FOTO Bănăţenii de altădată şi patria lor din suflet. Marea întâlnire a şvabilor de la Ulm a adunat peste 4.000 de persoane

FOTO Bănăţenii de
altădată şi patria lor din suflet. Marea întâlnire a şvabilor de la
Ulm a adunat peste 4.000 de persoane

Întâlnirea şvabilor bănăţeni de la Ulm - 2018 FOTO Ş.Both

De mai bine de 40 de ani, şvabii dunăreni se întâlnesc la Ulm (landul Baden-Württemberg), locul de unde, în urmă cu 300 de ani, au plecat spre Banat primii colonişti germani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Începând din 1974, o dată la doi ani, în perioada sărbătorilor de Rusalii pentru catolici, oraşul Ulm devine capitala unui ţinut de suflet; cel al şvabilor dunăreni. Peste 4.000 de persoane au venit şi în acest an la marea întâlnire a şvabilor, marea lor majoritate plecaţi în timpul comunismului din Banatul românesc.

Şvabii bănăţeni s-au stabilit în special în Germania, dar unii şi-au găsit patrie nouă în ţări îndepărtate precum Brazilia sau Argentina. Pentru un week-end, Ulm devine pentru ei o veritabilă capitală.

Şvabii bănăţeni se mândresc cu identitatea lor, au steagul lor (în alb şi verde), stemă proprie, imn, cultura, port şi dans propriu.
 
Ulm este locul de unde, în urmă cu 300 de ani, primii colonişti origine germană au plecat cu ambarcaţiuni numite “Ulmer Schachtel” (cutiile din Ulm) în sud-estul Europei, spre teritoriile Ungariei eliberate de imperiul habsburgic de sub ocupaţia otomană. 

“Heimattagul” este organizat de Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni, condusă de Peter Leber, original din Sânnicolaul Mare.
 
“A fost o ediţie foarte bună. Oaspeţii noştri se simt foarte bine, se regăsesc aici. Am avut un program foarte vast, pentru toate vârstele. Am avut invitaţi importanţi din România şi Germania. Pentru prima dată am avut invitat un parlamentar european, Siegfried Mureşan, a revenit la noi şi Sergiu Nistor, consilierul preşedintelui Klaus Iohannis, a fost ministrul Justiţiei din landul Baden-Württemberg, Guido Wolf, a fost şi politicianul Bernd Fabritius, membru al Parlamentului Federal”, a declarat Peter Leber.

 
La eveniment a participat şi consulul Germaniei la Timişoara, Ralf Krautkramer.
 
Străbunii au fost deportaţi în Banat din Pădurea Neagră 
 
Se ştie că în Banat au fost trimişi de austrieci şi numeroşi condamnaţi. Este şi cazul ţăranilor care au participat la revolta de la Pădurea Neagră, împotriva celor de la mănăstirea Sankt Blase, care permanent îşi extindea drepturile. Astfel că au avut loc o serie de răscoale ale ţăranilor nemulţumiţi, care au fost înăbuşite de armată. Conducătorii răscoalelor au fost condamnaţi la moarte sau la deportarea în Banat, la marginea imperiului, la muncă silnică. 
 
Scriitoarea Katarina Sigrid Eismann s-a născut în cartierul timişorean Freidorf, în 1964. Străbunii ei provin din deportaţii de la Pădurea Neagră. 
 
„Povestea familiei mele este una interesantă. Eu sunt <salpeterer>. Primii care au ajuns pe aceste meleaguri nu au fost colonişti şvabi, care au plecat de la Ulm, nici austrieci. Străbunii din partea bunicului se trag din zona Pădurea Neagră, au protestat împotriva împărătesei şi au fost condamnaţi la deportare. Prin 1750, 28 de familii au fost deportate la Timişoara. Am de gând să merg în zona Pădurii Negre, pentru că am înţeles că încă mai sunt casele originale de acum aproape 300 de ani. Cealaltă parte a familiei era de origine franceză, din Lorena, care au colonizat Tomnaticul. Dar ai meu s-au aşezat la Livezile”, a declarat Katarina Sigrid Eismann, care a emigrat în 1980 în Germania. 
 

 
„Mama a lucrat mulţi ani la cofetăria Violeta, din centrul Timişoarei. Tata era şef de echipă la ICRAL. Eu am început şcoala la Generală nr. 6, apoi <Lenau>, dar am plecat în Germania la 16 ani. Am plecat cu mama, tata şi bunica de 65 de ani, care a mai trecut printr-o deportare, în Bărăgan. Mulţi ani am lucrat ca traducătoare, dar primele poezii le-am scris în româneşte”, a povestit Eismann, care a devenit scriitoare în Germania. 
 
 
Katarina Sigrid Eismann a prezentat o expoziţie la Muzeul Şvabilor Dunăreni şi speră să vină cu ea şi la Timişoara. “Eu sunt timişoreancă. Aşa mă consider. Asta a fost bogăţia pe care am luat-o în viaţă. Vreau să prezint această expoziţie, care e ca un traseu de tren, oamenii se aşează la o masă şi pot să citească aceste citate. Sper ca în scurt timp să vin cu expoziţia la Timişoara, iar luna viitoare voi lansa şi primul meu roman”, a mai spus Eismann. 

 
Lucrează alături de 24 de naţionalităţi
 
Franz Basch s-a născut la Lipova în 1958, dar a trăit în satul Neudorf până în 1980, când a emigrat în Germania. De 32 de ani lucrează la fabrica BMW.
 
„Am avut 22 de ani când am plecat din România. Prima dată am lucrat la o firmă mai mică, dar apoi prins un loc foarte bun de muncă, ca tehnician, la cea mai mare fabrică BMW, din Dingolfing. Fabrica se poate vizita şi eu am fost mult timp şi ghid pentru turişti români. În această fabrică sunt 18.000 de muncitori permanenţi şi în jur de 6.000 sezonieri. 24.000 de angajaţi într-un oraş care are cam de mărimea Lipovei, cu 20.000 de locuitori. Avem un sistem perfect, vin angajaţi din toată regiunea. Sosesc 80 de autocare cu muncitori la un schimb. Aici lucrează 24 de naţionalităţi, de la unguri, turci, sârbi, români, la congolezi, afgani şi alţii. Nu există discriminare. Discriminarea este aspru pedepsit, imediat îţi desface contractul de muncă. Sunt foarte mulţi români, angajaţi de foarte bună calitate”, a declarat Franz Basch. 

 
Acesta povesteşte că e o adevărată plăcere să lucreze la un concern mondial de talia BMW.
 
„Angajaţii sunt priviţi cu mare respect. Proprietarii se preocupă de bunăstarea lor. După salarii, bani de concediu, bani de Crăciun, primeşti şi dividende, în funcţie de câştigul avut de fabrică. Există un procent din câştig care merge la muncitori. Anul acesta, în luna iulie, muncitorii primesc un premiu de aproximativ10.000 de euro. Este cea mai mare sumă dată vreodată de BMW, de exemplu în 2009 nu am primit nimic. Angajaţii fabricii au o reducere de 21 la sută la cumpărarea unui BMW, asta e regulă. Eu am avut 34 de BMW-uri până acum”, a spus Basch.  
 
Şvabul nu a rupt legătura cu România. Spune că vine în Banat cam de două ori pe an. 
 

 
Urmaşii şvabilor emigraţi în Brazilia 
 
La întâlnirea şvabilor de la Ulm a participat şi ansamblul Entre Rios din Brazilia. Membri săi sunt urmaşii şvabilor emigraţi în Brazilia după al doilea Război Mondial.
 
„Bunicii noştri au fost refugiaţi în Brazilia, în timpul războiului. Iniţial s-au stabilit în Austria, dar de acolo, cu ajutorul unor servicii de ajutorare din Elveţia, 500 de persoane au primit posibilitatea să plece în Brazilia. Ei erau din Slavonia, Bacika şi Banat. Comuna Entre Rios s-a înfiinţat în 1951. E o comunitate alcătuită din cinci sate mici. Acum trăiesc şi mulţi brazilieni, dar iniţial a fost înfiinţat de şvabi, e o zonă de circa 30 de kilometri pătraţi. În familie, între noi vorbim numai germană şi acum. Există şi două şcoli unde se predă limba germană. Din cei aproximativ 10.000 de locuitori, sunt în jur de 3.000 de şvabi”, a declarat Edmund Krausche Gumpl, al cărui bunic a plecat din Banatul sârbesc.    

 
Ansamblul Entre Rios a fost înfiinţat în 1951, pentru păstrarea tradiţiilor, care sunt duse mai departe de tinerii şvabi brazilieni.
 
Întâlnirea din 2021 va fi în Timişoara - capitala culturală europeană
 
Marea familie de şvabi se va reîntâlni în 2019 la Timişoara. “E un prilej de bucurie să ne întâlnim. Ne revedem cu vechi cunoştinţe, vechi colegi, este un lucru deosebit ce se întâmplă la Ulm. Mă bucur să văd de la an la an foarte mulţi tineri. Majoritatea sunt născuţi în Germania, dar asta nu contează. Este o tendinţă ca tinerii să dorească să-şi afle rădăcinile, să descopere de unde vin, ce au făcut părinţii, bunicii şi străbunicii lor. Anul viitor întâlnirea este la Timişoara - sperăm să ne ridicăm la înălţime cu organizarea, iar în 2020 o să fie din nou la Ulm. Dar în 2021, când Timişoara este Capitală Culturală Europeană, întâlnirea şvabilor va fi tot la noi. Ne străduim să facem ceva extraordinar atunci”, a spus Ioan Fernbach, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat.
 
 
În prima zi, şvabii dunăreni au dansat în centrul Ulmului, au defilat pe străzile oraşui, au fost primiţi la Primărie de primarul Gunter Csish, iar apoi au vizitat monumentul ridicat pe malul Dunării pentru urmaşii lor care se îmbarcau în “cutiile din Ulm”.
 
Este un loc care, în timpul reculegerii şi a cântecelor solemne ale fanfarei, curg lacrimi pe obraji. 

 
Evenimentele din ziua a doua s-au desfăşurat la Donauhalle, unde au avut loc discursurile oficiale, slujba de Rusalii şi programul cultural-artistic. În alte două hale, şvabii s-au grupat pe satele de provienţă, pentru a depana amintiri, în timp ce pe scenă răsuna muzica tradiţională. 

 
Programul din Donauhalle a inclus şi expoziţia pictorului Franz Ferch din Banat şi expoziţia “Timişoara 1716 - Începuturile unui oraş European”.

 
La eveniment au participat şi grupuri de dans din Timişoara, Jimbolia, Variaş.
 


Citiţi şi:

Şvabii bănăţeni continuă să scrie istorie. "Patria părinţilor şi bunicilor rămâne moştenire generaţiilor următoare"
 

Dacian Cioloş, la întâlnirea şvabilor de la Ulm: „Avem nevoie de făcut treabă nemţească nu doar în Banat, ci şi în alte părţi din ţară. Aşa că sunteţi bineveniţi”


Capitala Banatului s-a mutat la Ulm. Peste 6.000 de şvabi bănăţeni s-au reunit în Germania FOTO

FOTO Germanii au readus la Timişoara o tradiţie seculară pe cale de dispariţie în România. Piaţa Libertăţii a fost ocupată de şvabii bănăţeni

FOTO Mare sărbătoare şvăbească la Săcălaz. 250 de ani de la colonizarea localităţii cu germani. "Tinerii nu ştiu româneşte dar sunt fascinaţi de Banat"

 

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: