Secretele coroanei regilor României: a fost fabricată din oţelul unui tun turcesc capturat la Plevna, iar faimosul pictor Theodor Aman i-a făcut schiţa în tuş

Secretele coroanei regilor
României: a fost fabricată din oţelul unui tun turcesc capturat la Plevna, iar faimosul pictor Theodor Aman i-a făcut schiţa în tuş

Imagine de la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria, 15 oct. 1922 (www.unstory.com)

Coroana a fost, mai întâi, apanajul puterii domnitorilor români. Ulterior, regii ţării au preluat şi continuat tradiţia, Carol I fiind primul care a relansat acest vechi obicei. Coroana purtată de regii României a fost fabricată din oţelul unui tun confiscat de armata română de la turci în urma luptelor de la Plevna din anul 1877.

Ştiri pe aceeaşi temă

Coroana de oţel a regilor României a reprezentat şi încă mai reprezintă simbolul independenţei şi al reîntregirii ţării, avându-şi începuturile în anul 1881. A fost fabricată din oţelul unuia dintre tunurile capturate de armata română de la otomani în urma luptelor din timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, mai exact, este vorba despre bătălia de la Plevna. Profesorul de istorie Ion Ivaşcu din Slatina spune că însuşi regele Carol I a fost cel care a insistat ca unul din tunurile turceşti să fie sursă primară pentru fabricarea coroanei regale.

”Regele a vrut, astfel, să scoată în evidenţă sacrificiile poporului nostru pentru câştigarea independenţei, cinstind memoria soldaţilor căzuţi în luptă, dar, totodată, să devină şi un simbol al Casei Regale care a fost alături de poporul ei în eforturile de neatârnare a ţării. De la idee şi până la faptă au trecut însă câţiva ani. Mai precis, abia în 1881 regele Carol I a putut să vadă în realitate cum arăta coroana regală, cu ocazia încoronării sale”, afirmă profesorul Ion Ivaşcu.

 

Eforturile pentru realizarea coroanei regale au fost deosebit de laborioase şi serioase. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a dispus formarea unei comisii, în cadrul căreia au intrat: Theodor Aman, istoricii Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Odobescu şi Grigore Tocilescu. Membrii comisiei a trebuit să se pună de acord cu forma pe care urma să o aibă coroana regală. Cel care s-a ocupat cu desenarea coroanei şi a sceptrului regal a fost Theodor Aman - schiţa în tuş, unde sunt reprezentate însemnele regalităţii, se păstrează şi acum în patrimoniul muzeului din Bucureşti ce poartă numele artistului.

Coroana de oţel a fost făurită de elevii şi soldaţii meseriaşi de la Arsenalul Armatei din Bucureşti. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului - neterminat, cercul frontal fiind diferit de acela al celorlalte două modele. Al doilea a fost modificat şi amplasat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră de pe b-dul Carol, Piaţa C.A. Rosetti. Al treilea model este, în fine, cel primit de către regele Carol I în ziua încoronării sale din anul 1881. Data aleasă, 10 mai, a avut în vedere trei aspecte importante: proclamarea regatului urma să se facă concomitent cu alte două evenimente importante, respectiv sosirea domnitorului în ţară în 1866 şi, respectiv, câştigarea independenţei în anul 1877.

”Coroana regală a fost oferită lui Carol I pe 10/22 mai 1881, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca rege şi a proclamării Regatului României. Faptul că regele Carol I a vrut neapărat ca să fie o coroană din oţel a fost interpretat ca una din dovezile prin faptul că regele îşi dorea o monarhie modernă, în ton cu vremurile de atunci”, afirmă Ivaşcu.

 

”Un fapt care trebuie amintit este acela că, la încoronarea din 1881 a regelui Carol I(foto dr), coroana de oţel a avut mai mult un rol simbolic: ea a fost sfinţită, la Mitropolie, pe 9/21 mai, dar regele Carol I nu a purtat-o. De altfel, încoronarea în sine poate fi considerată atipică: nu s-a desfăşurat în biserica Mitropoliei, ci într-un spaţiu special amenajat în afara acesteia; Mitropolitul Primat şi cel al Moldovei au dat binecuvântarea solemnă, dar suveranul nu a dorit, din motive religioase (era catolic convins), să fie încoronat şi uns de un înalt prelat ortodox. Gestul său avea şi un alt substrat, Carol I dorind să arate că a ajuns rege prin forţele proprii. Ulterior, coroana de oţel şi cea a reginei Elisabeta au fost aduse, de preşedinţii Corpurilor legiuitoare, în Sala Tronului. În discursul său, Regele a declarat: <Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României>”, afirmă şi Florin Georgescu, doctor în istorie.

 

Coroana regală se compune dintr-un cerc frontal de oţel cu opt fleuroane (frunze, n.r.) şi tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre preţioase, toate stilizate din oţel. Acestea alternează prin alte opt figuri mai mici, având în partea superioară perle. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea ”Trecerea Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel, chiar şi perlele, numai căptuşeala interioară este din catifea purpurie. Coroana cântăreşte 1.115 grame şi este realizată din zburătura unui tun (partea din faţă a ţevii, n.r.) de calibru 90 mm., fabricat la F. Wöhlert din Berlin la cunoscutele uzine Krupp. Pentru a comemora faptele de arme şi sacrificiile românilor a fost inscripţionată pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid, următoarea inscripţie: ”DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI”. Tunul a fost păstrat ani buni în Muzeul Arsenalului până la desfiinţarea instituţiei, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Naţional din Capitală.

Coroana regală a fost purtată de către toţi regii României, importanţa ei simbolică crescând odată cu încoronarea lui Ferdinand la Alba Iulia în 1922 (foto dr.-sus), oraşul unde a fost proclamată unirea Transilvaniei României. Coroana regală s-a aflat încă din prima zi a proclamării Regatului României şi până în momentul abdicării Regelui Mihai şi instaurarea regimului communist - la 30 decembrie 1947, pe stema naţională a ţării noastre.

În prezent, Coroana Regală, veritabil simbol al regalităţii şi al independenţei ţării noastre, este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural national, fiind expusă în cadrul Tezaurului istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. De asemenea, o copie fidelă a coroanei regilor României se găseşte şi la Castelul Peleş.

Vă mai recomandăm pe acelaşi subiect:

„Don Juanii“ României. „Playboy“-ul Carol a II-lea îşi alinta amanta cu „ţigăncuşa mea“, „Prinţul alb“ Barbu Ştirbei, politicianul ca un star de cinema

Amantele frumoase şi controversate ale României: de la Elena Lupescu, “regina din umbră”, la Maria Ghica Văcărescu, spătăreasa ajunsă soţie de voievod 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările