O femeie a cerut demontarea unei antene GSM de pe blocul vecin acuzând că îi afectează sănătatea. Ce au decis judecătorii

O femeie a cerut demontarea unei antene GSM de pe blocul vecin acuzând că îi afectează sănătatea. Ce au decis judecătorii

O femeie din Timişoara a dat în judecată compania Orange şi o asociaţie de proprietari, cerând demontarea antenei GSM amplasate lângă apartamentul ei. Femeia a reclamat că îi este afectată starea de sănătate şi a cerut daune morale.

Astfel, timişoreanca a cerut demontarea antenei Orange de pe blocul vecin şi plata unor daune morale de 10.000 de euro pentru prejudiciul cauzat asupra sănătăţii sale prin expunerea la undele electromagnetice transmise.

În cererea de chemare în judecată, timişoreanca, proprietară a unui apartament din cartierul Steaua, a arătat că în urmă cu aproximativ un an şi jumătate înainte de deschiderea procesului, pe acoperişul blocului vecin, lipit de blocul în care locuieşte ea, Orange a montat o antenă GSM, între locul în care este antena şi apartamentul în care femeia locuieşte alături de familia sa, fiind o distanţă de maximum un metru.

Timişoreanca a mai reclamat că la momentul montării acestei antene nu i-a fost solicitat acordul. Mai mult, femeia susţine că nici nu a avut cunoştinţă despre faptul că urmează sa fie montată o astfel de antenă GSM. Femeia s-a plâns judecătorilor că în urma apariţiei acestei antene şi ca urmare a punerii ei în funcţiune, reclamanta a început să resimtă efectele nocive ale undelor si ale câmpurilor electromagnetice create, dobândind afecţiuni pe care nu le-a avut anterior apariţiei acestei antene. Femeia a mai arătat că este mama unui copil minor şi este obligată să se îngrijească de sănătatea acestuia, prin înlăturarea unei stări de pericol.

Apărarea Orange

În proces, Orange România s-a apărat arătând că „în momentul achiziţionării imobilului de către reclamantă, echipamentele aparţinând pârâtei erau deja instalate pe terasa imobilului vecin, de mai mult de doisprezece ani, iar susţinerile sale referitoare la instalarea acestora ulterior achiziţionării imobilului sunt neîntemeiate”. „Contrar aspectelor sesizate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, s-a menţionat că antenele GSM aparţinând Orange România nu emit câmpuri electromagnetice de natură a afecta în vreun fel persoanele expuse, implicit starea de sănătate a reclamantei din prezenta cauză”, s-a mai apărat compania de telefonie mobilă.

În privinţa afecţiunilor pentru care femeia solicit daune morale, Orange a arătat că acestea sunt neîntemeiate. „Reclamanta nu a dovedit nicio consecinţă negativă, în plan fizic, psihic sau afectiv, care să justifice acordarea vreunei sume de bani cu titlu de daune morale. De asemenea, nu există un prejudiciu real şi efectiv produs acesteia, care să justifice obligarea pârâtei la plata vreunei sume de bani, iar cuantumul pretenţiilor este stabilit în mod aleatoriu”, a mai arătat Orange în proces.

Decizia instanţei

Judecătorii au respins cerera timişorencei de demontare a antenei, arătând că la momentul cumpărării apartamentului pe care îl deţine, antena era montată legal pe blocul vecin. În privinţa reclamaţiei potrivit căreia nu i s-a cerut acordul, judecătorii au arătat că sintagma de „proprietar direct afectat de vecinătate” din lege „se interpretează în sensul de proprietar al apartamentului sau spaţiului care se învecinează în mod direct si nemjlocit, având deci perete comun, cu spaţiul despre a cărei schimbare de destinaţie se discută”.

„În cazul de faţă se reţine că art. 39 din Legea nr. 230/2007 nu impune acordul tuturor proprietarilor de la ultimul nivel locuit, ci doar al celor care au plafon comun cu spaţiul în care s-a hotărât instalarea antenei de telefonie”, au arătat judecătorii, potrivit cărora femeia nu a putut demonstra cum i-a fost afectată starea de sănătate din cauza antenei.

Judecătorii au mai arătat că din măsurătorile realizate de Autoritatea Naţionala pentru Administrare si Reglementare in Comunicaţii pentru a verifica nivelul undelor electromagnetice, acestea este „inferior maximului permis de normele de securitate în domeniu”. „Recomandarea Uniunii Europene 1999/519/EC din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului general la câmpuri electromagnetice de la 0 la 300 GHz, preluată în legislaţia interna prin Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice 1193/2006 nu prevăd distanţe minime faţă de zonele populate sau faţă de clădiri cu diferite destinaţii, la care să se poată amplasa antenele de comunicaţii de orice tip, inclusiv cele de telefonie mobila, dat fiind faptul ca mărimile fizice care măsoară expunerea populaţiei, depind de puterea de emisie a antenelor şi nu de distanţă”, se mai arată în sentinţa Judecătoriei Timişoara, care a rămas definitivă prin neatacare.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: