Visul căluşarului-minune al României: „Vreau să fiu coregraf, ca tataie“

Visul căluşarului-minune al României: „Vreau să fiu coregraf, ca tataie“

Cristian dansează de doi ani, atent urmărit de bunicul său, coregraf FOTO: George Piţulescu

Cristian Rizea (7 ani) este considerat de către experţi drept cel mai talentat căluşar-copil din România. Provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în folclorul autohton şi se antrenează zilnic câte trei ore, încă de la vârsta de 5 ani, ambiţionat să egaleze performanţele bunicului său, coregraf respectat în judeţul Olt.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cristian Rizea, din Slatina, încă nu a împlinit 8 ani, dar urcă pe scenă şi susţine solouri remarcabile de căluş, urmărit cu exigenţă din faţa scenei de bunicul său, coregraful Alexandru (Sandu) Rizea. Merge la concursuri, de unde se întoarce cu premii, iar pentru performanţă studiază zilnic ore întregi. Micul dansator este fiu şi nepot de căluşar. Străbunicul lui şi sora străbunicului au fost viorişti renumiţi în sudul României.

„Vine de la şcoală, mănâncă, se odihneşte, iar după-amiaza, de la 4.00, îşi pune CD-ul şi dansează. Când e sigur că a terminat, mă cheamă să-l văd. Face de drag totul, n-a fost nevoie să-l forţez, n-a fost nevoie să mă rog de el“, spune bunicul Sandu Rizea, coregraf la Şcoala Populară de Arte.

Dansează după rigorile scenei de la vârsta de 5 ani, iar alţi coregrafi care-l privesc cu ochi critic, dincolo de descendenţa sa, spun despre Cristian că a ajuns să facă performanţă după doar doi ani de practică. Bunicul îl lua cu el atunci când mergea să pregătească ansamblurile din judeţul Olt, iar cel mic nu se dezlipea de cortină. Repeta pe ascuns paşii, până când a ajuns să înveţe repertoriul fiecărui ansamblu.
„Acum îmi este greu să introduc anumiţi paşi mai dificili şi pentru ansamblurile în care dansează, pentru că ceilalţi nu ţin pasul cu el. Ştie paşi dificili, pe care ceilalţi nu-i execută, nu i-au învăţat“, explică bunicul Rizea.

Părinţii sunt plecaţi la muncă în Spania

Cristian nu e subjugat de tabletă sau de telefonul mobil „deştept“. Când nu se antrenează, mai degrabă citeşte sau ascultă muzică. „Îmi place mult să citesc. Îmi plac poveştile, iar «Capra cu trei iezi» e preferata mea“, spune micul căluşar, elev în clasa I-a la Şcoala Gimnazială „George Poboran“ din Slatina. Atunci când nu ştia să citească, asculta poveştile citite de bunică. Nu doar seara, ci de fiecare dată când o ruga. Bunica şi bunicul sunt, de altfel, universul talentatului dansator. Părinţii lui Cristian sunt plecaţi la muncă în Spania.

În 2014, la Festivalul „Căluşul Românesc“ de la Slatina, unul dintre cele mai importante evenimente folcloristice din România rezervate copiilor, Cristian a primit premiul pentru debut la vârsta de doar 5 ani.  De-atunci au început să curgă premiile adevărate, la concursuri de profil organizate în toată România. Nimeni n-a mai putut suspecta că ar fi preferatul juriului local.

A patra generaţie care face performanţă

Cristian îşi însoţeşte bunicul în tot judeţul Olt, unde are ansambluri pe care le coordonează. Ştie dansurile tuturor, însă preferate îi rămân căluşul şi bătutele moldoveneşti. „Acum, că ştie să scrie, ne-am salvat, însă înainte era un chin pentru bunică-sa să-i facă desfăşurătorul, să ştie el când intră suitele sau când avem dansul din Oaş. Are idei de foarte mic, uneori îmi mai spune: «Tataie, eu cred că ar trebui să faci aşa!», şi-mi dau seama că nu e rea ideea, chiar o pun în practică. Are ureche foarte-foarte bună, se coordonează bine, aş vrea să-l dau la coregrafie, la liceu, asta îşi doreşte şi el de fapt, să ajungă coregraf“, spune bunicul, iar nepotul îl aprobă zâmbind.


Bunicul, coregraful Sandu Rizea, spune că a moştenit talentul de la el FOTO Alina Mitran

Vecinii (n.r. - stau la bloc, la etajul II) s-au speriat la început de stăruinţa copilului, după care s-au obişnuit ca în fiecare după-amiază să simtă cum puştiul din aparamentul de deasupra îşi transformă sufrageria în scenă. „Cred că i-am speriat, ce să zic. Dar are un program fix. Nu se plictiseşte, nu oboseşte, iar în weekend merge cu mine în judeţ. În momentul ăsta, pentru că a repetat foarte mult, dar are şi talentul moştenit de la mine, e cel mai bun căluşar al generaţiei sale. Un căluşar foarte bun nu prea apare în fiecare generaţie, poate la două-trei generaţii“, se mândreşte bunicul.

Alţi specialişti în folclor din judeţul Olt vorbesc elogios despre Cristian Rizea. „Se citeşte în el preformanţa. Şi are, de altfel, o moştenire extraordinară în familie, este a patra generaţie care face performanţă. Este foarte muzical şi recepţionează totul foarte repede. Îl văd departe. Munca va trebui însă dublată şi de studiu teoretic, de cultură specifică şi muzicală. Performanţă în dans nu mai faci astăzi fără studiu serios. Şi mai are o particularitate puştiul, pe care o observă doar avizaţii: este ambidextru, motiv pentru care execută elementele cu foarte mare uşurinţă şi pe stânga, şi pe dreapta“, a declarat coregraful Nichita Dragomira, cel care vede anual mii de dansatori şi jurizează concursuri de profil.

„Lor parcă le e ruşine că fac dansuri populare“

Alexandru Rizea se ocupă în prezent de opt ansambluri folclorice, din comunele oltene Teslui, Valea Mare, Perieţi, Bălteni, Brebeni, Sâmbureşti, Dobroteasa şi Pârşcoveni, şi încă unul la Casa Tineretului din Slatina. Cu unele a mers la concursuri în afara României. Spune că dansatorii din Pârşcoveni i-au adus cele mai mari satisfacţii profesionale. Deşi interesul oficialilor din administraţiile locale creşte, fiind un adevărat aflux de ansambluri de copii înfiinţate în ultimul deceniu, este din ce în ce mai greu să le menţii viu interesul şi după ce termină şcoala gimnazială, spune coregraful.

Alături de membrii unuia dintre ansamblurile pregătite de bunicul său FOTO Facebook Sandu Rizea

„Pe copii, dacă nu-i scoţi în festivaluri, nu-i duci pe la televiziuni, i-ai pierdut. Trebuie motivaţi tot timpul. Cresc, ajung pe la licee prin oraş şi abandonează, parcă le e ruşine că fac dansuri populare“, susţine Sandu Rizea. 

Viitorul dansului popular românesc

Fetele sunt mai uşor de convins să facă dans popular, spune Sandu Rizea. Sunt ansambluri în care băieţii sunt cu zece mai puţini decât fetele. Norocul, declară Rizea, este că în Oltenia nu sunt specifice dansurile de perechi.

„Mai facem artificii, mai punem două fete – un băiat, două fete – un băiat. Chiar şi o parte dintre fete abandonează când ajung la liceu, nu vor să fie asociate cu dansul popular. Am însă şi cazuri în care fetele, la Pârşcoveni, de exemplu, îmi vin la repetiţii şi de la facultate şi sunt chiar foarte mândre de ce fac“, adaugă coregraful.


Cristian a fost atent urmărit şi la ediţia din acest an a Căluşului Românesc FOTO: Alina Mitran

Sandu Rizea se laudă că prin metodele sale învaţă un copil „să-şi dea drumul la picioare“ în 15 lecţii, adică într-o perioadă de trei luni. „De Sărbători îi îmbrac în costum popular şi pornim la colindat, ca pe vremuri, chiar dacă pe la noi nu prea se mai păstrează tradiţia. De Căluş, în perioada Rusaliilor, facem la fel. Sunt încântaţi, iar căluşarii, când au văzut că mai câştigă şi bani, aşa cum se făcea pe vremuri, sunt şi mai motivaţi.

Jucăm Căluşul ca odinioară, stăm la om în curte o jumătate de oră, cu mut, cu totul. De fapt, dincolo de rolul lui de a alunga spiritele rele, mutul are şi rolul de a-şi odihni căluşarii, prin tot ceea ce facem ţinând trează atenţia publicului minute bune, timp în care dansatorii se odihnesc. Vă daţi seama că nu o poţi ţine toată ziua doar cu mişcări grele de căluş“, deconspiră coregraful din secretele cetei.

CITIŢI ŞI: Povestea celui mai mare „antrenor de căluşari“ român: „Lică Bărbulescu mă bătea să-i spun bancuri cu Ceauşescu“

Profesorul pensionar care-i învaţă şah pe copii: „Nu am timp nici să dorm la vârsta mea“. A înfiinţat un campionat de şah derulat într-un sat
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările