Cum a apărut prima grădiniţă din România. Povestea baronului maghiar care visa să-i educe pe copiii ţăranilor
0Prima grădiniţă din Transilvania şi chiar din România a fost înfiinţată la Jibou la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind destinată copiilor ţăranilor care munceau pe domeniul baronului maghiar Miklós Wesselényi.
Într-o perioadă în care copiii ţăranilor erau folosiţi la muncile câmpului, un nobil maghiar cu concepţii iluministe a încercat să îşi convingă iobagii de pe domeniu de importanţa educaţiei. A învins retincenţa acestora înfiinţând o grădiniţă, unde erau aduşi copiii de vârstă mică, pe care părinţii au fost mai dispuşi să-i încredinţeze educatorilor întrucât nu-i puteau folosi, încă, la muncă. Se întâmpla la mijlocul secolului al XIX-lea, în oraşul sălăjean de astăzi Jibou.
Prejudecăţile iobagilor, obstacol pentru baron
Potrivit prof.drd.Vasile Benedek, înfiinţarea primei grădiniţe se leagă de numele baronului maghiar Miklós Wesselényi (1796 - 1850). Acesta primise, la Jibou, prin intermediul unor profesori privaţi, o educaţie aristocratică, studiind limbi străine, istoria, filosofia şi dreptul într-un stil iluminist, iar, după moda vremii, după desăvârşirea studiilor, în 1821 începe să călătorească în Europa (Anglia, Franţa, Austria) pentru a studia modelul economic al acelor ţări. Un an mai târziu, se întoarce la Jibou şi încearcă să aplice pe domeniul nobiliar de acolo ceea ce învăţase în Occident.
„Încearcă, mai întâi, să-şi retehnologizeze domeniul. Până la acel moment, iobagii foloseau pluguri de lemn, cu care pământul trebuia arat de patru ori până putea fi însămânţat. El aduce din Europa pluguri de fier, prăşitoare şi chiar o batoză - prima din Transilvania. Ţăranii se temeau de ea. Credeau că ceva diabolic”, explică profesorul.
Pe lângă reticenţa ţăranilor în a accepta noile tehnologii, izvorât din ingnoranţă şi superstiţii, dezvoltarea domeniului de la Jibou este frânată de un alt bstacol ce avea la bază lipsa de educaţie: „Odată cu creşterea productivităţii, cresc şi veniturile domeniului şi apare nevoia unor contabili şi alţi funcţionari care să gestioneze totul. Negăsind astfel de persoane pe domeniul său, baronul se ocupă personal de instruirea ţăranilor. Aşa apare idee educării ţăranilor”, spune Benedek.
Era începutul anilor 1830, iar Wesselényi îşi începe acţiunea de eliberare prin educaţie a iobagilor. „Prima şcoală românească o face la Galaţii Bistriţei, unde repopulează cu români - după ce şaşii de acolo mor în urma unei epidemii - domeniul pe care îl avea acolo. Înfiinţează o şcoală cu predare în limba maghiară şi la Ghindari, în judeţul Mureş, şi reia şi susţinerea Colegiului Reformat in Zalău”, enumeră profesorul de istorie. Potrivit acestuia, ţăranii nu vedeau, însă, cu ochi buni trimiterea copiilor la şcoală, întrucât ei se foloseau de copii la muncle câmpului. ”Aşa ajunge Wesselényi să fie promotorul educaţiei timpurii, prin înfiinţarea grădiniţelor, unde ţăranii îşi lăsau copiii mai uşor pentru că, dată fiind vârsta mică a acestora, nu puteau fi folosiţi în agricultură şi, aşa, mai scăpau şi părinţii de grija lor”, precizează acesta. Prima grădiniţă pe care o construieşte va fi chiar pe domeniul de la Jibou, fiind şi prima grădiniţă din Transilvania şi, probabil, din ţară.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
