Efectele şcolii online în pandemie: „Copiii nu mai vor să plece de acasă, nu-i mai atrage nimic“

Izolarea şi interacţiunea din spatele ecranelor le-a afectat elevilor serios motivaţia de a învăţa FOTO: Pixabay

Părinţii iau cu asalt cabinetele psihologilor, îngrijoraţi că cei mici nu mai vor, pur şi simplu, să meargă la şcoală. Este vorba despre lipsă de motivaţie, spun psihologii, iar motivele pentru care s-a ajuns aici sunt multiple.

Dacă judeci după notele elevilor care în ultimii doi ani de şcoală au stat mai mult acasă, în faţa telefoanelor, tabletelor sau a calculatoarelor, ai crede că şcoala online este o minune. În fapt, acest mod de a interacţiona cu profesorii lor i-a îndepărtat pe cei mai mulţi de învăţare, de socializare, de a fi împreună cu grupul, de tot ceea ce aduce şcoala bun în viaţa unui copil.

Psihologul Marilena Donciu, care este şi consilier şcolar şi profesor, spune că din ce în ce mai mulţi părinţi se adresează specialistului pentru a rezolva o problemă nouă: copilul nu mai vrea să meargă la şcoală. „Le-a scăzut motivaţia, din această cauză nu vor la şcoală. Nu sunt orele atractive, pe de o parte. Pe de altă parte, e pur şi simplu faptul că au stat acasă şi s-au dezobişnuit să participe la activităţi, în general. N-ar sta decât pe telefoane, nu-i mai atrage nimic“, spune psihologul Marilena Donciu. Se întâmplă acest lucru cu copiii de toate vârstele, însă mai atenţi şi mai preocupaţi de schimbarea negativă par părinţii celor de vârstă mică. Este o realitate pe care, de altfel, profesorii o subliniază de ani de zile, remarcând că la clasele primare şi în parte şi la clasele gimnaziale părinţii sunt foarte interesaţi de relaţia cu şcoala, în timp ce la liceu „firul se rupe“.

„Aprind calculatoarele şi participă şi în pijamale la online“

„Sunt părinţi care aduc copiii la consiliere pentru creşterea motivaţiei. Am copii care sunt la ciclul primar, clasa a III-a, a IV-a, care nu vor să mai meargă la şcoală. Nu mai vor să plece de acasă, s-au obişnuit să stea acasă. Se trezesc dimineaţa, aprind calculatoarele şi participă şi în pijamale la online. În momentul în care te pregăteşti să pleci la şcoală, te speli, te aranjezi, te pregăteşti emoţional, cum ni se întâmplă şi nouă atunci când plecăm la lucru, altfel…“ spune Donciu.  „Ritualul“ peste care elevii sar îi împiedică din start să ia lucrurile foarte în serios. După care totul se complică în online, acolo unde mulţi nici măcar nu deschid camerele. „La terapie, la consiliere, nu vin copiii slabi, ei nici nu intră în calcul, de ei nu se mai ocupă nimeni, au pornit aşa, aşa vor merge. Dar în cabinetul meu vin copii foarte buni, copii cu rezultate. Nu mai vor să mai participe la şcoală, pentru că se plictisesc, nu mai găsesc atractiv ce se întâmplă. (…) Vin părinţi şi spun – Vreau să plece cu bucurie la şcoală, nu pentru că-i spun eu. Ei se duc la şcoală pentru că nu-i lăsăm noi să stea acasă. - Şi asta s-a pierdut într-un an“, avertizează psihologul.

„Te obişnuieşti să stai acasă sau să nu faci nimic“

Ce trebuie să ştie părinţii este că elevii au nevoie să înveţe constant şi necesită susţinere. „Învăţatul este o obişnuinţă. Te obişnuieşti să înveţi, aşa cum te obişnuieşti să stai acasă, sau cum te obişnuieşti să nu faci nimic. Este o obişnuinţă. Oamenii care n-au făcut nimic asta vor face, nu vor să facă nimic. Tipurile acestea de activităţi se învaţă. Cum îl înveţi să înveţe aşa îl vei avea ca adult, aşa îi formezi conştiinţa, aşa va învăţa el să facă, să înveţe, să respecte lucruri, să-şi dorească să facă astfel de activităţi. Nu-l înveţi asta, va specula momentul“, continuă psihologul. Ce poate face consilierul este să „descifreze“ cum gândeşte copilul şi să elaboreze un plan, însă nu va putea să-l asiste permanent, avertizează specialistul, de aici şi nevoia de implicare a celorlalţi factori.

Când să ne îngrijorăm

„Să ne îngrijorăm ca părinţi în momentul în care vedem că nu mai au nici măcar bucuria să iasă din casă, să facă altceva în afară de a sta pe telefon. Când vedem că nu mai găsesc bucurie nici măcar să vadă un film“, spune psihologul.

„Nu mai vor să plece de acasă, s-au obişnuit să stea acasă. În momentul în care te pregăteşti să pleci la şcoală, te speli, te aranjezi, te pregăteşti emoţional, cum ni se întâmplă şi nouă atunci când plecăm la lucru, altfel…“ Marilena Donciu, priholog

Părinţii pot solicita ajutorul specialistului când se află într-o astfel de situaţie, însă ca elevul să fie motivat să meargă la şcoală e nevoie de mai mult. Iar aici este vorba şi despre cum reuşesc profesorii să facă orele atractive, fie că sunt faţă în faţă sau online, şi să-i implice pe copii. „La clasele pe care le am eu ţin enorm să participe toţi copiii. Mă interesează mai mult decât orice interacţiunea cu fiecare în parte. Asta ar fi o soluţie, pentru că îi scoţi din amorţeală. Ei sunt prezenţi fizic în clasă, dar nu sunt prezenţi cu sufletul acolo, cu mintea, cu nimic, dacă-i laşi să se comporte aşa cum şi-ar dori ei“, explică psihologul. Un alt aspect care-i demotivează pe copii ar fi temele numeroase şi pe care, uneori, nu le mai verifică nimeni. „Soluţia ar fi să le dai mai puţin de lucru şi fişe practice, aplicate, să-i stimulezi să gândească“, mai spune psihologul.

Vă recomandăm şi: 

65.000 de elevi din Bucureşti învaţă online. Circa 500 de profesori sunt bolnavi de COVID-19

Ziua Mondială a Educaţiei. Ce spun cifrele anului şcolar 2020-2021  transmise de INS