Noul guvernator al Deltei: „Şmecherul e foarte greu de prins, noi avem motoare de 100 de cai putere, iar el de 300“
0
Noul guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Teodosie Gabriel Marinov, a fost director general la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea şi subprefect al judeţului. Este licenţiat al Facultăţii de Sociologie-Psihologie Bucureşti şi are un master în Sociologia Familiei
Urmaş al haholilor, care s-au refugiat pe aceste tărâmuri în urmă cu câteva secole, în căutarea libertăţii, Teodosie Gabriel Marinov a cunoscut delta încă din primii ani de viaţă. Copilăria şi-a petrecut-o printre plaurii şi nuferii din spatele gospodăriei bunicilor săi, iar când a mai crescut şi-a însoţit tatăl, cercetător ştiinţific, în toate activităţile de urmărire a păsărilor rare. Nici acum nu poate sta departe de pământul virgin al Europei şi ori de câte ori are ocazia bate drumurile despărţite de ape sau escaladează Munţii Măcin.
Într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul“, Teodosie Gabriel Marinov ne dezvăluie cum a ajuns să primească această funcţie, care sunt cele mai mari probleme ale rezervaţiei din punctul său de vedere, dar şi cum vede rezolvarea lor.
Adevărul: Cum a ajuns un director de la Protecţia Copilului la Rezervaţia Biosferei Delta Dunării? Am avut guvernatori din tot spectrul politic, jurnalişti, specialişti, economişti, jurişti...
Teodosie Gabriel Marinov: 22 de ani ai carierei mele se leagă de asistenţă socială. Am început ca şef de centru, apoi am activat în domeniul persoanelor cu handicap. Probabil că propunea a fost făcută ca urmare a faptului că am experienţă în actul administrativ, conducând multe colective de oameni, neavând probleme imputabile şi, nu în ultimul rând, faptul că am o colaborare foarte bună cu primarii din deltă, dar şi din zona continentală. Conform algoritmului, era postul PSD, dar m-au desemnat pe mine, deşi nu sunt înscris în nicio formaţiune politică. În ultimii cinci ani s-a tot vehiculat ideea de a primi acest post. Iniţial, s-au gândit că această funcţie ar trebui să fie ocupată de un specialist în domeniu. Nu contest acest lucru. Aşa s-a şi întâmplat începând cu Marian Traian Gomoiu, primul guvernator, continuând cu Eugen Tarhon, Andrei Svoronos, Paul Cononov. Cel mai lung mandat l-a avut însă Virgil Munteanu, timp de cinci ani.
„Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o particularitate“
De ce credeţi că dumneavoastră veţi putea face mai mult într-un timp atât de scurt?
Niciun guvernator, fie că a fost savant biolog, ornitolog de seamă, ziarist de temut, nu a luat în calcul un aspect sensibil, acela că Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o particularitate: este una dintre puţinele rezervaţii locuite. Este una să avem o rezervaţie nelocuită pe care o putem conserva şi alta e să avem o rezervaţie locuită în care populaţia băştinaşă are nevoile sale. Viaţa în deltă este una extrem de grea. Pentru cei ce o vizitează pentru perioade extrem de mici este mirific, dar să trăieşti acolo şi vară şi iarnă este cu totul altceva. Eu am crescut, am trăit în deltă şi ştiu ce înseamnă.
Sunteţi născut la Tulcea
Da, dar tatăl meu, Mihai Ivanov, a fost cercetător ştiinţific şi a lucrat în multe zone: la Murighiol, Maliuc, dar şi la staţiunea de cercetare de la Sfântu Gheorghe, acolo unde am stat câţiva ani. Îmi amintesc că, atunci când aveam 10 – 14 ani, se evalua populaţia de vultur codalb, o pasăre ameninţată cu dispariţia. La acea vreme, existau doar şase exemplare în Delta Dunării. Ţin minte că mă căţăram în cele mai înalte vârfuri de copaci pentru a număra ouăle. Erau două, maximum trei ouă. Acum, este o specie care îşi revine şi în urmă cu doi ani am văzut peste 20 de exemplare de vultur codalb într-un singur loc, în apropiere de Sărătura Plopu, unde vizavi este un eleşteu piscicol. Toate exemplarele erau tinere, nu aveau marcajele speciei adulte, cum ar fi coada albă.
Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării?
Multe. Dacă vorbim numai de colmatarea canalelor nu trebuie să ne mire lucrul acesta: delta este un ecosistem în continuă transformare. Dunărea a adus aluviuni de-a lungul timpului şi toate acestea nu fac decât să se depună. Practic, aşa a fost şi creată această zonă. Fie că vrem, fie că nu vrem, oricum Delta va lucra în timp. Putem să întârziem acest proces. Dacă ne referim doar la Lacul Fortuna, putem să îl dragăm şi să-l mai păstrăm încă 20 – 30 - 50 de ani, dar procesul de colmatare a lui va continua în secunda următoare scoaterii dragelor de acolo, pentru că acesta este cursul firesc al fiecărui lac. Orice lac va ajunge să fie o pădure. În copilăria mea, pescarii dădeau la hârleţ să decolmateze canalul.
„Şmecherul este foarte greu de prins“
Mai are balta peşte?
Balta nu mai are peşte din câteva motive. Din punctul meu de vedere, efectul antropic este vinovat de reducerea puietului de peşte. Influenţa omului a determinat ceea ce astăzi se întâmplă. Să ştiţi că în deltă există un număr fix de pescari. Aceştia nu pot pescui nici mai mult nici mai puţin, dar sunt alte forme de pescuit care nenorocesc fauna piscicolă. Sunt unii care ziua sunt pescari, iar noaptea braconieri.
Există numeroase organe cu atribuţii de control pe teritoriul Rezervaţiei, cu program pe timpul zilei.
Cei care execută acţiuni de control şi pază îşi fac treaba şi execută acţiuni atât de noapte, dar şi în weekend.
Cei care ajung în presă sunt doar pescari anonimi.
Şmecherul este foarte greu de prins, în măsura în care noi avem echipamente dotate cu motoare de 15 – 100 de cai putere, iar el are bărci cu motoare de 300 de cai putere.
Exista un proiect care prevedea ca fiecare barcă să fie dotată cu un GPS.
M-am interesat care este stadiul şi am aflat că este destul de avansat.
Braconierii sunt din rândul localnicilor?
Sunt localnici, însă cei care transportă peştele nu sunt localnici. Dar braconajul nu este un fenomen atât de răspândit. Cei mai mulţi pescari sunt corecţi. Nu trebuie să le spun eu că este prohibiţie ca ei să nu arunce scula în apă. Ştiu că, dacă distrug puietul, nu vor mai avea peşte nici anul următor, nici peste 20 de ani. Cei mai mulţi sunt astfel de oameni. Că printre ei sunt elemente dornice de îmbogăţire imediată în mod ilicit nu neg lucrul acesta. Efectele pe care demersurile acestor oameni le au în fauna piscicolă sunt extrem de distructive. Ceea ce folosesc la pescuitul ilegal distruge de la puietul de câţiva milimetri la somnul de sute de kilograme.
Autorităţile, de regulă, anunţă că prind braconieri care au asupra lor câteva kilograme de peşte...
Sunt situaţii când autorităţile nu au anunţat prinderea unor reţele de braconieri. Şi aceştia, odată prinşi, stau puţin şi se reapucă de vechile obiceiuri. Nu dau acum nume sau porecle, întrucât ei sunt cunoscuţi mai degrabă după porecle.
Ce se poate face? Sunt legile prea blânde?
Grigore Antipa a avut o idee extraordinară: a împărţit delta în zone relativ mici pe care le-a dat în stăpânire pescarilor, înfiinţând, totodată, şi pescăriile statului. Pescarii erau cei care păzeau zona de eventualii braconieri. Sunt şi acum legende despre cum erau pedepsiţi cei care erau prinşi că braconau, umblau la scule, care scuturau sculele altor pescari. Nu puţini au fost şi cei care au dispărut cu totul.
Complex turistic pe plaja Corbu
Ce ne puteţi spune despre complexul turistic de pe plaja Corbu, care face parte din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării?
Am cerut şi eu toată documentaţia care a stat la baza emiterii unei autorizaţii de construcţie, iar săptămâna viitoare voi avea o întâlnire cu cei de la Apele Române din Constanţa. M-am interesat în cele câteva zile de când ocup această funcţie şi am descoperit că nu doar o parte din proiect se suprapune peste arealul rezervaţiei, ci tot. Asta nu înseamnă că nu se poate construi. Sunt localităţi în deltă care se află în integralitatea lor pe teritoriul Rezervaţiei. Asta înseamnă că nu se poate construi nimic? Am înţeles că noul complex este ridicat la o distanţă de peste 150 de metri de apă, deci din acest punct de vedere nu ar fi o problemă, dar mă voi deplasa personal în zonă. S-ar putea să constatăm că ceea ce se construieşte acolo este legal. De ce? Pentru că legea permite, chiar dacă nu este ceea ce ar trebui să fie.
Ce veţi schimba în perioada cât veţi fi guvernator?
Mandatele sunt atât de scurte că nu-mi fac iluzii că voi îmbătrâni în această funcţie. Cunosc problemele, nu am nevoie de timp să mă pun la curent cu ele, am un istoric al marilor probleme. O să văd ce au propus guvernatorii care au ocupat această funcţie înaintea mea şi ce pot să continui şi să duc la bun sfârşit, pentru că nu va fi timp să pun în aplicare propriile mele proiecte. Trebuie să realizez că, dacă vreau să fac ceva, trebuie să fie ceva cât mai punctual, practic, să aibă finalitate. Dar nu voi fi un om care să tacă.
Cum era delta copilăriei dumneavoastră?
Foarte diferită sub multe aspecte. Dinamica vieţii era alta, omul trăia în comuniune cu natura. Acum, este chinuit de această dorinţă de a-şi asigura traiul. Sfântu Gheorghe a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’70–’80. Aşa este, dar apoi a fost adoptată legea care a interzis pescuitul la sturion, pe baza unor studii, fapt care a afectat mult populaţia în Deltă. Dacă s-a interzis pescuitul la sturion, trebuia, conform legii, ca Rezervaţia să plătească unele compensaţii materiale pescarilor. Aceste compensaţii ar trebui acordate inclusiv în timpul prohibiţiei. Nu spun că voi face un scop în sine în timpul mandatului meu. La acea vreme, inclusiv eu am trimis ministrului de resort un memoriu, dar au tot fost fel şi fel de amânări, de schimbări de guverne...
Povestea monstrului din Sfântu Gheorghe
Ce-aţi fi păstrat din delta copilăriei?
Totul. Atmosfera, vacanţele magice. La acea vreme, era un cu totul altfel de turism, unul liniştit. Venea pasagerul, singurul care aducea turişti, şi tot satul se strângea, indiferent dacă eram la Maliuc, la Crişan, la Sfântu Gheorghe. La Sfântu Gheorghe, în vremea copilăriei mele, viaţa curgea într-un fel statornic: activitatea pescarilor, pregătitul pescuitului la carmace, plecatul pe mare, întorsul din mare, trasul în bazinul cherhanalei, unde peştii cei mari se atârnau de vinci... Erau nişte monstruozităţi de peşti. Îmi aduc aminte că un exemplar de morun a fost ridicat de vinci şi, după ce a fost eviscerat, doi dintre pescari au intrat în burta eviscerată a morunului. Îmi aduc aminte de Dimitrie Axenia, o femeie-bărbat, directorul Piscicolei din Sfântu Gheorghe, care avea în subordine 1.700 de pescari. Înainte de 1989 se finalizase în zonă o mare staţie de prelucrare a icrelor negre, construită complet din inox, trebuia doar dată în folosinţă. Ulterior, a fost rasă cu totul de pe faţa pământului. Peste Dunăre, este gârla turcească care duce către o zonă de melea. Când eram copil, apa avea o adâncime ce depăşea înălţimea mea. Când aveam 27 – 28 de ani, puteam să merg la pas în zona aceea, apa nu-mi trecea de genunchi. Astăzi, cu siguranţă, este complet secată.
Se încarcă comentariile...
