O simplă vânzătoare, binefăcătoare pentru oamenii sărmani. „Nu ai nevoie de bani sau de funcţii, ci de bunăvoinţă“

O simplă vânzătoare, binefăcătoare pentru oamenii sărmani. „Nu ai nevoie de bani sau de funcţii, ci de bunăvoinţă“

Cristina Lia, într-una din acţiunile de binefacere                                                    FOTO: Facebook

Cristina Lia, o femeie de 41 de ani din oraşul gorjean Rovinari, este vânzătoare la un magazin din localitatea în care trăieşte. Cu toate că nu are o funcţie înaltă sau un salariu mare, femeia a reuşit să nenumărate fapte bune, remarcându-se în comunitate prin acţiunile de binefacere pe care le organizează.

Ştiri pe aceeaşi temă

Binefăcătoarea din Rovinari ne-a povestit că viaţa sa i s-a schimbat în urma unui accident cumplit prin care a trecut fiica sa, care avea atunci vârsta de 18 ani: „Fata mea a avut un accident de maşină în urmă cu doi ani de zile. La volan se afla prietenul ei. Maşina s-a răsturnat. Accidentul a avut loc în apropiere de Rovinari. Dumnezeu a lăsat-o pe picioarele ei, iar acest lucru m-a schimbat foarte mult. Ca urmare a ceea ce s-a întâmplat, am început să mă aplec către necazurile oamenilor, pentru că în acest fel îi mulţumesc lui Dumnezeu“.
 
Cristina Lia ne povesteşte că a avut loc o minune, cu toate că medicii erau extrem de rezervaţi în privinţa şanselor ca fiica ei să mai poată merge vreodată: „În urma accidentului, fiica mea a avut coloana fracturată în trei locuri, cu vertebră reconstruită 85%. A fost transportată la Spitalul Bagdasar-Arsenie. Acolo s-a lucrat cu Dumnezeu. Nu i s-a nicio şansă să mai meargă. Niciun medic nu i-a dat vreo şansă. Mi-au spus că la cum arată examenul RMN să nu am pretenţii şi să nu mă gândesc că va putea să mai meargă. Se pregătiseră pentru o operaţie de nouă ore, dar operaţia s-a terminat în 90 de minute. Copilul meu a ieşit din sala de operaţie, iar medicii şi asistenţii după ea râzând. Mi-au spus că totul a fost perfect şi că Dumnezeu a lucrat. Copilul meu este sănătos şi se deplasează normal. Dumnezeu mi-a dat mai mult decât meritam. Pentru asta, ţelul meu în viaţă va fi să-i ajut pe oamenii care au nevoie de un sprijin“.
 

Accidentul suferit de fiica sa a făcut-o să vadă lumea cu alţi ochi:

„Eu am de mulţumit undeva sus şi pentru asta acolo unde aud un strigăt de ajutor acolo mă duc. Trebuie să mai şi mulţumim pentru ce avem prin fapte. Sunt o simplă vânzătoare. Oricine ar putea facă fapte bune. Nu ai nevoie de bani sau de funcţii, ci de bunăvoinţă. Lucrurile acestea vin din suflet. Eu am strâns mai multe persoane lângă mine şi mă bazez pe acestea în toate acţiunile. Sunt familii care au mereu nevoie de ajutor“.
Cristina are şi metodă, de care ar putea ţine cont şi instituţiile statului care se ocupă de protecţia socială: „Dacă am trecut pe la ele şi le-am lăsat o plasă cu ceva asta nu înseamnă un mare ajutor. Trebuie mereu să ţinem legătura şi să vedem de ce mai au nevoie“. 
 
 
 

Cel mai important caz sprijinit

 
O familie cu şapte copii dintr-o localitate de lângă Rovinari este cel mai important caz sprijinit de Cristina Lia, dar şi de alţi oameni cu suflet mare. Este vorba despre nouă membri ai unei familii care locuiesc într-o căsuţă cu trei camere, în condiţii precare. Copiii au vârste cuprinse între 2 şi 16 ani şi merg la şcoală, fiind bine îngrijiţi de părinţi. 
 

„Prima dată ne-am implicat în urmă cu doi în ajutarea acestei familii. Am oferit atunci, împreună cu sora mea şi cu o vecină, pachete cu alimente şi îmbrăcăminte mai multor persoane nevoiaşe“, ne relatează Cristina cum a cunoscut familia din localitatea gorjeană Moi. Apoi, a început să  fie tot mai interesată de soarta copiilor şi s-a ataşat de aceştia. A aflat că părinţii muncesc din greu ca să-i întreţină: „I-am mai ajutat cu alimente şi îmbrăcăminte. Tatăl lucrează, dar este foarte greu să faci faţă la toate cheltuielile. El mai vine la magazinul la care lucrez să bea cafea şi se uită, uneori, în gol, pentru că multe greutăţi. Nu am vrut să-l descos, pentru că are şi aşa multe probleme. Mama stă acasă cu copiii. Nu au viciul alcoolului sau alte patimi. Se ocupă de copii, numai că banii sunt prea puţini. Tot timpul când treceam pe la poarta lor vedeam hainele spălate, deşi nu aveau apă curentă şi spăla la mână. Sunt copii buni şi cuminţi. Merg la şcoală“, a mai spus Cristina Lia. 
 

„Vreau să văd cum cresc şi se ridică aceşti copii“

 
Cel mai important ajutor a venit de curând, înainte de începerea sezonului rece. „S-a turnat şapă în camera în care stau cei mai mici copiii şi mama, s-au izolat pereţii cu zăpadă, s-a montat parchetul, au fost înlocuite uşile. Dumitru Dănăşel (n.r. – un alt voluntar care s-a implicat în renovarea casei) a fost acolo aproape zilnic. Când am fost iarna trecută acolo, în cameră erau decât trei paturi, iar pereţii erau scorojiţi. Am reuşit să aducem două paturi, din care unul este suprapus. Au fost schimbate uşile de la camere. Nu am făcut un calcul în legătură cu costurile. Am organizat diferite acţiuni de strângere de fonduri şi am apelat la bunătatea unor oameni de afaceri“, ne povesteşte Cristina.
 
Acum, Cristina Lia şi ceilalţi voluntari mai vor să amenajeze o bucătărie: „Mai trebuie turnată şapa într-un hol şi sper să găsim voluntari să ne ajute. O să ne descurcăm până la urmă. Nu ne lăsăm. Căsuţa are trei camere, stil vagon. Noi vrem să amenajăm o bucătărie în holul în care se intră, pentru că nu au un loc în care să mănânce. Îmi doresc să-i ajut constant. Vreau să văd cum cresc şi se ridică aceşti copii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările