Torţionarii Sibiului

Torţionarii Sibiului

Colonelul Gheorghe Crăciun, fost şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, despre care se spune că a inventat ca şi instrument de tortură carcera de 60 de centimetri pătraţi pe 60 de centimetri pătraţi căptuşită pe interior cu cuie, şi maiorul Nicolae Briceag, fost şef al Serviciului Raional de Securitate Sibiu sunt persoane care au intrat în istorie pentru cruzimea de care au dat dovadă în pedepsirea opozanţilor regimului comunist.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, viitorul colonel de securitate Gheorghe Crăciun s-a născut într-o familie de ţărani greco-catolici cu şase copii, fiind de profesie cazangiu. Absolvent a patru clase la şcoala industrială de ucenici, Crăciun a ocupat, începând cu venirea comuniştilor la putere, mai multe funcţii în aparatul de represiune: chestor şi prim-chestor de poliţie la Poliţiile Sibiu, Cluj şi Constanţa (1945 – 1947); inspector de Siguranţă la Inspectoratul Regional de Siguranţă Sibiu (1947, aug. 1948); şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu (sept. 1948 – 1951); şef al Direcţiei de regionale de Securitate Craiova (1951 – 1952); director adjunct al formaţiunii 0722 Constanţa/Centrul de Coordonare Constanţa din DLCM (23 oct. 1952); director al Întreprinderii de construcţii a MAI (1954); şef al Grupului operativ din munţii Făgăraş (1954); locţiitor (1955 – 1956) şi şef al Direcţiei regionale MAI Braşov (feb. 1956 – nov. 1958); comandant la penitenciarul Aiud/formaţiunea 0622 (nov. 1958 – 31 dec. 1964); locţiitor al şefului Direcţiei a III-a din MAI (ian. 1965 – 1967); locţiitor al şefului Direcţiei I din CSS (ian. 1968). 
 
Torţionarul partizanilor
 
În calitate de şef al Direcţiei regionale de Securitate Sibiu, Gheorghe Crăciun a anihilat mai multe grupuri de partizani din zona Făgăraş, printre care şi grupul lui Nicolae Dabija şi a arestat personal pe Vaida Voievod, A.C. Cuza, Emil Haţeganu, precum şi persoane de etnie germană din regiune. Gheorghe Crăciun a rămas cunoscut în istoria sistemului concentraţionar comunist ca acela care a implementat la Aiud, în perioada directoratului său (nov. 1958 – dec. 1964), procedeul „reeducării târzii”. Potrivit DGP, în această perioadă, aici au avut loc cele mai multe decese din istoria formaţiunii carcerale. În comparaţie cu reeducarea de tip Piteşti (petrecută în intervalul 1949 – 1952), la Aiud au fost fost utilizate alte tehnici („metodele lente, şocurile psihice, picătura chinezească şi mutaţiile de natură să dezechilibreze psihicul deţinuţilor”), mai puţin brutale, combinate într-un timp mai îndelungat, cu starea fizică şi psihică, în cele mai multe cazuri deplorabilă, a celor încarceraţi. Totuşi, unele lucruri au rămas nechimbate aici: izolarea, frigul şi foamea. 
 
A murit fără să fie judecat
 
În decembrie 1998, împotriva lui Gheorghe Crăciun a fost depusă o plângere penală de către Asociaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti pentru săvârşirea infracţiunii de genocid, încadrarea fiind apoi schimbată în omor deosebit de grav. Rechizitoriul instrumentat împotriva colonelului Gheorghe Crăciun constată abuzurile şi încălcările grave ale drepturilor deţinuţilor de către fostul comandant. Iată concluziile procurorului legate de activitatea lui Gheorghe Crăciun la conducerea penitenciarului Aiud: „Cei ce refuzau reeducarea erau supuşi pedepselor precum şi unui regim de lentă exterminare; […] raţii alimentare reduse ori chiar suspendarea hranei, condiţii igienico-sanitare necorespunzătoare, celule igrasioase şi îngheţate (fără încălzire) care duceau la îmbolnăviri şi decese, îmbrăcăminte subţire neadecvată, lipsa plimbărilor în aer liber, lipsa asistenţei medicale”. Într-o declaraţie dată procurorilor la 27 septembrie 1999, Gheorghe Crăciun preciza că este grav bolnav (surd şi aproape paralizat). Demersul procurorilor a fost tardiv, căci Gheorghe Crăciun a încetat din viaţă în 2001.
 
Nicolae Briceag, croitorul ajuns şef al Securităţii din Sibiu
 
Nicolae Briceag (1916-1998) a fost la început croitor, apoi chestor de poliţie la Dej şi ulterior şeful Serviciului judeţean de Securitate Someş. Potrivit www.militiaspirituala.ro, sub pretextul „fugii de sub escortă”, i-a ordonat lui Vasile Paşca să-l asasineze pe Alexa Bel, din Târgu Lăpuş, care avea de executat un an de închisoare pentru vina de a nu-şi fi predat cotele obligatorii din produsele agricole. Era foarte crud în anchete şi ajutat de trei torţionari: Iulius Vaida, Sarta şi Deus. Una dintre victimele lor, Augustin Neamţu, a fost bătut până la fracturarea oaselor tălpilor. 
 
La 23 noiembrie 1953 a fost nominalizat într-un „plan de măsuri informativ-operative în vederea lichidării bandei «Gavrilă Ioan»”, elaborat de Direcţia a III-a: „Sectorul I cu centrul în comuna Avrig, raionul Sibiu, care va cuprinde un număr de şase comune şi şase sate. Responsabil de sector: maior Briceag Nicolae, şeful Serviciului Raional de Securitate Sibiu, care va fi ajutat de nouă lucrători de securitate. Acest sector este important prin faptul că în raza lui domiciliază familia banditului Cişmaş Constantin şi cca 38 elemente, rude şi sprijinitori ai banditului. Tot în acest sector mai domiciliază şi femeia altui fugar, anume Raţiu David precum şi şase gazde şi elemente de sprijin ale acestuia”. 
 
În decembrie 1954 a primit ordin verbal de la ministrul Drăghici să-l împuşte pe Ibrahim Sefit (zis Turcu), misiune executată de patru securişti, care au îngropat victima la marginea unei păduri. Vina fostului sprijinitor al comuniştilor era turbulenţa sa şi agresivitatea verbală împotriva comuniştilor ajunşi la putere, inclusiv a ministrului. Din 1956 a fost adjunctul comandantului Miliţiei regiunii Cluj, de unde s-a pensionat în 1967. Anul următor a fost interogat în cazul Sefit şi folosit pentru îndepărtarea ministrului Drăghici, fără a suporta consecinţele de rigoare pentru crima comisă. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: