care şi l-a angajat pe Boris Prokoşev în acel an. Prokoşev a subliniat că nu era tare entuziasmat de nouă ofertă de muncă, pentru că e foarte dificil să lucrezi pe o asemenea navă, având o greutate imensă şi fiind şi destul de veche.

Fostul căpitan mărturiseşte că a urcat pe navă în timp ce aceasta se afla în Turcia şi când deja avea la bord cele 2.750 tone de nitrat de amoniu, ridicate din portul Batumi, Georgia, şi care trebuiau transportate în Mozambic. Tot atunci, a observat că se schimbă echipajul navei, iar mai târziu a aflat că acesta a plecat pentru că nu fusese plătit de luni bune.  

Pe de altă parte, fostul căpitan susţine că proprietarul navei a primit 1 milion de dolari doar pentru a transporta nitratul de amoniu în Mozambic, însă acesta nu şi-a onorat obligaţiile financiare faţă de echipaj nici până astăzi.

Din Turcia, nava a acostat în Pireu, Grecia, iar de acolo urma să ajungă în Mozambic, însă Igor Greciuşkin, proprietarul navei, i-a cerut căpitanului să treacă prin Beirut pentru a ridica o încărcătură suplimentară.

Ajunşi în Beirut, căpitanul l-a anunţat pe proprietarul navei că nu acceptă să ia marfa la bordul navei pe motiv că era vorba despre tehnică grea şi exista riscul ca nava să se scufunde. Cei doi au avut un schimb dur de replici, iar în cele din urmă Greciuşkin i-a solicitat lui Prokoşev să aducă nava în Larnaca, Cipru. Însă, în acel moment, nava a fost arestată de autorităţile libaneze din cauză că nu fusese plătite taxele portuare. O mare parte a echipajului a reuşit să părăsească nava, însă patru membri, printre care căpitanul, nu au avut dreptul să plece de pe navă. Prin urmare, cei patru au petrecut 11 luni în portul din Beirut, la bordul Navei, de care aveau grijă să o menţină într-o stare tehnică satisfăcătoare pentru ca să nu se scufunde.

„Îi scriam în fiecare lună lui Putin. Îi scriam că situaţia în care ne aflăm e mai dificilă decât a deţinuţilor. Deţinutul ştie când va ieşi la libertate, iar noi nu ştiam când vom fi eliberaţi. În răspuns ne venea următoarele: cererea dumneavoastră a fost transmisă la MAE”, a spus fostul căpitanul, dezamăgit că autorităţile ruse nu au întreprins măsuri pentru a-i elibera.

El a mărturisit că membrii echipajului au fost nevoţi să vândă petrolul de la bordul navei ca să angajeze un avocat, care să-i reprezinte în instanţele libaneze, în speranţa de a fi eliberaţi. În rezultat, după 11 luni petrecute la bordul navei, instanţa le-a permis celor patru membri ai echipajului să o părăsească. 

Imediat ce echipajul a părăsit nava, autorităţile libaneze au depozitat nitratul de amoniu într-un depozit din port, iar nava Rhosus s-a scufundat în 2017, după ce a fost abandonată încă în 2014.

Fostul căpitan spune că de explozia din Beirut se fac vinovate autorităţile libaneze, care au preferat să aresteze nava şi să aştepte până li se vor plăti taxele portuare, în loc să aleagă să se izbăvească mai repede de navă prin a permite echipajului să plece.

Un alt detaliu interesant este că proprietarul navei a preferat să o abandoneze, deşi, potrivit fostului căpitan, chiar şi la fier uzat preţul acesteia s-ar ridica la 350.000 de dolari. În plus, nici cei din Mozambic şi nici proprietarul navei nu au revendicat încărcătura navei. Practic, nitratul de amoniu rămăsese al nimănui. Cu toate acestea, autorităţile libaneze au decis să-l depoziteze, în loc să-l utilizeze sau să-l distrugă.

Adevărul a scris în 2012 cum a devenit Moldova o superputere maritimă, având o flotă de 430 de nave, cu o capacitate totală de transportare de zece ori mai mare decât a României. Şi asta deşi are o ieşire la mare de numai 400 de metri, prin Dunăre, iar după destrămarea URSS rămăsese fără niciun vas.

Reacţia Ageniei Navale din Republica Moldova

Agenţia Navală a comunicat că Nava Rhosus (IMO 8630344) a fost înregistrată în Registrul de Stat al Navelor la data de 23.02.2012, iar din anul 2014, nu mai naviga sub Pavilionul de Stat al Republicii Moldova, şi a fost radiată forţat din Registrul de Stat al Navelor al Republicii Moldova, din cauza expirării documentelor de înregistrare.

„Proprietarul navei, conform informaţiei din Registrul de Stat al Navei al Republicii Moldova este o companie înregistrată în Panama. Totodată, această navă a fost transmisă în navlosire conform contractului (bareboat charter) la o companie din Insulele Marshall.

Conform informaţiei deţinute, nava Rhosus a fost antrenată în voiaj între portul Batumi (Georgia) spre Mozambic. Pe durata voiajului, echipajul a depistat o defecţiune tehnică, remedierea căreia nu a fost posibilă pe parcursul voiajului, şi la data de 21 noiembrie 2013 a intrat în portul Beirut (Liban), cu scopul remedierii acesteia şi continuarea voiajului în siguranţă. Datorită faptului că armatorul navei avea probleme financiare, au apărut revendicări comerciale care a adus la reţinerea navei şi mărfii în portul Beirut.

Agenţia menţionează că nava nu a fost reţinută din cauza deficienţelor tehnice, ci din cauza aplicării reţinerii pentru datoriile armatorului. Conform rapoartelor de inspecţie ale Memorandumului de înţelegere privind controlul statului port la Marea Mediterană, a cărui stat membru este Libanul, nava Rhosus a fost inspectată ultima oară la data de 08.06.2013 în portul Saida, fără a fi reţinută, iar informaţii privind reţinerea navei Rhosus în portul Beirut în noiembrie 2013 nu figurează. Conform uzanţelor din domeniul transportului maritim comercial, autorităţile portuare pot reţine nava sau marfa din cauza unor revendicări apărute. Reţinerea a fost aplicată navei şi mărfii, cea din urmă fiind stocată într-un depozit portuar din portul Beirut. În rezultatul celor menţionate, proprietarul navei a abandonat nava şi echipajul. Menţionăm că marfa transportată de această navă la care se face referinţă în sursele mass-media, a fost depozitată de autorităţile din Liban în depozitele portuare, şi nu erau la bordul navei Rhosus”

Premierul libanez Hassan Diab a anunţat că aproximativ 2.750 de tone de nitrat de amoniu erau stocate în depozitul portului din Beirut unde s-a produs marţi explozia care a provocat victime şi daune fără precedent în capitala libaneză, transmite miercuri AFP. 

„Este inadmisibil ca o încărcătură de nitrat de amoniu, estimată la 2.750 tone, să fie prezentă de şase ani într-un depozit fără măsuri de precauţie”, a declarat premierul în faţa Consiliului Suprem de Apărare reunit în şedinţă de urgenţă.

Cel puţin 100 de morţi şi mai mult de 4.000 de răniţi este bilanţul provizoriu al exploziilor care au avut loc marţi seară în portul din Beirut, iar de miercuri Libanul va fi timp de trei zile în doliu naţional.