Temerile fermierilor legat de noul Plan Naţional Strategic din agricultură: „Tot cei mari îşi împart tortul?!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Reprezentanţii micilor fermieri spun că au nevoie de sprijin real pentru a-şi susţine şi creşte afacerile şi îl aşteaptă prin noul PNS FOTO. arhiva Adevărul
Reprezentanţii micilor fermieri spun că au nevoie de sprijin real pentru a-şi susţine şi creşte afacerile şi îl aşteaptă prin noul PNS FOTO. arhiva Adevărul

Suprafaţa cultivată cu legume scade pe an ce trece, chiar dacă micii fermieri se străduiesc să ţină pasul cu schimbările climatice şi investesc în solarii. Noul Plan Naţional Strategic (PNS) care va trasa liniile finanţării afacerilor din agricultură pentru următorii şapte ani este „ultimul nostru tren“, spun aceştia.

Viitorul sectorului care produce hrană în România este incert, cel puţin când vine vorba de micii producători care se vor confrunta, în 10 ani, cu noi reguli. De cum se vor gândi acum pentru ei programele de sprijin depinde chiar viitorul satului românesc - atrag atenţia aceştia.

Micii fermieri au fost chemaţi, pentru prima dată de mulţi ani încoace, în grupurile de lucru pentru a creiona noul Plan Naţional Strategic (PNS) pentru 2021-2027. În funcţie de acest plan vor fi finanţate din bani europeni afacerile din agricultură. Ei cer un segment de finanţare doar pentru legumicultură şi motivează prin importanţa activităţii pe care o desfăşoară şi prin cifrele care indică scăderea suprafeţei cultivate cu legume. 

„Cu toate argumentele oferite autorităţilor, pericolul este în schimb ca tot marii fermieri, care în timp au reuşit să se capitalizeze, să fie susţinuţi şi să-şi impună punctul de vedere, în defavoarea celor mici şi dezbinaţi, tot ei să fie cei care profită“, spune un reprezentant al Uniunii Salvaţi Ţăranul Român, o asociere înfiinţată relativ de curând şi care a ajuns, aproape nesperat, să-şi trimită oameni în grupurile de lucru.

Cum s-au micşorat suprafeţele cultivate cu legume în câmp

„Dacă ne uităm ce suprafeţe aveam înainte de ’89 şi ce avem acum, e clar că sunt mult mai mici. (...) România avea în comunism mai multe hectare de seră decât acum, cu toate solariile pe care le avem noi acum. Suprafeţele cu legume în câmp au scăzut pe an ce trece pentru că sunt din ce în ce mai costisitoare. Producţia la ardei este undeva la 20%, maxim 30% din cea de odinioară. Dacă în urmă cu 7, 8, 10 ani vorbeam de 65-80 t de ardei gras, gogoşar, kapia, la hectar, acum, în cel mai fericit caz, dacă faci 20 t îi mulţumeşti lui Dumnezeu. Ne compensăm puţin cu preţul, într-un fel sau altul“, spune Ion Păunel, preşedintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt şi reprezentant al Uniunii Salvaţi Ţăranul Român.

S-a trecut de nevoie la producerea legumelor în spaţii protejate, spune fermierul. Odată cu schimbările climatice, provocările au devenit aproape de netrecut. Boli de tot felul, ploi acide, presiunea marilor retaileri de a le livra doar legume cu aspect comercial standard, toate conduc spre aceeaşi concluzie – legumele vor putea fi produse, cu profit, doar în spaţii protejate.

„Tomata pe arac a dispărut din câmp, toţi legumicultorii din România, până prin 2000-2005, puneam tomate cu creştere nedeterminată în câmp. Nu ştiu dacă mai avem 10 hectare de tomate în câmp, şi astea, poate, adunate cu 5 hectare de la hobby-şti, care au 50 de fire. Afară nu se mai face nimic. Am un solar care s-a dezvelit la o vijelie, n-am reuşit să-l acopăr, am pus o plasă de umbrire, iar pe 20 metri a rămas neacoperit. În acea zonă parcă le-a ars cineva cu arzătorul. Avem probleme şi cu dăunătorii, cu tuta absoluta în special, care a decimat şi decimează culturi întregi“, spune Păunel. 

Cei mai mulţi legumicultori, care au învăţat experimentând, sunt la limita răbdării. Simt nevoia unui sprijin tehnic real. „Cine controlează substanţele pe care le aplicăm? Poate greşim şi noi la fertilizare, poate e de vină monocultura. Anul acesta au avut mai multă rezistenţă soiurile autohtone, dar sunt puţini cultivatori care mai păstrează sămânţă. Viroza a intrat şi în tomate. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Din păcate nimeni nu ne avertizează, nu face controale, nu găseşte soluţia. Aveam Inspecţia Fitosanitară şi acum auzim la Ministerul Agriculturii că ar vrea să se desfiinţeze Direcţiile Agricole şi să se meargă pe acele camere agricole. Iar acolo vor fi cei mari“, continuă Ion Păunel să-şi spună temerile.

„Doar declarativ vorbim de ferma de familie“

În sectorul legumicol, fermierii mici au reuşit cu greu să atingă, şi doar foarte puţini să depăşească, suprafaţa de 1 hectar de solarii. Acum, au aflat aceştia, aşa-zişii reprezentanţi ai micilor fermieri au transmis Ministerului Agriculturii că din calculele lor ar reieşi că nu poţi fi profitabil sub 5 hectare.

„Doar declarativ vorbim de ferma de familie, cu toate că Europa asta spune şi asta vrea. «Pentru a da viaţă satului, pentru a se întoarce tinerii, să nu uităm de tradiţii...», dar, din ce am participat eu la analiza SWOT, vedem nişte lucruri care merg în altă direcţie. România nu vrea să susţină plafonarea subvenţiilor. Spune că se vor da mai mulţi bani pentru cei cu suprafeţe de la 50 la 200-300 hectare. Într-adevăr, nici ei nu sunt fermieri foarte mari, dar ce facem cu cei care au de la 1 la 5 hectare? Asta pentru că marii fermieri şi marile organizaţii susţin că nu mai eşti rentabil dacă nu faci 5 hectare. Păi, cine poate să facă 5 hectare?! Noi, fermierii ăştia mici, am ajuns cu greu undeva între 5.000 şi 10.000 m.p., adică un hectar“, spune Păunel

„PNS va începe din 2023. Dacă noi venim cu date din 2016...“

Legumicultorii au venit cu o analiză mai mult decât pertinentă a materialului transmis de autorităţi. Uniunea Salvaţi Ţăranul Român a atras atenţia, în primul rând, că la fundamentarea programului se folosesc date statistice vechi. „PNS va începe din 2023. Dacă noi venin cu date din 2016...“, mai spune Păunel, menţionând că dacă suprafaţa cu legume cultivate în câmp s-a micşorat de la un an la altul, suprafaţa cultivată cu legume în spaţii protejate a crescut, în schimb, iar în prezent este dublă faţă de datele oficiale, ajungând în mod real la 11.000 – 12.000 hectare. Obiectivul este însă să se ajungă la o suprafaţă mult mai mare şi pentru acest lucru micii fermieri cer un program de conversie a solariilor şi de susţinere pentru înfiinţarea unor noi spaţii, pe modelul celui din anii trecuţi de conversie a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie.

Marii fermieri, percepuţi drept un pericol

Se conturează o luptă pentru finanţarea în următorii şapte ani de pe poziţii inegale. Micii fermieri se tem că cel mai puternic cuvânt de spus îl vor avea tot marii fermieri, cei care dintotdeauna au avut acces la sume mari şi procent mic de cofinanţare şi care în continuare se luptă pentru facilităţi.

„În România acest mediu asociativ nu există. Părinţii noştri ştiu că şi-au dat pământul la  «asociaţie», în fapt aceste suprafeţe sunt administrate de sereleuri. Nişte afaceri private ale unor oameni, nu are nicio legătură cu mediul asociativ, să ne înţelegem. Pământul nu este la acele forme asociative care ni se trâmbiţează nouă că sunt. Acestea sunt nişte afaceri private. Într-adevăr, a fost secetă, primesc despăgubiri, deşi au mai avut şi alte culturi care să compenseze şi cu toţii ştim că orice plantă are nevoie de apă să crească, nu te poţi baza doar pe providenţă. Pentru că noi, cei care cultivăm legume, investim în sisteme de picurare, nu ne plângem la nimeni. 

Eu nu văd niciunul din fermierii ăştia mari care să meargă cu nămol pe picioare şi ud, cum sunt eu acuma, cu pantofii rupţi. Toţi au ditamai gipanele, vilele, şi tot ei vor să sugă bani. Oamenii ăştia şi 10 ani de acum încolo dacă nu fac producţie şi tot au din ce trăi. Într-adevăr, o dăm cu pâinea, cu... Aşa este, e important. Nu am ceva cu fermierii mari, dar tot ei sunt la masa discuţiilor, tot ei împart felia de tort, sau tot tortul, iar noi, să nu fim acolo. Cum poţi să vii tu, care, chipurile, reprezinţi micii fermieri, să spui că susţii module de 5-6 hectare, că altfel nu eşti rentabil?!  Păi, când un fermier mic va putea să facă 5 sau 6 hectare? Hai să fim serioşi. Dacă se va introduce în noul PNS treaba asta... Dacă nu prindem nici trenul ăsta, vom dispărea. Satul românesc va dispărea. Uşor-uşor aceşti oameni ne vor acapara, noi vom deveni din ce în ce mai nerentabili şi nu ştiu dacă ne vor mai primi şi cu ziua, la muncă. Ei au informaţia înaintea noastră, partea de legume şi fructe proaspete eu  cred că va merge şi pe viitor şi vor să se bage şi în acest tip de afacere“, a mai spus Păunel.

Care sunt cerinţele concrete ale micilor fermieri

În următorii 10 ani se vor cerne, într-o formă sau alta, producătorii capabili să se menţină pe piaţă respectând noile reguli. Ce nu ştiu toţi fermierii este că o parte din suprafaţa cultivată va trebui convertită pentru producerea de legume bio, că va exista o suprafaţă rezervată biodiversităţii, că se va reduce cantitatea de produse chimice permisă etc.

„Fermierul de rând nu ajunge niciodată le informaţie, fermierul de rând află că putea să ia bani europeni când aceşti bani nu mai sunt, când vede la vecinu’.... O serie de informaţii, de directive europene, ar trebui să le găsim pe site-ul Ministerului Agriculturii. Sunt fie pitite pe undeva, fie lipsesc. Întrebi, cine mai cunoaşte, pe la Bruxelles şi oamenii ăia sunt miraţi că nu ştii, doar sunt informaţii publice“, mai spune Păunel.

Pentru că forma finală a PNS va trebui adoptată, micii fermieri au înaintat mai multe propuneri către Ministerul Agriculturii. Cer, printre altele, ca la fundamentarea cifrelor să se folosească datele reale privind suprafeţele cultivate, date furnizate de direcţiile agricole, mai aproape de adevăr decât cele de la INS. Cer de asemenea ca programe de tip „Tomata“ să fie gândite pentru a stimula producerea mult mai multor tipuri de legume, altfel se va repeta experienţa ultimilor ani, când a apărut surplus de tomate pe piaţă iar preţurile au scăzut extrem de mult, parte din producţie fiind aruncată la gunoi; cer sprijin cuplat pentru sectorul legume-fructe cultivate în spaţiu deschis, având în vedere dimunuarea acestor suprafeţe; vor măsuri de sprijin pentru înfiinţarea de spaţii protejate şi propun ca dimensiunea minimă a unui solar-reconversie în spaţii protejate să fie de 3.000 m.p./exploataţie şi un modul de minim 500 m.p./familie, motivând că doar producând în spaţii protejate moderne vor putea să facă faţă cerinţelor legate de consumul populaţie, de prelungirea sezonului şi, nu în ultimul rând, pentru îndeplinirea condiţiilor de aspect comercial; pentru perioada 2021-2027 se cer şi măsuri pentru sprijinirea asociativităţii, cooperativele fiind soluţia pentru a rezista, în viitor, pe o piaţă dominată deja de marii jucători.

Investiţiile în spaţiile de depozitare şi stocare sunt şi acestea deosebit de necesare şi le pot realiza tot cu sprijin, de prea multe ori legumicultorii fiind condiţionaţi să accepte şi preţuri foarte mici pentru că li se depreciază marfa, neavând la dispoziţie spaţii adecvate de depozitare în aşteptarea unui preţ mai bun. Şi capacităţile de prelucrare le-ar fi acestora de folos, altfel parte din producţie, care nu trece standardele impuse de cei care contractează marfa, va fi aruncată în continuare la gunoi. 

Pe aceeaşi temă: 

Ministerul Agriculturii va da despăgubiri pentru secetă de 850 milioane de lei. Ce trebuie să facă fermierii 

Când vor fi despăgubiţi fermierii afectaţi de secetă

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite